"Când nu știi ce să
faci mai bine să te culci", zicea Mason Cooley. Dar pentru asta trebuie să și poți
dormi.
Binecuvântat e cel ce pune capul pe pernă și nu mai apucă să-și stingă veioza.
Binecuvântat c cel ce nici nu mai apucă să pună capul pe
pernă ci doarme cu el pe masă, rezemat în cot.
Era să zic că binecuvântat e și
cel ce doarme în biserică în timpul predicii că el va fi scutit de erezii
nimicitoare. E inconfortabil să dormi în biserică în costum. Lor le-am spus să-și aducă pijamalele de acasă.
Eu vara nu dorm. Nici toamna. Am încercat în iarnă și nu mi-a ieșit.
Am fost cobaiul
perfect pentru tot felul de medicamente, ceaiuri, masaj și atomoterapie.
Am fost supărat
pe neputința mea până ieri când am
dat întâmplător peste o vorbă de-a lui Eminescu: ”Somnul e surâsul morții”. Am înțeles… Nu mă mai plâng atunci. Încă nu vreau să-mi surâdă… Mâine plecăm în
Serbia. Mai avem de lucru, mai e de iubit, mai e de plâns, mai e de ajutat...
Toate își au vremea lor. Și somnul. Și moartea.
* articol apărut pe 18 apr. 2013 la http://www.ciresarii.ro/articole/Despre-insomnie---Vladimir-Pustan-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu