Diavolul ca divertisment - de Nicolae.Geantă

 repostez un articol încă actual

https://nicolaegeanta.blogspot.com/2022/10/diavolu-ca-divertisment-dar-dovlecii.html

http://youtube.com/post/UgkxTXpdU6HUeQ_7TGkJwcSmmwzrggoBfEdu?si=nUCfoUVOxApUVOKW

Nicolae Geantă | Se deschid ferestre în Cer

sursa Nicolae Geantă Youtube, via Adonai Reșița

Nicolae Geaantă la Biserica Baptistă Nima, Cluj

 

Epuizarea care ucide - Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan | Contraste în lumină

video by Contraste în lumină

Nicolae Geantă | Ospățul necurmat

Ferestre cu vitralii murdare - de Nicolae Geantă

A.W. Tozer spunea că într-un oraș american cineva a construit o catedrală, replica fidelă a unei celebre omonime europene. Nimic neobișnuit am putea zice, numai că artistul a vrut să copieze cu acuratețe vitraliile europene care erau pline de... praf! Murdăria, depusă de secole a decolorat  pictura cumva, iar artistul a apreciat că (de)coloratura și praful sunt „delicate”, făcând ca pictura să arate grozav!

Nu știu de ce, dar am impresia că biserica din zilele noastre copiază vitraliile murdare lumești crezând într-o coloratură policromă dar... ieftină! Prin urmare, închinarea în Duh și Adevăr propovăduită de Hristos a devenit un vitraliu plin de pete! Și, oricât s-ar strădui soarele să dezvăluie fața Domnului Isus din vitraliu, praful depus etalează o imagine falsă!

Chiar azi citeam pe regretatul John MacArthur, care spunea într-un volum că „într-o societate provocată de media evanghelizările sunt o provocare de marketing”. Prin urmare Evanghelia e predicată într-o manieră să pară cât mai atractivă și mai ușor de implementat. Orice mântuire care nu schimbă stilul de viață păcătos și nu transformă inima păcătosului nu este mântuirea de care vorbește Cuvântul lui Dumnezeu”, concluziona MacArthur. Adică e o mânuire... pătată! Și Biblia zice că „nimic întinat nu poate intra în Cer!” (Apoc. 21:27)

Când ferestrele sunt pline de praf singura varianta de a trece lumina prin ele este curățirea. Oricât de policromă ar fi, mizeria nu poate fi niciodată opera de artă! Dar nici joaca de-a pocăința nu va trece drept neprihănire!

 Nicolae Geantă

Nicolae Geantă la Biserica Adonai Reșița

 

Aniversare 7 ani!

Thanksgiving Day!

Binecuvîntare copii!

Botez noutestamental!

4 evenimente într-unul singur!

Vino cu noi! Aduc-ți și prietenii!

NkG

Biserica Anglicană are lider o… femeie!

  Iubesc Anglia! De vreo 10 ani Albionul mi-a devenit foarte familiar. Mai ales că l-am vizitat foarte des. Îmi plac englezii bătrâni, autohtoni. Sunt zâmbitori, veseli și foarte amabili. Dar și blânzi . Exagerat de calmi! Răbdători. Buni. Darnici. Prietenoși. Sunt așa pentru că au crescut cu Biblii sub pernă! 

Pe de altă parte îmi este tare milă de ei! Bisericile englezilor sunt aproape goale! Fără tineri, fără adulți, fără impact! Cu programul numai 60 minute duminica. Fără cântări noi. Fără predici substanțiale. Și fără pastori. Dar și cu pastori… femeie!!!

Grave derapaje doctrinare! 

Lectie fără niciun cuvânt – de Nicolae Geantă

 

„Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă!” (Proverbele 12:10)

 Supărat de mica pagubă produsă, am luat un bici și am plesnit o vițelușă. Ea s-a retras într-un colt de unde nu mai avea cum să fugă. Și nici atât cum să se apere! A lăsat capul în pământ, apoi și-a pregătit spinarea să încaseze lovituri. Fără să scoată un scrâșnet. (Când nu te poți apăra trebuie să te pregătești să înduri răul până trece!) După a treia lovitură m-a dezarmat! M-au podidit lacrimile! (Când realizează că fac rău păcătoșii se căiesc și plâng). Imediat mi-a trecut pe scrolul conștiinței un verset din Scripturi: „Cel neprihănit se îndură de vite!” Iar cugetul mă condamna: „De ce ești încă rău?”

M-am oprit și m-am gândit de ce mai sunt rău? De ce uneori sunt cel ce nu vreau să fiu? De ce neprihăniții uneori nu au milă? Îndurare. Traducerea Fidela spune că „îndurările blânde ale celor stricați sunt crude!” Cum adică să fii blând dar crud? Bun dar toxic… Stricat.

Am răscolit prin inimă și am găsit molii de răutate! Apoi am strigat ca Pavel „Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?” „De ce, după ce mă port de 99 ori cu blândețe, a o suta oară „măruntaile sunt crude?”, ca să citez Biblia catolică?

„Răutatea începe acolo unde sfârșește omenia”, scria Victor Hugo. Și când se sfârșește omenia ce devenim? Nu cumva demoni? Când practicăm răul facem slujba vrăjmașului!

Privirea aceea blândă, tăcerea și spinarea arcuită ce se pregătea pentru pedepsă m-a trezit ca după un duș foarte rece. Și-am constatat ceva: inima mea nu era totuși fără milă! Pulsa sânge, dar și lacrimi. Lacrimile m-au ajutat să cuget. Cogito, ergo sum! Cine cugetă înseamnă că trăiește. Conștiința în el nu a murit. Conștiința e jandarmul lui Dumnezeu în oameni. Mulțumim Doamne că ai lăsat-o inclusiv în păcătoși! Altfel n-ar putea deveni niciodată neprihăniți!

Străduiți-vă să nu faceți răul! Dar dacă l-ați făcut (accidental ori voit) nu rămâneți îmbrăcați cu zdrențele sale! Răutatea omului e ca un laț ce se strange în jurul gâtului. Sugrumă…

Nicolae.Geantă

Sărbătoarea Recunoștinței la Biserica Izbânda Drăgăneasa

 

Nicolae Geantă la Romanian Church of Bridgwater, UK

 

Pledoarie pentru tații adevărați - Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan

video by Contraste în Lumină

Nicolae Geantă la Londra

Vineri seara, după ora 19,00, ne întâlnim din nou la Londra. 

De data aceasta la Biserica Apostolică Râul Sfânt, păstorită de Daniel Martin, va fi o întâlnire de tineret. Vă așteptăm indiferent de vârstă!

Post code: Pinner HA5 3LA.

Frunzele nu mor toamna - de Nicolae.Geantă

Toamna îmbrăcată-n aur și cu părul ei roșcat, 
A dat nas în nas cu mine, chiar pe ulița din sat.

Am privit-o cu uimire, admirându-i trena lungă

Colorată ca-n Dali, și cu mâneca la dungă.

Mi-a plăcut că e bogată. Dar cu zâmbetul pe buze,

Șterge verdele din pajiști, și e criminal de frunze...

Stinge soarele încet, face cerul plumburiu, 

Umple drumul de băltoace, deși totu-i auriu.

- „Nu fi supărat că frunza se desprinde de pe ram,

Ea nu moare în țărână. Înverzește iar la an'.

Căci trăiește iarna-n muguri, viața ei cea trecătoare...”

Mi-a spus printre rânduri Toamna, care aduce transformare.

„Înverzesc în primăvară... Toamna frunzele nu mor, 

Cad în dansul ritualic. Spune-le doar somn ușor!”

Și-nțelesam eu acum, că atunci când vine brumă,

O să mor. Dar va conta ca să las pe alții-n urmă.

Mi-a mai spus Toamna apoi, că sunt frunză trecătoare. 

Să mă pregătesc din timp, să fiu treaz la deșteptare!

Vine toamna peste oameni, cu boldul morții înțepând,

Cine-a trăit în Hristos, va învinge înviind!

Nicolae.Geantă

Cu inimă de Grinch – de Nicolae.Geantă

„Wow! Grinch!”, a strigat o fată zilele trecute în timp ce eu scotoceam niște documente printr-un dulap la liceu și întâmplător am dat peste un desen, iar un băiat care își bagă nasul pe unde nu-i fierb oalele, mânat de o indiscreție de soacră, se împlântase exact lângă mine. I-am dat flăcăului desenul și l-am întrebat dacă știe cine e personajul (de desene animate)?

-     E Grinch! Ăla care strica sărbătoarea Crăciunului!
-     Și de ce o strica?
-     Pentru că era rău!
-     De ce era rău?

S-a așternut tăcerea!

-        Cine știe de ce Grinch se purta urât, de ce era rău?

-        Nu avea familie. Era singur, a zis cineva.

-        Ceilalți se purtau urât cu el...

-        Fiindcă era șmecher!

Și descrierile au curs șuvoi.

-        Niciunul din voi nu are dreptate!, le-am replicat. Grinch se purta urât pentru că avea doar jumătate de inimă! Citiți povestea ilustratorului său dr. Seuss. Și când ai jumătate de inimă te porți grincește: dărâmi tot ce-ți apare-n cale, urăști, minți, furi, înjuri, te bucuri de lacrimile altora! Bei răul ca pe Cola. Te porți arogant, îi umilești pe cei din jur, ești nedrept, nu-ți pasă de nimeni și de nimic! Tu, de ce ești rău?, l-am întrebat pe flăcăul cu pricina.

Liniște. Isihie de deșert.

-        Știți ce e interesant? Că spre finalul poveștii Grinch primește și jumătatea de inimă care-i lipsește! Și-atunci începe să fie bun, să facă binele, să iubească... Să fie altul. Să fie el. Dar cum am putea avea inima întreagă?, i-a iscodit apoi pe liceeni.

-        Dacă învățăm carte.

-        Dacă ne facem cuminți și ascultători.

-        Dacă facem fapte bune.

-        Nu copiii. Am văzut o droaie de oameni școliți care au o jumătate de inimă! Am văzut și bogați și săraci cu o jumătate de inimă. Am văzut chiar oameni care fac fapte bune și totuși comportamentul lor e de Grinch. Urăsc, sunt răi cu familia, mint ANAF-ul, blestemă concurenții, vorbesc urât despre semeni. Faptele bune, diplomele, avuțiile, actele caritabile nu-mi garantează că voi avea o inimă întreagă! Partea de inimă care e goală nu poate fii umplută decât de Hristos! Numai când îl întâlnești pe Dumnezeu și începi să-L iubești, numai atunci descoperi jumătatea de inimă care-ți lipsește!