Boboteaza, reset-ul și… căldiceii – de Nicolae.Geantă

Un actor transilvănean zicea că de Bobotează se întâmplă ceva tainic, chiar dacă nu se vede: „liniștea capătă greutate, omul pentru o clipă e invitat să se așeze, Cerul se deschide…”  Pentru că da, atunci când s-a botezat Domnul Hristos Isus – Mielul care ridică păcatul omenirii (Singurul care poate face asta!) – Tatăl a deschis Cerurile! Boboteaza vorbește despre Ceruri, nu despre butoaiele cu apă!

400 de ani ușa Cerului fusese închisă. Dar, odată cu botezul Domnului Isus, Împărăția Cerului se ia cu năvală! Și-atunci, la Bobotează, o pleiadă de evrei au alergat la Iordan. La Ioan. Să se boteze! Înainte, botezul nu era practicat decât de Neamuri. Dar evreii aveau numai buletin de Israel. Inima și credința era de… Neamuri. Trebuiau resetați!

Când vin noroadele, păcătoșii de rând, Ioan Botezătorul le spune că e loc și pentru ei în Cer, dar „să împartă din ce au cu ceilalți!” Să fie darnici, nu scârțari. În Cer nu ajung cei cu buzunare lungi, ci cei cu inimă largă! Când vin vameșii – acei perceptori fiscali extrem de urâți de popor, Ioan nu îi respinge. „E loc în Cer și pentru unii ca ei! Dar să nu colecteze mai mult decât le cere Fiscul!” Când vin ostașii romani, pe care evreii îi vedeau la rotisor în iad, Botezătorul nu îi respinge. „E loc și pentru ei, dar să nu stoarcă pe nimeni cu amenințări!” Dar când vin fariseii și saducheii Ioan Botezătorul îi ceartă: „Faceți roade vrednice de pocăința voastră! Voi credeți că botezul e doar înmuiere în apă fără să vă schimbați inima? Fără să vă resetați?”

Nu îndoiala științifică, nu ateismul, nu politeismul sau agnosticismul ar putea să stingă puterea Bobotezei. Adevărul ei. Ci religiozitatea și amăgirea. Starea căldicică a creștinului. Lipsa de resetare. Căldiceii, sunt așa-zișii creștini care-i oferă lui Dumnezeu crâmpeie din viața lor, din timpul lor, din bani lor! Care nu urmăresc neapărat mântuirea de păcat, cât mai ales să fie scăpați de pedeapsa păcatului. Căldiceii îl iubesc pe Hristos, dar nu cu toată inima, îi slujesc lui Dumnezeu, dar cu limite! Și vorba lui Francis Chan: „fac tot ce e nevoie pentru a nu se simți vinovați!”

Ca și evreii din vremea Domnului Isus, mulți dintre românii de astăzi cred că Cerul se câștigă cu… un ritual! Boboteaza, botezul (la orice vârstă ar fi), ori apa sfințită, nu schimbă, nu sfințește pe nimeni! „Dac-ar fi fost așa umblam cu piscinele de botez pe la discoteci”, vorba pastorului Pustan. Prin cazinouri. Prin închisori! Ori… prin Parlament!

Boboteaza nu e un ritual. Nu ne vorbește doar despre Cerul deschis. Ci și despre o resetare! A omului. Ea nu se măsoară în litri de apă, ci în câtă iubire de Cer încape în inimă și-n suflet!

Întâi Boboteaza cere o resetare! Apoi Cerul se va deschide. Nu larg, nu spectaculos, ci atât cât să încapă sufletul fiecăruia.

Nicolae Geantă
Prahova&Somerset