Mulţumim Doamne pentru că în România sunt biserici. Cu uşile deschise Tată, pentru cei ce te caută. Pentru că există ţări, unde uşile au fost sudate de mult, iar lacătele au ruginit de aşteptare. Acolo fraţii stau ascunşi prin pământ sau păduri, ca să te laude.
Mulţumim Doamne că avem păstori buni. Şi preoţi, destui de mulţi Tată. Unge-i cu harul Tău divin, şi ţine-i aproape de Tine. Altminteri, nu vom prinde cerul. Şi nici ei...
Mulţumim Doamne pentru că-n ţara asta dintre Carpaţi şi Dunăre, e libertate. Ştim ce rău e să stai cu perna în geam la rugăcine. Şi cu Securitatea la uşă. Mulţumim că ne-ai scăpat de ei în '89.
Mulţumim Doamne că în ţara asta creştinii nu merg pe stradă ameninţaţi cu mitralierele la tâmplă, femeile noastre nu sunt cârpe de şters picioarele, copiii nu muncesc de la 5 ani, iar străzile nu sunt inundate de sânge nevinovat. În alte ţări Doamne, se-ntâmlă prea des aşa.
Mulţumim Doamne că în România, noaptea, sunt becuri aprinse pe stradă. Nu suntem ca în alte ţări unde ne-ar sări jivinele în spate. Pentru că-n România Tată nu-i în junglă, chiar dacă mulţi se comportă ca acolo.
Mulţumim Doamne pentru străzile de aici. Aşa ciuruite cum sunt, e bine că le avem şi nu înotăm în noroiaie până la genunchi, ca să ajungem la biserică, să ne-ntâlnim cu fraţii, şi cu Tine.
Mulţumim Doamne că-n ţara asta avem spitale, unde se tratează bătrânii, unde ni se nasc copiii sau unde ni se vindecă bolnavii. Şi-Ţi mulţumim că rănile lor le legi Tu. Căci noi, n-am fi niciodată în stare.
Mulţumim că avem câmpuri şi holde, iar apa Doamne din fântâni, e rece, e proaspătă, e îndeajuns.
Mulţumim că avem magazine pline cu mâncare, că nu mai stăm la cozi bătându-ne cu plasele în cap pentru o bucată de pâine. O ducem bine Doamne, căci Tu ne vezi când gâfâim la pas pe străzi.
Mulţumim Tată că în România sunt şcoli gratuite. Şcoli cu acoperişuri, cu sobe şi cu table întregi, nu cu cioburi legate cu sârmă de ziduri, şi fără scaune, cum au alţii. Aici copii noştri învată să scrie. Şi să citească Doamne, din Cuvântul Tău. Binecuvântează-i pe cei ce se ostenesc cu ei!
Îţi mulţumim Doamne pentru cei ce ne conduc. Chiar dacă uneori greşesc, chiar dacă nu ne fac pe plac, noi ştim că sunt acolo pentru că Tu i-ai hotărât. O vreme. Ai milă de ei Doamne, căci nu privesc în sus, ci ne privesc de sus. Îndură-te şi iartă-i, căci altfel sunt pierduţi.
Iartă Isuse parlamanetarii care fac legile strâmbe, iartă Guvernul care greşeşte făcând legi după interesele lui, iartă primarii care nu au ochi pentru turmele lor, iartă medicii care nu-ţi vindecă poporul fără şpăgi, iartă-i pe cei ce fac dreptate cu compromisuri, iartă preoţii şi pastorii corupţi.
Iartă-ne pe noi românii Doamne, căci n-am stat în pridvorul priveghetorului, iartă bisericile unde fitilele fumegă spre stins, iartă oile tale depărtate de turmă, iartă programele stereotipe şi sincretismul religios. Ştim că poţi, căci ai mai făcut-o. Şi încă, de căte ori...
Mulţumim Doamne că ai în faţa Ta necurmat, România. Ştim că nu ţi-ai întors privirile de la noi, aşa cum ades se vehiculează prin colţul bârfitorilor nemulţumiţi. Ştim că ai ochii plini de lacrimi pentru mioritici Dumnezeule, pentru că vedem asta în bisericile ţării. Vedem cum ne vorbeşti la rugăciuni, cum vindeci bolnavii, cum sprijineşti săracii şi pe cei în faliment. Vedem cum dai ploaie peste ţara asta Doamne, şi-aduci belşug de binecuvântări. Vedem cum ridici pe cei căzuţi şi ierţi vinovaţii. Vedem atâtea, câte faci Tu...
Mulţumim că ne-ai dat nouă românilor, România. Şi că ai păstrat-o aici, de 2000 de ani. Au vrut mulţi să o fure, sau să o fărâme, dar n-au reuşit să ne ia pământurile dragi. Pentru că-s ale noastre pe vecie Doamne atât ele cât şi cerul de deasupra lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu