Deșertul ca binecuvântare - de Nicolae.Geantă

Ioan Botezătorul a locuit în deșert. În pustiul Iudeii. De-a lungul Mării Moarte. Unii spun că e un loc îngrozitor de singuratic. Atât de liniște încât îți auzi cum bate inima. E isihia. Norris Chumley prezintă isihia drept „prezența lui Dumnezeu în liniștea sufletului”. „Liniștea omoară simțurile din afară și le trezește pe cele dinăuntru”, spunea Isaac Sirul. Îi auzi pașii călcând prin altarul inimii tale, pregătit pentru marea deratizare de patimi. Apoi îți așezi și inima și mintea.

Pentru Ioan deșertul nu a fost un amvon! Ci tăcerea prin care s-a făcut mai auzit glasul lui Dumnezeu. Și totodată el mult mai auzit de Dumnezeu. Acolo a înțeles că trebuie netezită calea Domnului. În zgomotul lumii prea multe pietre o astupase...

Pentru Ioan deșertul a fost odaie de rugăciune! Există un loc unde Însuși Dumnezeu coboară și luptă lângă tine! Există un loc unde poți atinge ochii orbilor pentru a le da vederea perfectă. Există un loc unde poți trezi captivii pe moarte, legați în lanțurile nopții! Există un loc tainic... E locul de rugăciune. „Niciun om  nu e mai mare decât viața lui de rugăciune”, striga Ravenhill.

Pentru Ioan deșertul a fost arenă de luptă! Aici a învățat să învingă răul, răii, demonii și pe el însuși! Seneca spunea că „cea mai grea luptă o duci cu tine!” Moise s-a antrenat în deșert. David s-a antrenat în deșert. Hristos s-a antrenat în deșert. După ce-au ieșit de acolo au schimbat lumea! Poate de aceea noi nu mai schimbăm pe nimeni. Deșertul în carne te ține slab, dar în Dumnezeu te face titan!

Pentru Ioan deșertul nu a fost o fugă. Ci o școală. Evanghelistul Luca spune că „A stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel”. Trebuie să învățăm că nu putem ieși în fața oamenilor decât în ziua când suntem pregătiți!

Pentru Ioan deșertul n-a fost o pedeapsă. Ci o binecuvântare. A învățat să fie util pentru Cer. Știai că din deșert Cerul se vede mai limpede? A fost util, chiar dacă după ce a părăsit pustiul, în afara lui a mai trăit puțin, plătindu-și îndrăzneala cu capul pe-o farfurie. Așa sunt prețuiți sfinții de cei ce n-au trecut prin pustiu!

Nu te înspăimânta când treci prin deșerturile vieții! Ele scot tot ce e mai bun în tine! Dar poate crește ceva în deșert? Da, a crescut cel mai mare om care s-a născut vreodată din femeie! „Și totuși cel mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el”, a zis Isus.

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset