Când măgărușul a intrat în Ierusalim, Ierusalimul avea deja
1.000 de ani de istorie a așteptării lui Mesia.
Poate că prea lunga așteptare
îi obosise pe oameni și n-au băgat de seamă că Mesia tocmai intra pe poartă.
Poate că nu așteptarea ci înțepeneala minții le-a fost fatală.
Mintea refuza să creadă că Mesia putea avea pe el doar o
cămașă, sandale ieftine și un grup de târâie-brâu în jurul Lui. Nici măgărușul
nu încăpea în decor.
Alții știau Scriptura, știau și proorociile, știau că
trebuie să vină călare pe măgăruș. Dar una e să știi și alta e să crezi sau să
pui practică.
I-a izgonit din Templu pe cei care vorba lui Paler: ”Reușesc
să facă un talcioc pe fiecare Golgotă”, ce scot zilnic bani din Dumnezeu.
Apoi a plâns. L-a văzut pe Vespasian și pe Hitler, a văzut
crematoriile și gulagurile, i-a văzut pe iranieni.
Ne-a văzut pe noi…
Sărbătorile noastre ce-L fac pe Hristos să plângă…
Prea mult fast, prea puțină dorință de a împlini ceea ce
știm.
Îl înghesuim pe Hristos în șablonul minții noastre iar
măgărușul ne enervează…
A fost ultima șansă a Ierusalimului. Pentru cei ce cred că
Dumnezeu nu face altceva decât să cerșească acceptarea noastră, mai bine să nu
se fi născut.
Lasă-L să intre în templul tău și să dea afară tot răul de
acolo. Primește-L cu laude duminica și nu-L răstigni vinerea…
Sărbători binecuvântate!
apărut la 26 aprilie 20`3 la
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu