Fundaţia CIREŞARII

joi, 16 februarie 2012

Mică poveste a poetului Vasile Militaru

Poetul şi fabulistul Vasile Militaru, devenit celebru în România interbelică, s-a născut la 19 septembrie 1885, în localitatea Dobreni, Giurgiu. Autorul descrie mediul social în care s-a născut recunoscând cu modestie sorgintea ţărănească: “M-am născut într-un bordei/ Învelit în paie…/ Doinitor mi-a fost un tei,/ Leagăn - o copaie...”.

Deşi o lungă perioadă de timp numele său a fost aruncat, în mod abuziv, în temniţa uitării, creaţia sa poetică şi religioasă a rămas mereu vie în memoria poporului român, în special în memoria generaţiilor vârstnice.

Deşi iubitor de carte, nu reuşeşte să absolve decât patru clase primare, familia neavând posibilităţi să-l întreţină la studii. Devine un autodidact perseverent. A sorbit învăţătura creştină din gura mamei sale şi de la preotul din sat, moştenind o credinţă puternică, pe care şi-a întărit-o prin lecturi biblice procurate din biblioteci bucureştene. De copil, Vasile M. scrie cu pasiune versuri. Apoi continuă să studieze prin bibliotecile bucureştene şi frecventează, cursuri de literatură, filozofie şi istorie, în cadrul Universităţii din Bucureşti, fără să se înscrie şi la examene (student voluntar). Participă la numeroase reuniuni culturale, la cenacluri, unde îi întâlneşte pe marii scriitori ai vremii: Al.Vlahuţă, Barbu Delavrancea, George Coşbuc, Duiliu Zamfirescu.

În 1919 debutează şi editorial cu volumul de versuri lirice şi pasteluri “Stropi de rouă”, intrând în marea poezie românească. În perioada interbelică, V. Militaru devine cel mai viguros vlăstar al “brazdei româneşti”, publicând peste 20 volume şi o serie de fabule. Acestea din urmă abordează teme sociale şi morale, care privesc viaţa societăţii moderne şi contemporane, multe dintre ele potrivindu-se perfect şi cu evenimentele din zilele noastre:

“Treci cărbunele prin aur măcinat şi nu vei spune / Că, din aur, strălucire n-a rămas şi pe cărbune...
Ai sub ochi o carte bună?; strângi în Sufletu-ţi tezaur, / Căci, sorbind lumina cărţii, treci cărbunele prin aur!”

Preocuparea religioasă rămâne constantă în poezia sa. În 1933 publică “Psaltirea” în versuri, pentru care a primit premiul Academiei Române. Cea mai importantă operă a sa rămâne însă “Divina Zidire”, o monumentală “Sinteză Biblică în versuri”, însoţită de 95 ilustraţii ale artistului Gustav Dore, volum la care a lucrat peste 25 ani (1926-1955), dar care a rămas în manuscris. Autorul n-a trăit bucuria editării ei, deoarece “zidirea” stalinistă i-a îngrădit libertatea de a tipări o asemenea carte religioasă.

Din 1933 se alătură mişcării legionare căreia îi dedică mai multe poezii, sub pseudonimul Radu Barda.

După 1944, opera lui V. Militaru a fost interzisă în toate instituţiile statului “democrat popular”. Toate cărţile lui au fost scoase din biblioteci şi şcoli. Cine mai păstra în casă o carte de V. Militaru risca chiar arestarea. La una dintre percheziţiile din casa scriitorului, operele şi manuscrisele găsite i-au fost arse în faţa soţiei disperate de grozăviile impuse de Securitate.

Câţiva ani din regimul stalinist, poetul a reuşit să scape de arestările successive. Însă la un moment dat i se cere să-și folosească talentul literar în slujba comunismului. Refuzul său este categoric: „În poeziile mele, niciodată nu va rima poporul cu tractorul”. Ca urmare a acestui refuz, datorită trecutului său legionar și a operei sale religioase, este arestat la 8 ianuarie 1959. Detenția o face la Piteşti unde va fi torturat crunt în ciuda faptului că la data arestării avea 74 de ani. De la Piteşti este transferat la închisoarea din Craiova, unde se va judeca şi procesul său. Sentinţa a fost dată la 20 iunie 1959 când Tribunalul Militar din Craiova l-a condamnat la 20 de ani de temniţă grea pentru „crimă de uneltire contra orânduirii sociale”; la 12 ani de închisoare corecţională pentru delictul de deţinere de publicaţii interzise; la 10 ani de degradare civilă, confiscarea totală a averii personale, plus obligaţia de a plăti 1000 lei cheltuieli de judecată! Bătrânul Vasile Militaru în vârstă de 74 ani a primit o condamnare de 32 ani, urmând să iasă din închisoare la vârsta de 106 ani.

Considerat “deţinut deosebit de periculos”, a fost izolat în celula-infirmerie din Ocnele Mari, Vâlcea. Bolnav şi fără medicamente, Vasile Militaru n-a mai rezistat decât 18 zile. Marele scriitor Vasile Militaru a murit în ziua de 8 iulie 1959 ca un martir pe altarul sfânt al poeziei şi al credinţei strămoşeşti. A fost îngropat de doi deţinuţi sub un măr, în curtea Penitenciarului Ocnele Mari, apoi după 9 ani, transferat de soţia sa în cimitirul Bellu din Bucureşti.

4 comentarii:

  1. Felicitari pentru postare ! E unul din scriitorii care ar trebui sa existe in manuale ! Aveti idee unde gasesc carti de el ? A scris si teatru in versuri (si nu-l gasesc), si o fantezie dramatica in versuri Mireasa Soarelui (si n-o gasesc), etc

    RăspundețiȘtergere
  2. Am ramas surprinsa,aflind despre existenta in trecut a unui asa deosebit OM!Pacat,ca nu este inclus in programul scolar.Tot ce scrie trece ca un cutit prin inima,indeosebi la cei,care s-au nascut la tara,care au apucat inca modul domol si intelegent de viata al buneilor nostri:harnici,nelacomi,marinimosi si cu adevarata credinta in suflet.Il voi avea mereu in inima mea si ma voi stradui sa cultiv dragostea fata de el deja si nepotilor mei

    RăspundețiȘtergere
  3. ..... Ma chinui sa gasesc poiezia M-am nascut intr-un bordei , ma ajutati ? Multumesc

    RăspundețiȘtergere