Nicolae Geantă la Dragodana, Dâmbovița

 

Laicii au depășit pe credincioși în Germania - M. Gheorghe, N. Geantă & A. Dume

Nicolae Geantă - Credința în criză (Toma)

sursa: Nicolae Geantă via Agape Wien

Acceptare și apreciere – de Marian Volintiru

Acceptarea și aprecierea merg mână în mână. De-a lungul vieții mele, m-am confruntat – și poate încă mă mai confrunt – cu ambele. Este posibil să fii acceptat, dar să nu fii apreciat. Iar această realitate lasă urme adânci în suflet.

Am crescut într-o cultură în care se punea un accent puternic pe perfecțiune – acasă, la școală, în societate. De mici, am fost învățați să ne concentrăm pe ceea ce nu facem bine, pe ceea ce lipsește, și nu pe micile reușite sau progrese. Nimeni nu se uita la jumătatea plină a paharului. Performanța era așteptată, nu celebrată. În școală, dacă nu atingeam standardele impuse, nu primeam încurajare, ci pedeapsă sau critici. Acasă, aceeași poveste. Așa era cultura. Totuși, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață altceva: „Cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10)

Nicolae Geantă la Viena

 

Nicolae Geantă - Petrecerea neașteptată

Hristos a înviat!

 

Thank You - Jesus Army with Lyrics

sursa: AICI

Goblenul din Săptămâna Patimilor (Joi) – de Nicolae Geantă

Joi – Joia în care ștergarul a fost mai puternic decât sabia

„Faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” – Luca 22:19

În Joia Mare, Dragostea n-a stat pe tron, ci în genunchi. A luat un ștergar, nu un sceptru regal. A frânt pâinea, nu inima. A împărțit vin, nu amărăciune. A primit sărutul trădării cu liniștea Celui care știa că lumina învinge întunericul.

Când simți că te trădează viața, amintește-ți numai atât: Isus n-a fugit nici din grădină, nici de lângă tine! Poartă-ți ștergarul cu un zâmbet. E semn că ești al Lui.

Știai că ștergarele sunt mai puternice decât săbiile? Știai că cine slujește cu bucurie îl pomenește pe Hristos? Acum du-te și fă și tu la fel!

Nicolae.Geantă

Goblenul din Săptămâna Patimilor (Miercuri) – de Nicolae Geantă

 Miercuri – Goblenele vorbesc despre… tăcere

„Să ne uităm țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre” Evrei 12:2

Goblenurile se cos în tăcere. Când privești pe cineva care le țese în fața ta ai impresia că lucrarea lui e un haos. Tu nu vezi firele așternute perfect chiar în locul lor, ci numai împunsături și-un labirint de culoare. Pentru tine este non-sens înșiruirea de ață, dar pentru cel care țese e lucru în credincioșie.

În Miercurea din Săptămâna Mare Hristos simțea teribila apăsare a trădării. Știa că Iuda îl trăda pentru arginți, Petru se va lepăda de prietenie, ucenicii îl vor abandona în întuneric, Pilat se va spăla de mâini după ce-L va osândi, preoții cei mai de seamă i-au pregătit o Cruce. Iar mulțimile îl vor huli. A tăcut pentru că se pregătea de victorie. Tăcerea e un argument mai puternic decât încercarea de a demonstra ceva!

Când simți că te miști ca un melc ori că trădarea te-a ocolit la mustață, când sufletul tău a devenit un ghem de întrebări iar inima un ceas care ticăiește în galopul neîncrederii, nu uita că și Isus, în tăcerea unei zile de Miercuri, se pregătea să transforme vânzarea în biruință!

Când privești în jur și nu vezi nicio cale liberă, „amintește-ți că Dumnezeu a cusut harta eternității chiar pe dosul poveștii tale”, vorba lui George. Tot ce trebuie să faci este să crezi că va reuși. Cp vei reuși! Pentru că Dumnezeu are ultima mutare pe table de șah a vieții: Învierea!

Nicolae.Geantă

Coșul de cumpărături de Paște este 1000 de lei - A. Dume & N. Geantă | CORNEL DĂRVĂȘAN

Goblenul din Săptămâna patimilor (Marți) – de Nicolae Geantă

Marți – Șah mat de la prima mutare!

„Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Și cine ți-a dat puterea aceasta ca să le faci?” Marcu 11:28

Să-i pui întrebări Lui Dumnezeu e firesc. Întreb, deci exist. Întreb, și El îmi răspunde. Dar să pui întrebări să-L prinzi în capcană e curată nebunie. E sinucidere. Fariseii sunt furioși pe predicile lui Hristos! Mai ales că erau însoțite de minuni! Unde e Hristos minunile sunt banalități! Furia lor vine din invidie. „Cu ce putere faci aceste lucruri?” „Tu nu ești ordinat de noi, n-ai fost școlit cu noi, nu ești omiletic, nu stai în litera Torei…”

L-au urât de moarte pentru că Isus nu primise autorizație de la Templu. În curtea Marelui Templu din Ierusalim nimeni nu predica fără legitimație de la cult! Pardon de la Sanhedrin.

Când „cei de butoane” întreabă: „Cine ți-a dat putere să faci ceea ce faci?”, orice-ai răspunde e împotriva ta! Dar Hristos nu le răspunde! Nu de frică, nu din megalomanie. Ci din înțelepciune! O dilemă El o rezolvă prin altă dilemă! Când te porți cu Domnul cu siretlic îți va răspunde cu șiretlic. „Dar voi ce ziceți despre boteul lui Ioan?” O mutare decât și Hristos i-a dat șah mat! Șah mat din prima mutare!

Când vei sluji cu evlavie vei fi prigonit. Puterea îți va fi criticată. Cuvintele interpretate. Slujirea anihilată. Adu-ți aminte însă, când ești încolțit pentru credință, că Regele tău are ultima mutare! Dumnezeu are ultimul cuvânt. Adversarii Lui nu pot ține capul sus în ziua confruntării!

Slujește fără frică! Când Hristos te-a pus ambasador undeva vei răsări ca iarba prin asfalt!

Nicolae.Geantă

Goblenul din Săptămâna Patimilor (luni) – de Nicolae Geantă

Luni – Vrei să mă lași să-ți fac ordine în suflet?

„În urmă (Hristos) a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în el” Luca 19:45

Hristos și-a suflecat mâinile și a trecut la deratizare în Templul Tatălui Său. A dărâmat mesele valutiștilor, a eliberat animalele negustorilor evazioniști și a dat afară pe oricine venise la Casa de Rugăciune ca la talcioc. Da, transformaseră sala de închinare în peșteră de tâlhari. De ucigași de suflete!

Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești, ci în oameni. Tu ești lăcașul Duhului Sfânt. El caută un loc curat unde să poposească. Scoate afară din inimă tot ce te încurcă să-i fi gazdă! Aruncă tot ce te ține în întuneric, în boală, în tulburare! Știu că nu poți de unul singur, dar cheamă-L pe Isus care e gata să te ajute! Lasă-L să te primenească pe interior. Apoi va ateriza în tine Duhul Sfânt!

Dacă vrei să te închini Domnului întâi lasă-L să te curățească! Hristos nu intră în nicio inimă mânjită. Și nici atât într-o inimă Biserică negătită ca în ziua de Paște! Curățirea nu e un moft, e o necesitate.

Noi nu vom fi niciodată curățiți dacă nu vom mărturisi mai întâi că suntem murdari!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Bărbulești (Biserica nr. 2)

 

Pledoaria eului sau confesiunea unui vinovat fără scuze - de Dorin Surdaș

Eul meu a urcat la bară...
cu pieptul plin, cu gura amară.
A strigat că vrea dreptate,
că i s-a făcut nedreptate.
Că el merită, că el știe,
că el suferă, că el nu minte…
 
Oho si și-a adus martori: orgolii,
vise neîmplinite,
răni vechi, cuvinte spuse-n van,
și mândria, ca un talisman.
 
Judecătorul tăcea...
Aștepta… pledoaria cealaltă.
 
A venit tăcută, simplă,
cu pași goi, cu sufletul strâns ...
A vorbit despre eul meu
ca despre un copil care, deși iubit, se așteaptă mereu să fie răsfățat.
Despre cum, din iubire de sine,
a rănit, a stricat, crezând că face bine…
pentru el.
 
Și atunci, în tăcerea dinăuntru meu ,
am știut:
eul meu câștigă procese,
dar pierde războaie!
 
Am stat într-o zi față în față cu mine.
Nu cu masca mea, ci cu eul meu adevărat — acela care se revoltă când nu e apreciat, care se compară, care vrea să aibă mereu dreptate.
 
Eul meu a început pledoaria lui:
„M-au nedreptățit.”
„M-au uitat.”
„M-au rănit.”
„Mie mi se cuvenea…”
Și parcă avea dreptate… până am privit în urmă:
relații frânte, rugăciuni seci, tăceri apăsătoare.
 
Atunci am auzit vocea Duhului Sfânt:
„Eul tău strică totul.
El vrea podium, nu cruce.
Vrea aplauze, nu lacrimi.
Vrea dreptate, nu iertare.”
Și am înțeles că ori las eul meu să conducă — și pierd tot,
ori îl dau la o parte — și câștig Cerul.
 
M-am gândit la Petru.
În grădină, când Domnul Isus era arestat, Petru și-a apărat eul cu sabia....
A tăiat urechi pentru adevăr. (Ooo, câți suntem ca el . Specialiști... doar la taiat !) 

Dar câteva ceasuri mai târziu, același eu tremura în fața unei slujnice, în fața mopului .
Sabia eului nu ține în fața focului.
Dar lacrimile pocăinței curăță inima.
Doar când Petru a plâns… a început să trăiască cu adevărat.
 
Un misionar scria în jurnalul său:
„Când m-am golit de mine însumi, Dumnezeu m-a putut folosi.
Când am murit față de dreptul de a fi înțeles, iubit, apreciat… abia atunci cerul a coborât în inima mea.”
Grozav ! Ce mărturisire!
Câtă libertate e în a nu mai purta povara de a demonstra ceva ! Și noi totusi încăpățânati vrem sa tot demonstram..
 
Astăzi fă liniște în sufletul tău!
Ascultă pledoaria eului tău… dar lasă contra-pledoaria Duhului să aibă ultimul cuvânt.
 
Eul tău poate câștiga certuri, dar va pierde oameni.
Poate străluci o clipă, dar va stinge lumina harului.
 
Alege să-l lași la Cruce.
Acolo moare eul. Și începe viața.
 
La Golgotha vieții, au si azi loc răstigniri ! Eul nostru nu are nevoie de mângâiere, ci de cuie.
Locul lui nu e pe tron, ci pe cruce.
Și numai când moare eul, trăiește Hristos în noi.
 
La Golgota vieții, eul nu se reformează.
Se răstignește.
Și abia după moartea lui, începe viața în Hristos.
 
Cu prețuire,
 
Surdas Dorin

https://www.facebook.com/dorinsurdas

Când dragostea acceptă să ia 4! – de Nicolae.Geantă

Am oră cu liceenii. Îi ascult. Întâi am scos la hartă pe ea. Minionă, cu ochelari și părul lung. Lung și drept. Timidă. Extrem de timidă. Se fâstâcește. Nu are răspunsuri. Nu a învățat. Nu prea știe nici măcar unde e România pe harta lumii!!! Îi spun că a luat undeva un 3.50! Se roșește. Și se așază la loc și mai timid. Apoi vine la hartă el. Nu prea sigur pe sine. Răspunde stângaci. Neîncrezător. E timid ca o fată! Colegii râd cu gura până la urechi...

„Cum fac eu cu voi, niște elevi așa de timizi când e vorba să vă ascult?... Și tu ești sfios ca o fată!”. „Domnu’, domnu’, păi ăștia doi sunt pe felie!”, îmi strigă vreo doi din bănci. Îl privesc pe el cu un ochi, și pe ea cu celălalt. Ea s-a roșit și mai tare, cred că plânge de i s-au aburit ochelarii. El se bagă de tot într-un colț. „Așa e?” Tăcere... Și îl supun la testul vieții: „Uite, ea a luat un 3,50. Să zicem 4. Și tu un 4 și ceva. Cu indulgență îl rotunjim la 5! Cui să-i pun 5-ul și cui 4? Îți pun 5 ție, sau ei?”. El e transpirat. Gândește ca un procesor încins. „Ce note mai am?”, „Nu îți spun. Însă tu alegi cui îi pun 5-ul” (Ea mai avea un 3 și un 4, el un 5 și un 4). Dă răspunsul pe loc: „Puneți-i 5 ei!”. L-am iubit pentru răspunsul acesta. „Vedeți dragilor, asta e dragoste agape! Să vrei binele celuilalt. Băiete, pentru că ai arătat că o iubești vă pun 5 la amândoi! Așa vă răsplătesc eu cu agape!”

Liceeni din sală, tineri aceștia teribiliști, sunt uimiți. Apoi le povestesc tuturor despre Dragoste. Le spun despre „eros” – focul de paie care se stinge la fel de rapid cum se aprinde. Le spun despre „epithymia”, despre „fileo” – despre dragostea aceea de-a aparține cuiva. Unui grup. Unei familii. Unui neam. Unei biserici. Și le spun și despre „Agape” – despre dragostea jertfitoare. Cea care vrea binele pentru celălalt. Dragostea care acceptă să ia 4 chiar dacă ea este de 10!

Iubiți cu agape! Veți iubi dumnezeiește! Jertfindu-vă pentru alții. E dragostea de durată. Cine acceptă dragostea numai dacă are vreun avantaj nu iubește. Face negustorie. Și despre negustori se spune că „înșală la cântar”. Iar cine înșală pe celălalt de fapt se înșală pe sine!

Iubiți fără interese! Cine iubește așa va găsi mereu ceva nou în persoana iubită.

Iubiți cum și cât ați dori să fiți iubiți! Veți fi sănătoși! Iubirea oportunistă e virus mortal. Ucide și pe cel ce-o oferă la fel ca pe cel ce-o primește!  

Iubiți în așa fel încât să nu simțiți iubirea o povară! Dac-o simțiți atunci e fariseism!

PS: Se apropie Floriile. Duminica în care Isus a fost iubit fariseic. Gestul lor de duminică s-a văzut vineri la Cruce! Dar Hristos nu a fost așa. El a acceptat 4 ca tu să fii de 10!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Conferință pentru liceeni de Ziua Romilor

 De ce rromii nu sunt integrați? De ce sunt periferici? Ce anume i-a plasat la marginea societății și cum pot ieși de acolo? Sunt numai câteva întrebări la care vom răspunde la Conferința de azi. La LTCI Câmpina.

Norii trec. Dar Crucea rămâne – de Nicolae.Geantă

Ieri am oprit cu niște prieteni din Anglia să admirăm crucea de pe Caraiman. „Străjerul” acela istoric ridicat pe vârful munților semeți. Dar, în ciuda noastră parcă, norii o ascudeau foarte bine. Și totuși, din când în când, norii se disipau și o puteam admira. Chiar dacă numai preț de secude. Era acolo, neclintită, în ciuda forfotei norilor ce tot încercau să o declare invizibilă.

Ca și norii și crucea din vârful montan tot așa se întâmplă și cu Hristos și Crucea dela Golgota. O puzderie de nori – a se citi adversari – vor să-L astupe. Să nu fie văzută de nimeni. Apoi să declare cu nonșalanță că Isus, Dumnezeu, nu există! De la ateism la transgederism, de la habarniști spirituali la islamiști fundamentaliști, de la suferință la îngrijorare, de la istorici la folcloriști, de la mireni la laici netrăitori în adevăr, norii se ridică zi de zi peste Crucea Domnului. La unison vor să pună, vorba Sfintelor Scripturi, lumina sub obroc. Nu știu de ce nu înțeleg propagandiștii necredinței, că oricât de densă și sârguincioasa luptă ar da, nu pot doborî Crucea Domnului. Faptele lor sunt decât niște nori trecători. Norii se duc mintenaș, doar soarele rămâne. Iar Hristos cu Crucea Sa e Soarele lumii!  

Nicolae Geantă la Vestea Bună Bacău

Desaga cu păcate - Nicolae Geantă

Apasă pe linkul de mai jos pentru a citi tot devoționalul

https://www.instagram.com/reel/DH6imEPIr_E/?utm_source=ig_web_copy_link&igsh=MzRlODBiNWFlZA==