Fundaţia CIREŞARII

vineri, 15 aprilie 2011

Rezistenţe sau conductori? - de Nicolae Geantă

Conductivitatea electrică este mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a permite transportul sarcinilor electrice. Mărimea inversă conductivităţii este rezistivitatea electrică. Făcând o analogie din acest domeniu, „în viaţa spirituală putem fi conductori sau rezistenţe”, spune pastorul John Ortberg.

Rezistenţa are darul împotrivirii. Nu lasă să treacă nimic de ea, prin ea. Nici măcar dragostea. E barieră orografică la ploaia binecuvântărilor. Ele cad din belşug de sus, dar se izbesc de umbrela betonată a neschimbării. Rezistenţa e peretele mat al religiei care nu permite luminii hristice să desluşească hăţişurile teologiei, şi nici nu dă voie păcătoşilor să-şi vadă hainele cu petele rescânde. E materialul care nu se lasă modelat de olar. Împotrivirea rezistenţei e mai dăunătoare ca indiferenţa, e mai fără inimă. Ea încearcă să ajute orbul doar prin simpla aprindere a luminii - zice Max Lucado, sau să facă roade fără să pună sămânţă.



Conductorul este dispus totdeauna să lase să plece ceva, rezistenţa nu vrea să lase să scape nimic. Îi este teamă să renunţe, pentru că vrea să-şi păstreze posesiunile. Rezistenţa se opune predicii tinerilor, ţine musafirii pe bancă, ocoleşte traducerile noi, atacă la baionetă continuţionaliştii, darurile, pe cei ce gândesc altfel. Vrea uniformizare, standarde, egalităţi, şabloane. Vrea să oprească variaţia conductorului. Şi energia din el.

Fraţii conductori vor schimbări prin biserici. Fraţii rezistenţe vor să se revizuiască ceva dar să nu se modifice nimic. Conductorii vor să aplice ce-au descoperit recent în Scripturi. Rezistenţele rămân la descoperirile sfintei tradiţii. Chiar dacă n-o au scrisă, ei au tabu-uri metamorfice. Conductorii dărâmă gardurile confesionale, rezistenţele le ridică rapid înapoi, cu mai multă sârmă ghimpată. Conductorii bagă harul pe fereastra bisericii, rezistenţele îl scot pe uşă, ori prin ea. Rezistenţa duce la autoritarism, conductorul la autoritate. Conductorii vor evanghelizări, rezistenţele spun că se cheltuie bani mulţi. Conductorul bagă mâna adânc în traistă să dea sărmanilor, rezistenţa n-are încredre în cei care cer. Primii conduc biserica după duh, ultimii sunt tot timpul cu ochiul la ceas. Sunt creştinii de program. Sau cei despre care Vladimir Pustan spune că „n-au reuşit încă să înveţe că războiul se câştigă luptând laolaltă”.

Rezistenţa e filosofia lui Faraon contra lui Moise, a lui Saul contra lui David, a lui Iona contra ninivenilor, a evreilor contra lui Ieremia. Rezistenţa e Caiafa, e Irod, e Pilat...

Mă bucur că din legile fizicii am mai aflat că rezistenţa nu are niciodată putere! Iar secretul conductorului constă în faptul că nu el îşi generează propia-i putere. Este pur şi simplu un canal. Este deschis şi receptiv faţă de fluxul de curent electric, care poate schimba lumea prin transformarea întunericului în lumină! Duhul Sfânt se revarsă peste tot în jurul nostru… Dacă ar pleca azi pe furiş din biserici, 95 % din lucruri ar rămânea neschimbate – spune Tozer.

„Cine va crede în Mine, din inima Lui va curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” a afirmat Păstorul Cel Bun. Noi nu avem cine ştie ce putere prin voinţa noastră, dar putem alege să treacă apa vie prin noi. Sau s-o oprim. Să fim conductori. Sau rezistenţe…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu