Dintr-o dată atmosfera s-a destins. Mai era speranța. ”Mi-am uitat și ceasul”. Nu era mare tragedie. Se invățaseră demult cu ideea ca o predică bună trebuie să fie lungă și răgnită din toți plămânii. Și lacrimogenă.
Să nu vă uitați niciodată acasă nici schița și nici ceasul! Dacă ar fi să alegi dintre cele două rele, care ar fi lucrul pe care ți l-ai dori mai repede uitat acasă? Ceasul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu