Sfaturi pentru predicatori (6)

4. Mâinile

Ce facem cu mâinile în timpul predicii? Deseori mâinile, spun mai mult decât cuvintele. Căci omul comunică şi prin degete, spunea Freud.

- nu staţi cu mâinile la spate; şi nici în şolduri; nu pentru că aţi apărea ca un "borcan cu două coade" - cum cataloga bunicul meu acest obicei, dar mâinile-n şolduri înseamnă "asta nu-mi comvine";
- nu zornăiţi mărunţişul din buzunare - sugerează dezordine;
- nu vă frecaţi mâinile la amvon - e semn de emotivitate;
- nu vă trosniţi degetele, nu le contorsionaţi, nu vă jucaţi cu verigheta;
- nu ţineţi mâinile în buzunar - e lipsă de educaţie; dacă nu reuşiţi să evitaţi acest "tic", coaseţi-vă buzunarele!;
- nu arătaţi niciodată cu pumnul spre sală - e ameninţare;
- nu vă loviţi coapsele; nu buşiţi în amvon - s-ar putea să speriaţi pe cineva!;
- nu vă treceţi mâinie prin păr; nu vă scărpinaţi în cap (şi nici în ureche);
- nu ridicaţi niciodată mâinile mai sus de umăr (când mâinile-s ridicate prea sus, faţa predicatorului este umbrită); nu le coborâţi niciodată mai jos de curea;
- nu staţi niciodată cu coatele pe amvon, nici cu mâinile legate de el ca de coarnele plugului - vă dă aere de superioritate, dvs nu asta propovăduiţi;
- nu zdrăngăniţi pixul, nu arătaţi cu el spre sală, nu răsuciţi cablurile electrice;
- nu staţi tot timpul cu Biblia în mână, altfel nu veţi putea gesticula cu o mână, nu puteţi mima crucea, răstignirea, braţele întinse ale Tatălui etc;

Încercaţi să nu mişcaţi mâinile decât atunci când trebuie să spuneţi un lucru pe care doriţi să-l subliniaţi. Totuşi, arătaţi discret bisericii că le aveţi la dvs...