Privitul invers – de Nicolae Geantă

Chiar dacă e luna lui Cuptor, am învățat o lecție biblică dela... Crăciun. Am văzut recent un tablou exceptional al celui mai năzdrăvan și renumit pictor renascentist - Michelangelo Merissi da Caravaggio. Despre Nașterea Domnului Isus. Pictura sa este probabil cea mai profundă și răscolitoare interpretare a Evangheliei doctorului Luca. Ea îl înfățișează pe Pruncul Isus pus direct pe pământ (humus), ca umilul fiu al unor oameni simpli, adorat de păstori (cei doi păstori din tablou sunt Sf. Laurențiu și Sf. Francisc de Assisi) și animale („nos humbles amis", vorba lui Montaigne). Privind atent constatăm că în timp ce micul Isus stă pe pământul gol și rece, Maria Mama Domnului, Iosif, îngerul, cei doi sfinți și chiar animalele, îl privesc pe noul născut de sus în jos! Da, Isus se uită în sus, iar ei, toți ceilalți, privesc de sus în jos la El!

Nu este firesc ca oamenii să-L privească pe Dumnezeu de sus, ci rolurile trebuie jucate invers. Dar inegalabilul Caravaggio a vrut să ne arate în contrast două lucruri: întâi, dragostea lui Dumnezeu - care în loc să ne privească din Ceruri s-a hotărât să coboare lipindu-se de humus (dragostea e plină de smerenie!), și doi, privitul invers al omului, în fața inocentului și vulnerabilului Prunc: de sus în jos! Și aici mie îmi dă ceva cu virgulă…

Privitul de sus în jos ați putea spune că poate fi un inters major, o curiozitate. Dar, paradoxal, Caravaggio ne amintește că de sus în jos privesc cei ce se cred superiori. Și, în ciuda faptului că Dumnezeu a îngăduit pentru o secvență în veșnicia Sa ca rolurile să fie inversate, tare mă tem că noi nu am înțeles nici după 2000 de ani că El nu mai e un copil firav într-o iesle!

Privitul de sus în jos nu te face mai superior. Ci mai înfumurat. Om plin de aere. Și aerul e atât de ușor…

Privitul de sus în jos nu vorbește de egalitate. Ci de poziția de șefie. Dar Scriptura zice că „cine vrea să fie cel mai mare trebuie să fie… cel mai mic!”

Privitul de sus în jos înseamnă înșelare. Trisăm? Dar pe cine înșelăm? Înțelegeți: privitul de sus e autoînșelare!

Privitul de sus în jos e lipsa iubirii! „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, a spus la maturitate Isus. „Nu este altă poruncă mai mare decât acestea!” (Știu, să iubim turați la maxim pe Domnul Dumnezeu e prima poruncă).

Privitul de sus în jos înseamnă să privim invers. E o anomalie. Strabism spiritual. De aceea vedem distorsionat!

Nu priviți la Dumnezeu de sus în jos! O face deja o pleiadă de progresiști, de atei, de ofuscați, de vedete ambulante, de televizoriști sau vloggeri atotștiutori ș.a.m.d, toți crescuți parcă în laboratoare care clonează nerespect! Pe Dumnezeu nu-l poți privi decât cu reverență! 

Nu priviți la oamenii de sus! Decât atunci când au căzut și sunteți gata să-I ridicați!

Cred cu tărie că privitul de sus în jos este dispreț! Dar mai cred și că atunci când privim de sus în jos pe Dumnezeu, sau semenii, avem doar două soluții: să-i scuipăm, sau să-i îmbrățișăm!

Aaa, era să uit: Hristos e cel mai bun oftalmolog! N-ați vrea să-I cerem să ne regleze vederea?

Nicolae.Geantă