Vladimir Pustan şi studenţii săi de anul I Şcoala de Predicare "Cireşarii" Cluj-Napoca, 2012 |
A predica înseamnă a ţine în căuşul palmei scânteia dureroasă a versetelor nebătătorite şi a fugi cu ea în noaptea necunoştinţei, pentru a aprinde focul aşteptării lui Hristos…
A predica înseamnă a muri câte puţin de frica de a nu trece nepăsător pe lângă şoapta Duhului ce te îndeamnă să mai zăboveşti lângă izvorul secat, rugându-te cu genunchii juliţi să se mai deschidă stânca pustiului…
Predicarea înseamnă a privi în ochii oamenilor ca în ochii lui Dumnezeu, asumându-ţi riscul de a rămâne orb de atâta strălucire…
Predicarea înseamnă singurătate ceţoasă, când trebuie să uiţi ce şti pentru a-ţi putea aduce aminte şi de ce nu ai învăţat niciodată…
Predicarea înseamnă aici şi acum. Atunci şi apoi e târziu…
(articolul a apărut în revista Predicatorul, an 1, nr1, ian. 2012
vezi aici http://predicare.ciresarii.ro/?p=403)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu