Misiunea Betania Chicago în România, 2026 | Jurnal de misiune | Ziua I, Reșița.

Evanghelizare Reșița

Vineri 26 iunie 2026. Prima zi a Turneului Misiunii Bethany Chicago în România. Un grup de aproape 130 de persoane am pornit dela hotel Rivo din Timișoara spre capitala Caraș-Severinului. Două autocare (88 persoane) și mai multe microbuze și autoturisme (38 persoane). Între ultimii trecem și două VAN-ri care au plecat de dimineață în lucrarea de caritate. Creștinii asta au împărțit de când e lumea: Biblie și pâine. Biblic citim că „omul nu trăiește numai cu pâine”. „Ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!” Dacă la stomac românii stau bine, la inimă mai e muuult, mult de lucrat.

La ora prânzului în Timișoara erau 36 de grade C. Pe americănește 97 F degree. La Reșița erau doar 34 C (93 F). Masa de prânz s-a servit la Biserica Izvorul Vieții din Reșița. Unde pastor e Ciprian Bârsan. Care s-a mobilizat exemplar. Reșița e și orașul de baștină al pastorului Cosmin Cnejevici dela Bethany Chicago. Unul dintre motive ca turneul să înceapă de aici...

Despre Reșița putem să spunem că a avut un trecut măreț. Prezentul e slab. Le dorim ca „la trecutu-i mare, mare viitor!”, vorba lui Eminescu. Ca oraș, Reșița are numai 101 ani. Ca așezare e atestată documentar la 1673. Adică are peste 350 de ani. Inițial, în depresiunea dintre Munții Semenic și Dognecea, pe Valea Bârzavei, au locuit români, apoi au venit atrași de centrul metalurgic de aici: austrieci, unguri, nemți ori cehi. Maximum de populație l-a avut în 1992 (peste 95.000 locuitori), după care a scăzut treptat (cca 74.000 în prezent). Dacă îi cutreieri străzile și cartierele vei rămâne surprins: multe fabrici distruse. Foarte multe! Munți de ruginituri! Dar și case vechi. Iar străzile? Destul de denivelate. Sparte. 

Locomotiva nr. 1 Resicza

Am spus că a avut un trecut măreț. Acum 250 de ani (3 iulie 1771) la Reșița se deschidea un centru metalurgic. Cel mai vechi punct industrial din Europa Centrală și de Est, și cel mai important de pe continent! Era vremea când în Middle England începea Revoluția Industrială. Însă acolo era cu mașini de egrenat (războaie de țesut). La noi cu metalurgie! Această industrie a determinat ca aici (după vreo 50 de ani de la invenția lor), să se construiasă locomotive! Cu aburi. Pe cărbuni. Reșița devine după 1872 primul producător de locomotive din Europa central-estică! (locomotiva Resicza). E drept, foloseau ecartament îngust (958 cm, astăzi 1435 mm). În interbelic, sub patronajul domnului Malaxa (un industriaș celebru, un fel de Henry Ford al Românilor), fabrica construia 6 tipuri de locomotive. Merită spus că Reșița a construit peste 1000 de locomotive numai în interbelic (fabrica are un total de 1461 locomotive în toată istoria sa). Desigur că în 2026 uzina de locomotive e „oale și ulcele”. Tradus: fpăcută praf! Iar 98% dintre locomotive sunt casate. Totuși, 14 locomotive vechi, din care 12 românești (una de la Viena și alta din Kassel), sunt expuse în Parcul în aer liber din Tiraj, undeva spre centrul urbei (Perla Muzeului este locomotiva Resicza, 11 tone, 4,5 m lungime). Locomotivele, care au fost simbolul orașului, astăzi sunt expuse chiar pe stema reșițeană.

Fabrica de locomotive Reșița, foto din 1917

Mai adăugăm că Reșița a fost leagănul industriei grele și al doilea centru siderurgic românesc. Pe lângă oțelărie și locomotive, aici s-au construit și grinzile metalice din care s-a ridicat turnul Eiffel din Paris (1887-1889), care la cei 320 m ai săi a fost acoperișul lumii pentru o vreme! Și tot la Reșița mai întâlnim Casa Neff I – o fostă baie publică (antică?), o casă Necropolă Medievală (sec. XIV-XV) ori o... sinagogă! Ultima proiectată în anul 1878 și finalizată în 1880. Sinagoga este din nou inaugurată în 1907, iar în 1930 când în urbe locuiau peste 300 de evrei, era foarte activă! Astăzi însă are puțin peste 50 de membri.

Și pentru că a venit vorba de etnii, în prezent în Reșița locuiesc pe lângă români (76%), maghiari, rromi, germani etc. Care alcătuiesc un oraș de 75.000 locuitori, cu 20.000 mai puin ca la Reoluție. Restul au luat calea străinătății. Așa protesteză românii față de țara lor: o părăsesc! Mă gândeam eu așa, „dacă românii părăsesc România motivând că „dincolo” câștigă o pâine mai bună, de ce părăsesc Pâinea Vieții, pe Dumnezeu, pentru una care satură doar câteva ore?” (Asta o fac și cei plecați și cei rămași). Poate că pun mai mult preț pe stomac decât pe suflet? Eo ipoteză... Și pentru că veni vorba de spiritualitate, la Reșița 68% din populație sunt adepții ortodoxiei, 4,75 % sunt catolici, peste 2 % penticostali, cca 2 % baptiști... Poate statisticile ar arăta altfel, dar vreo 20% din populație nu și-a declarat religia! Fără religie. Nu cred în asemenea procent. Nu cred că sunt atăți români fără biserică! Sau poate că cei ce au recenzzat populația au făcut-o intenționat ca România să nu mai dea pe hârtie cea mai religioasă țară din UE?

Trebuie menționat că în Reșița sunt trei biserici penticostale: Cezareea (din interbelic), Izvorul Vieții (după Revoluție) și Adonai. Iar baptișii au două biserii: Nr. 1 și Betel.

La ora 16,00 (4 PM), pe stadionul Mircea Chivu, Cătălin și echipa sa de „româno-italieni” erau frânți. Au montat scena și kilometri de cabluri. Sami Dorobanțu și echipa de filmare încă munceau tensionați. La o evanghelizare mare sunetul înseamnă jumătate din succes. Căldura moleșește. Chiar și la umbră. La 17,00 încep să apară participanții la eveniment. Grupuri, grupulețe... Am constatat că mai devreme vin bătrânii. Tinerii vin pe ultimii metrii. La ei timpul se scurge mai rapid! La bătrăni timpul e timp. Scena e amplasată  cu fața spre tribuna II-a. Deoarece e urcată pe un versant al Munților Dognecea. Tăiată în stâncă. Deasupra e o pădure. Și pădurea ține umbră. Stadionul Mircea Chivu (după numele tatălui lui Cristi Chivu, unul din cei mai mari forbaliști ai României, chiar căpitanul naționalei pentru o vreme) a sărbătorit luna trecută Centenarul. 100 de ani (25 mai 1926). Este unul dintre cele mai vechi stadioane din România. Aici Reșița a câștigat un campionat național (1931). Însă azi e doar în divizia secundă. Dacă înainte avea 12.500 de locuri, după modernizare (ultimii 10 ani) a ajuns la numai 8.000. Destul de încăpător pentru un eveniment evanghelitic în aer liber.

La 18,00 (6 PM), ora de start, în tribune erau peste 1500 de persoane. Probabil ar fi participat mai mulți, dar concomitent se desfășurau în centru zilele orașului. Și lumea a zburdat într-acolo! Cărările late sunt totdeauna ticsite cu oameni. De-a valma. Dar pe Cărarea Îngustă se merge în șir indian! Totuși, la debut sonorizarea ne joacă feste. Cine zice că „tehnlaghia” nu are rateuri? Oricât de digitalizați am fi tot nu suntem perfecți! Perfecțiunea o are numai Unul Singur! Isus Hristos. Restul, o trăim alternativ. Chiar și roboții se strică! Oare de ce uneori nu ne dăm seama că trăim eronat?

primul pas spre schimbare...

Deschiderea a făcut-o pastorul local Ciprian Bârsan, apoi au cântat Bechy, Josh, Julia și Jenifer, Dan Mucaciu, Estera și Laura Bretan, dar și... tofleanl Vasile Oprea venit dela Rugul Aprins Brașov. După cântările lui Gabi Buzguța a urcat în scenă Cosmin Cnejevici, pastor la Bethany Chicago, originar reșițean, care a avut un mic discurs al nostalgiei. În urmă la amvom a venit pastorul Luigi Mițoi, liderul Misiunii Bethany Chicago. După ce a motivat alegerea moto-ului turneului „De ce acum?” (vom detalia în alt juranal), pastorul născut pe tărâmuri giurgiuvene, a predicat despre „pilda bogatului nemilostiv și a lui Lazăr” (Luca 16) în trei puncte: Indiferența omului, viața nu se termină la mormânt, alegerile oamenilor au consecințe! El a spus că dacă citim Scriptura vom constata că „Dumnezeu l-a făcut cu mâna numai pe Adam!” Dar oceanele, stelele, elefanții, sau munții au fost creați prin rostirea de cuvinte! De aceea omul e „bolta creațiunii”. Și evident cel mai prețios și cel mai iubit. Poate că ar trebui să ne punem întrebarea dacă și noi îl iubim pe Creatorul nostru.  Nu-i suficient să credem că există Dumnezeu ca să afirmăm că există Dumnezeu, trebuie și iubit. Iubirea se dovedește prin ascultare de El. Când iubești o persoană nu stai indiferent față de ea. Când iubești pe cineva nu mai scapă de tine! „Pentru bogat, problema care l-a distrus n-a fost bogăția! Ci inima! Atitudinea”, a mai spus pastorul Mițoi, ceea ce ne detrmină să analizăm atitudinea noastră față de Hristos! E bună, sau rea? Întreb numai...

Pastori și consilieri la rugăciune

În predică s-a mai amintit „poporului” despre faptul că în ciuda grijii și dietelor totdeauna murim. Nu putem evita moartea. Și dacă nu putem evita „sfârșitul trupului”, de ce credem că am putea evita „judecata sufletului”? Unii credem că putem negocia veșnicia după moarte. Raiul. Dar nimeni nu poate ajunge într-un loc pentru care nu s-a pregătit. „Ajungi acolo unde ți-ai pregătit să ajungi!” „Oamenii când se pocăiesc îi cer scuze lui Dumnezeu, dar cei ce n-o fac îi bagă de vină!”, este una dintre realitățile zguduitoare ale nerecunoștinței umane! „Când ne-am născut ne trezim aici (fără voia noastră), când vom muri ne vom trezi dincolo!”, a fost una dintre frazele de încheiere ale predici, apoi zeci de oameni au coborât din tribună pe gazon pentru rugăciune. 35 de persoane au mărturisit public că vor să își dedice viața Mântuitorului Isus.

Tot timpul rugăciunii echipa de rugaciune a stăruit înaintea Domnului pentru har proapăt și mânuire pe stadion! Și da, s-a cunoscut!

    Bătrânețe, haine grele!

Echipa de păstori am stat cca o oră ascultând poveștile mulțimii. Fiecare om are un roman de povestit. Oamenii au boli, au necazuri, au neajunsuri, au vicii, au nemulțumiri ori frustrări. A trăi înseamnă să treci uneori prin sită. Uneori ni se pare că Dumnezeu ne zmulge să ne arunce. Dar o face să ne resădească! Și când sunt replantați în inima oamenilor încolțește Dumnezeu. Printre alții, am stat de vorbă cu un bărbat cu... gaură în gât! Se chinuia să vorbească. Mi-a spus că are încă „vicii la care nu poate renunța!” „Nu ești singurul... Tu nu poți, dar El poate. Trebuie numai să-L lași să te ajute”. Omul nu se poate salva singur Dacă era așa n-ar mai fi murit la Gogota Hristos!. Fiecare dintre cei veniți la rugăciune au primit o Biblie și o carte („De ce acum?”, de Luigi Mițoi). Biblia e cartea de căpătâi a oricărui muritor. E busola pentru veșnicie. Paradoxal, unii și-ar dori să o răsfoiască. Iar cei ce o au o țin prăfuită pe noptieră! Păcatul se combate numai cu Bilia deschisă. Și trăită!

Am văzut oameni plângând. Păcatul doare. Iar eliberarea de el aduce lacrimi. Plângi oricât de masiv ai fi, orict de titrat ai ajunge. Plângi fără rușine. Chiar așa, e o rușine când cineva își regretă păcatele? Tu... ai făcut-o?

Misiunea pentru copii

Am uitat să vă spunem că la programul dedicat copiilor au participat fix 115 prunci. Andreea Șerban și echipa dela Kids Chicago, alături de Daniel Neagoe din Deva, au avut un program încântăror, picii ascultând Evanghelia pe înțelesul lor. Atenție: faceți Evanghelia plăcută copiilor dvs. Când vor fi mari ei vor predica un Dumnezeu atrăgător! Dumnezeu e magnet, nu arici! Arătați asta tuturor!

La ora 22 încă eram pe stadion. Care devenise furnicar. Ca să montezi/demontezi toată logistica e un har. Dar și o jertfă. Nu există suces fără jertă! Asta am învățat de la  Domnul Isus, slăvit să fie Numele Lui în veci!

După masa de seară, oferită de Biserica pastorului Ciprian Bârsan, autocarele s-au pornit din nou spre Timișoara. Microbuzele de la caritate au fugit primele! Când ești obosit nici de mâncare nu mai ai poftă! Pastorul Luigi a rămas în Reșița deoarece a doua zi a avut o Conferință cu slujitorii din zonă! Iar eu, după ce am vizitat pe Beni și Claudia și am mâncat o supă nu am mai putut să conduc! Condusesem opt ore înainte de a ajunge la stadion. Ne epuizăm ades. Am spus mai sus că și „roboții cad” uneori. Noi oamenii obosim. „Dar nu cădem de oboseală” zice Sfântul Apostol Pavel. „…Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi” (2 Corinteni 4:16)

Nicolae.Geantă & Bethany Mission Chicago
Reșița, iunie 2026