Southampton
este orașul acela port din sudul Angliei, al vreo două ore de Londra, de unde a
pornit Titanicul. Vaporul declarat „invicibil” care s-a scufundat după numai
două zile de călătorie în Atlantic! Un vapor mare făcut praf de un iceberg mic.
Nu doar buturugile mici răstoarnă carele mari. Ci și iceberg-urile mici
(sloiurile de gheață) scufundă vapoarele mari. Iar păcatele mici doboară chiar
și sfinții cu cunună!
Vineri. Am
pornit spre Southampton din București fix la prânz. Nu să vizitez muzeul
Titanicului, nici stadionul St.Mary’s. Ci să predic Scripturile la o Conferință
pentru Familii! Prima Conferință organizată de creștinii evanghelici români
care locuiesc în portul Titanicului. Fiindcă orașul de la gura estuarului
omonim – unde se întâlnesc River Itchen cu River Test - are numai port, nu și
aeroport, am zburat la Bristol. Unde m-a așteptat Marius, un frate de la Romanian
Church of Bridgwater, biserica alături de care mă implic atât cât har
mi-a oferit Dumnezeu. După amiaza m-a preluat prietenul Nicu Botezatu, diaconul
si leaderul bisericii. Dar și leaderul de healt&saffety (sindicat) al
românilor dela centrala Nucleară Hincley Point. Adică vreo două mii… Am mers
împreună la Biserica din Bridgewater. Vinerea seara e rugăciune. Dar vinerea
aceasta am avut studiu biblic despre Disciplina Postului.
Biserica trebuie să fie disciplinată! Unde nu e disciplină e haos. Și haosul nu
e de la Dumnezeu… Biserica trebuie să învețe disciplinele spirituale. Apoi să
le practice! Apoi va câștiga lumea. Și Cerul. Trofeul cel mare… Câștigând meci
cu meci, câștigi campionatul. Am învățat că e greu sa postești în era fast-food-urilor.
A șaormelor și-a tiramisului. Dar…, cine se luptă cu sine reușește. Atenție:
creștinii nu-s chemați să se lupte cu alții! Ci cu ei însuși. Seneca zicea că
asta e cea mai grea luptă. Și, în ultimele trei decenii jumate îi dau dreptate
zi de zi! Seara am ajuns la tauton. Am adormit după midnight. În România era
deja 2 jumătate!
Sâmbătă. Dimineața
am studiat ceva, am avut breakfast englezesc (mulțumesc foarte mult sora Lidia
Botezatu!), apoi am plecat cu Nicu spre Southampton. Două ore jumătate de mers.
Pe autostradă. Pe drum m-am oprit la megaliți de la Stonehenge!
Ștâncile acelea neolitice, așezate în cerc, cu buiandrugi de zeci de tone
deasupra! Tot din piatră. Stonehenge a fost ceva… altar astronomic! Care are în
interior un… cimitir. Cu 56 de morminte. În fata cercului de pietre (pietrele
au cca 50 de tone bucata) era o statuie a unui zeu. Ceva păgânitate a druizilor
antici! Căci mulți recunosc faptul că Stonehenge e un monument dedicate zeilor.
Unii-s de părere că e un monument dedicat chiar diavolului! (De-a lungul
secolului XX, Stonehenge a început să fie utilizat ca un loc de semnificație
religioasă, de această dată de către adepții New Age și ai cultelor neopăgâne).
Astăzi din 30 de stânci mai sunt doar 17. Suficient să atragă mii de turiști in
fiecare zi. Cerul senin, câmpul cu flori de vară, sâmbăta liberă, și alte
motive au împins turme de turiști (pot spune mii de gură cască?) înspre
megaliți. Îi spuneam lui Nicu Botezatu că „zeul druizilor” a dispărut fără urmă.
Doar pietrele au rămas mărturia unui altar fără putere. Așa pot ajunge
bisericile dacă lipsește Hristos. Pietre moarte. Însă Dumnezeul nostru e viu!
Trăiește! Mielul Golgotei e cu noi, printre noi, pentru noi! Tu ai pe Hristos
la altarul vieții?
