Vă dorim un An Nou binecuvântat!

 

Rugăciune în stil portughez – de Nicolae.Geantă

Când începem un an nou toți ne fixăm obiective. Toți facem rugăciuni. Cerem de obicei Tatălui din Ceruri pâinea cea de toate zilele, călăuzire, serviciu, sănătate, protecție, familie, îndepărtarea de ispite, dreptate și alte vreun milion de dorințe. Cerem Domnului ce să ne dea. Sau de ce să ne ferească…

Astăzi, un prieten tare drag, profesor de religie, mi-a făcut o mare provocare. Mi-a trimis o veche rugăciune portugheză. Aceasta, la întrebarea „Care e dorința ta pentru anul care vine?”, are cel puțin un răspuns șocant, dacă nu magnific! „Nimic, nu vreau să-mi aducă, chiar nimic. Singurul lucru pe care îl vreau este să nu-mi ia nimic. Să nu-mi ia acoperișul care mă protejează, farfuria care mă hrănește, pătura care mă încălzește, lumina care mă călăuzește, zâmbetul celor dragi, sănătatea care îmi este cea mai de preț comoară, munca drept mijloc de trai, prietenia, compania, îmbrățișările și sărutările. Să nu-mi ia visele, nici amintirile cu oamenii dragi pe care le port în minte și în inimă!"

Nu știu câți dintre noi ne-am rugat vreodată rugăciunea portugheză: ca obiectivele viitoare să fie tocmai păstrarea neștirbită a celor ce le-am realizat! Cine pierde casa, familia, sănătatea, munca, prietenii, visele, amintirile devine (mult) mai sărac în ciuda a oricâte obiective noi va cuceri!

Vă doresc un an plin de har în care să nu pierdeți nimic din tot ce-ați căpătat bun până acum!

Nicolae Geantă
Prahova&Somerset

Bune practici pe final de an - Nicolae Geantă

Adevărații prieteni își amintesc de tine nu doar în seara de Anul Nou! Fiți tangibili, nu doar virtuali!

Toți urătorii vor un Hristos bancomat. Să toarne binecuvântări! Numai că prea puțini au înțeles că Mesia n-a venit să împartă eugenii. Ci cruci pe care să ne răstignim firea! Fiți gata să vă jertfiți!

Unii de-ai noștri parcă-s născuți în zodia rotisorului. Cotlete, tobă, sarmale. Beouf, Cola și… mall-uri. Biserică mai puțin. Atențiune: încingerea cărnii e răcirea sufletului! Fiți interesați mai mult de suflet ca de burtă!

Deși a trecut Crăciunul, o pleiadă - tot dintr-ai noștri -  încă îi anatemizează pe cei ce-au sărbătorit Întruparea pe 25, care au  împodobit brad, ori care cântă… colinde!!! Spiritul lor justițiar are atâta dragoste cât-îi iarbă verde-n Antarctica! Fiți cristocentrici! Lumea se schimbă  în dulceața dragostei lui, nu în aciditatea opiniilor noastre! 

Sunt oameni precum calendarele vechi. Pentru ei timpul a trecut. Nu au nicio utilitate. Moare câte puțin oricine nu construiește ceva nou. Fiți constructori, nu demolatori!

Românii încă așteaptă mult mediatizata zăpadă! Măcar să acopere asfaltul. Iarna trebuie să fie totul alb. Rostul zăpezii este nu doar să acopere gunoaie, ci să se topească! Numai așa va crește iarba...Murind. Muriți față de mărunțișuri, adică față de poftele voastre, și nimicurile nu vă mai pot fura eternitatea!

Să aveți sărbători ținute în sfințenie! Altfel, binecuvântările se duc la alții!

Nicolae.Geantă

Prahova&Somerset

Povești și provocări din 2025 | Nicolae Geantă, Teo Cristescu cu Alex Dumitru

sursa: NicolaeGeantă BenHur, via Biblia deschisă

Un mare semnal pentru predicatori: Onisim Botezatu - Predici cancerocentrice!

În atenția slujitorilor altarelor: Nu vă jucați cu vorbele, nu compromiteți predicarea, nu stingeți Duhul, haideți să rămânem credincioși Evangheliei și Domnul își va arăta credincioșie față de noi! Un cancer, o leucemie, un accident și am terminat predica!? Dar, oare asta ne-a cerut Dumnezeu? Oare schimbă cu adevărat acest discurs? Oare sunt eu fidel Evangheliei lui Isus Hristos? O introspecție responsabilă nu poate fi decât un avantaj.

(1Cor 1:23) dar noi Îl propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri – o nebunie,
(2Cor 4:5) Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus.
(Col 1:28) Pe El Îl propovăduim noi și sfătuim orice om și învățăm orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm orice om desăvârșit în Hristos Isus.

Dragi predicatori! Asistăm, așadar la un volum foarte mare de predici și îndemnări. Datorită intensității slujirii, timpul de meditație, studiu și reumplere este tot mai scurt. În această dinamică a discursului, tendința de superficialitate este maximă. Și ne întrebăm cu onestitate: Oare asta vrea Dumnezeu? Oare fac ce trebuie? E mulțumit Domnul Isus de felul în care mă ridic în Numele Lui! Dar Duhul Sfânt? Dar Majestatea Sa, Dumnezeu Tatăl?

* vă rog să citiți cu atenție întreg articolul pe blogul lui Onisim Botezatu - fă click AICI și citește

Bucuria și primul beneficiar – de Nicolae Geantă

Nașterea Domnului este cea mai mare bucurie întâmplată vreodată sub soare. CS Lewis spunea că „odată, în lumea noastră, un staul a adăpostit ceva mai de preț decât întreaga noastră lume! Când s-a întrupat Isus în Prunc, Maria a explodat în laude de bucurie. Când a deschis ochii în Betleem îngerii i-au cântat cu bucurie. După ce l-au vizitat la iesle Păstorii au plecat bucuroși: lăudând și cântând pe Dumnezeu! Când a fost dus la închinare în Templu, Simenon l-a luat în brațe și cu bucurie a binecuvântat! Totuși Irod, și-o parte dintre acoliții săi, au fost triști de vestea bună a Betleemului. Morocănoși. Morocănoșii nu cântă. Critică. Cine cântă nu are cum să bârfească, spunea pastorul Pustan. Muzica aduce bucurie!

„Bucurați-vă totdeauna…, recomanda Pavel. Iarăși zic: bucurați-vă!” (Filipeni 4:4). Zilele trecute am învățat dela Paolo Coelho, renumit scriitor brazilian, că oricare ar fi starea celor din jurul meu eu trebuie să mă bucur! Când e vorba de bucurie eu sunt primul beneficiar!

«Deseori încercăm să fim pe placul celorlalți, dar ceea ce trebuie să facem este să aducem bucurie. Adu bucurie! Nu rata niciodată ocazia de-a aduce bucurie altora, pentru că tu vei fi primul care va beneficia de asta - chiar dacă nimeni nu știe ce faci

Deseori încercăm să fim pe placul celorlalți, dar ceea ce trebuie să facem este să dăruim bucurie. Dăruiește bucurie! Nu rata niciodată o ocazie de a-i face pe alții fericiți, pentru că tu vei fi primul care va beneficia de ea - chiar dacă nimeni nu știe ce faci»

Deseori încercăm să mulțumim, dar ceea ce trebuie să facem este să dăruim bucurie. Oferă bucurie. Nu rata nicio ocazie de a-i face pe alții fericiți, pentru că tu vei fi primul care va beneficia, chiar și atunci când nimeni nu știe ce faci»

Crăciunul a trecut! Dar bucuria lui rămâne! Duceți bucuria lui tuturor! Dăruiți bucuria lui oricui o caută! Oferiți porții de bucurie celor din jur! Nu uita – principalul beneficiar ești tu! Știți că este un proverb românesc: cine-mparte-și face parte! Faceți risipă de bucurie! La final veți constata că vă rămâne felia cea mai mare!

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

Nicolae Geantă - Ce am uitat să luăm din Betleem

sursa: Nicolae Geantă Ben Hur, via Renovatio

Crăciun Binecuvântat!

Să aveți un Crăciun permanent în inimi!

Pruncul ceresc venit în ieslea Betleemului aduce bucurie, speranță, pace, mântuire...

Și alte 1.000.001 de binecuvântări!

Keep Christ in Christmas! Păstrați-L pe Hristos în Crăciun!

Keep Christ in your hearts! Păstrați-L pe Hristos în inimile voastre!

It will grow day by day

nicolae.geanta & family

Crăciunul e să fii una cu Hristos - de Nicolae Geantă

Mi-a plăcut de pastorul Richard Wurmbrand care spunea că, după ce a rămas însărcinată, Maria oriunde umbla era cu Hristos! În bucătărie, pe stradă, la sinagogă, în dormitor, la fântâna cu apă, oriunde se ducea era una cu El! Și când ești una cu Hristos te asemeni cu El! Însă, nu poți să spui că devii ca Hristos dacă ești separat de Hristos! Tu poți deveni ca El numai dacă ești în uniune cu El!

Pavel le spune Romanilor (8:29) că „pe aceia care i-a cunoscut mai dinainte (Dumnezeu) i-a hotărât mai dinainte să fie asemeni chipului Său”. Pastorul Iosif Țon spunea că aici întâlnim un termen grecesc „synmorfous”, care înseamnă „formați împreună”! Așa cu spunea Hristos că „Eu și Tatăl una suntem!” Nedivizibili! În părtășie, în comunicare, în umblare... Continuu. În unire practică, reală, concretă.

Noi știm că scopul Crăciunului/Nativității este ca noi să fim mântuiți. N-o spun dela mine, ci îngerii au strigat în noaptea de Ajun pe cerul Betleemului: „Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos, Domnul!” (Luca 2:11). Dar ce mai trebuie să sțim foarte bine este că scopul Crăciunului este ca Hristos să se formeze în noi așa cum s-a format în Fecioara Maria! Fecioara a întrebat stupefiată pe Gavril: „Cum se poate sa se întâmple asa ceva?” Răspunsul pe care l-a primit a fost prompt: „prin Duhul Sfânt si prin puterea Celui Prea Înalt!” (Luca 1:35).

Dacă te îndoiești că Isus poate să capete chip în tine, în caracter, în vorbire, în faptele zilnice, în evlavie,  adu-ți aminte: și Maria s-a îndoit! Nici ea n-a putut să creadă. Dar s-a oferit pe sine Cerului: „iată roaba Domnului, facă-mi se după cuvintele tale!” A crezut în minunea Crăciunului!

De Crăciun lasă deoparte bradul, Moșul, cadourile și surprizele culinare... De Crăciun crede minunea Betleemului. Crede că Isus a venit în lumea noastră și a luat chip de Om, tocmai pentru ca noi să mergem în lumea Lui cu chipul (a se citi caracter) asemănător Lui! Crede în Isus, dar crede și în tine însuți. Crede că poți să devi asemenea Lui!

Vă urez scurt: „Să aveți un Crăciun una cu Isus! Și să rămâneți veșnic așa!”

Nicolae.Geantă
Prahova&Somerset

De Nativity la Biserica Izbânda Drăgăneaasa

Seară de Colinde cu Nicolae Geantă la Renovațio București

Magnificat - Psalmul Fecioarei Maria - de Nicolae Geantă

După ce s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt, Maria - o fătucă de țară, a fugit în grabă la mătușa ei Elisaveta. Sora tatălui ei. În munți. La Hebron. Undeva la vreo 160-180 km de casă. Pe jos! Când ai vești bune de dus distanțele nu se măsoară. Se fredonează. Dar când ai o minune de împărtășit? Ești fulger! „Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune”, zice Isaia (52:7)

Nu scrisese niciun psalm Maria. Dar cântarea sa este asemenea lor. E poezie. Dar și profeție. Cântarea Mariei e „Magnificat!” E imnul suprem. Un cântec ieșit din pieptul „celei prea-alese dintre femei!” când realizează că harul divin a transformat-o în mamă pentru Fiul lui Dumnezeu! Nu este o exaltare de moment! E lucrarea Duhului Sfânt care a inspirat-o! Ea vorbea de fapt despre ceea ce era în ea! Omul bun scoate lucruri bune din visteria inimii lui, zice Scriptura (Luca 6:45a). Dar cel rău? Căci din prisosul inimii vorbește gura!

Întrupare fără surogate - Nicolae Geantă în dialog cu Petrică Huțuțui

 marți 23 decembrie 2025, de la ora 20,00 - live pe Vocea Creștinilor
un dialog despre întrebările fierbinți ale „Crăciunului” modern
Nicolae Geantă și Petrică Huțuțui

* * *

pentru a urmări live vlogul apasa mai jos pe link sau foto

https://www.youtube.com/live/kJHQ6pFgBNo?si=J8Iy2eziEYg7XvXG

Ce îți dorești de Crăciun? - de Nicolae Geantă

Maria și Iosif și-au dorit decât puțin loc de poposire. Nu poți umbla bezmetic cu Dumnezeu prin noapte! Undeva trebuie să te așezi. Să Îl așezi. Abia apoi auzi gângurit de Hristos! Isus ia naștere nu doar în iesle, ci și în oameni. Zilnic.

Păstorii și-au dorit o noapte fără evenimente. Fără hoarde de hoți, fără haite de lupi, fără urlete de câini. Și fără frig. Pentru ei odihna era tonifiant. Numai că îngerii veniți cu colindul le-a stricat relaxarea. De Crăciun nu poți dormi cu colindătorii la streașina casei. Ori cânți, ori îi alungi.

Magii și-au dorit să ofere daruri Împăratului nou născut! Nu poți să te întâlnești cu Dumnezeu și tu să nu îi oferi ceva! Nu neapărat aur, smirnă, tămâie, covrigi sau dolari. Ci inima. Întreagă.

Irod și-a dorit să fie Grinch. Să ucidă Crăciunul! Știați că Irozii, Grinchii, CNN-ul, Voltaire și toți asemeni lor sunt plini de ură pe Pruncul Isus pentru că au doar jumătate de inimă? În poveste, Grinch după ce și-a primit și cealaltă jumătate de inimă a devenit om bun. Normal. Tu cât procent din inimă posezi?

Crăciunul către... nicăieri - de Nicolae.Geantă

Zilele trecute m-a întâmpinat în plin oraș de pe valea Prahovei un trib de zdrăngănitori. Exact. Chimvale zăngănitoare. Doi inși înalți, în treninguri și cu pantofi, cu niște tobe uriașe din... ceva nylon gros atârnate cu sfoară de gât, bubuiau darabanele, ca-n grăirile lu' Creangă: să „îți ieie auzul!” Liota avea și doi inși mascați, un fel de urso-capre cu zdrențe în culori iridescente (cum ce-s alea? culori curcubeice !), care dansau exotic pe... bubuială! Când m-au zărit la orizont, un flăcăiandru de vreo de 17 ani, cu o șapcă de basket în mâna, s-a repezit către mine șopăcăind: „dă-ne ceva frate, niște bani!”. L-am refuzat elegant. Imediat a sărit ofensiv un al doilea colector: „dă și tu pentru capră vere!”. Le-am spus că pentru hărmălaie nu le plătește nimeni o lețcaie. Cum să te bucuri de haos? „Vă dau dacă îmi cântați un colind cap-coadă!”, le-am mai spus. Evident că au plecat trosnind și mai tare în barabancă!

Crăciunul are chip de sclav... - de Nicolae.Geantă

Isus Hristos, măcar că avea chipul Lui Dumnezeu (Filipeni 2:6)... s-a dezbrăcat de Sine Însuși și a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor (Filipeni 2:7). Traducerea engleză spune „chip de sclav”. Sclavii erau talpa piramidei valorilor. Nu aveau nici măcar un drept. Și Isus, a vrut să fie ca sclavii! Și ca să să fie ca ei, ca noi, când a venit printre telurici, Isus din Nazaret a refuzat să-și folosească puterea divină. S-a dezbrăcat de avantajele cerești. A luat chip de om, și a rămas cu chip de om! Max Lucado spune că în cer Hristos va avea chipul de om pe care l-a îmbrăcat în Betleem! „Odată ce a devenit om, nu va înceta niciodată să fie om”.

A luat chip de sclav ca să ne slujească. Mesajul central al misiunii christice este că Isus n-a venit să I se slujească, ci să slujească (Marcu 10:45). N-a venit să fie servit, ci să servească, să se sacrifice! A devenit ascultător, până la moarte! Dumnezeu a primit cuiele în palme. Dumnezeu a primit bicele pe spate! Dumnezeu a primit scuipatul în ochi. Dumnezeu a purtat rușinea. Dumnezeu s simțit vârful suliței. Dar mai ales al disprețului! 

Sezonul căutărilor (predică de Crăciun)

 

Nicolae Geantă și Ewen Huffman la Bridgwater

O duminică specială pe care o vom petrece împreună la Biserica Română din Bridgwater, (Somerset, Uk) unde vom avea un serviciu de ordinare pentru trei tineri slujitori. 

Bonusul întâlnirii: colinde de Crăciun și o agapă cu toată Biserica și musafirii (români și englezi)!

Avem și 3 invitați deosebiți:

Ewen Huffman - păstor, și totodată capelan la platforma nucleară HPC, 

Alex Oguama - un bun predicator de culoare. 

Gabriel Ilie - cântăreț român stabilit de mai mulți ani în Anglia.

 

Vă așteptăm!

Intrarea liberă!

PS:Mulțumesc Bisericii române pentru implicare sa deosebită în organizarea acestui eveniment și Bisericii engleze din Bridgwater pentru sprijinul acordat în tot acești ani de când împărțim clădirea împreună!

NkG

Australia spune stop rețelelor sociale la minori sub 16 ani!

Prima țară din lume care s-a dezmeticit în ceea ce privește sănătatea mintală a copiilor este Australia. Țara de la antipozi a pus interdicție pentru conturile noi pentru Facebook, Instagram, Snapchat, TikTok, X, Reddit, Threads sau Kick! Acestea nu mai sunt permise tinerilor sub 16 ani, rețelele fiind catalogate drept servicii centrate pe interacțiune socială și, implicit, pe riscuri ridicate pentru sănătatea mintală. 

Legea care a fost votată din 2024, iată că intră în vigoare acum la finalul lui 2025, în ciuda unor presiuni uriașe din partea unor „consailări”, „experți educaționali”, părinți și evident tineri. Totuși, autoritățile australiene nu sunt cele de pe malul Dâmboviței care dau o lege care să blocheze altă lege! Și nici măcar cele de la Brussel!

Între timp în România oamenii ies în stradă tocmai pentru că Justiția e la mâna corupților, Guvernul îți bate joc de școlile din arealul adiacent barajului Paltinu (care s-a crăpat ca o ulcică medievală) pe care le-a obligat să treacă în... online! Dacă există cuvântul fiasco apoi acesta ar trebui tradus „învățământ online!”

Cititul și gânditul! - de Nicolae.Geantă

Sondajele europene arătau că în anul 2024, în România, peste 80 % din populație NU a citit nicio carte! Nici măcar în format digital, darămite pe hârtie. „Barometrele de cultură” mai arată că europenii care nu citesc sunt cam 47 %, iar americanii vreo 30 %! Noi în rând cu africani!

Atâta vreme cât vom citi cărți vom scrie povesti de succes! Nu cu stiloul ci cu viața! 

Apoi, citind vom fi feriți de a ocupa funcții care nu ni se potrivesc! Vom evita mari dezastre! Și pentru noi și pentru alții. Balzac zicea că nu trebuie să urci niciodată pe un scaun mai înalt decât cărțile pe care le-ai citit! Pare-mi-se mie sau parlamentarii români sunt cei mai mari neascultători de Balzac?

Citind, vom putea fi liberi! Ralph Waldo Emerson zicea că unele cărți ne lasă liberi, altele ne fac liberi! Oameni buni înțelegeți că o carte ne face liberi, iar tik-tok-ul ne face robi?

Concert de colinde DA, predică PA - de Nicolae.Geantă

Anii trecuți, pentru prima dată în istoria satului meu, am organizat un Concert de Colinde. Nu în biserică. Și nici în școală. Ci în sala mare a Primăriei. Comuniștii n-au permis așa ceva înainte de '89. Nici postdecembriștii. Iar interbelicii nu au avut nici măcar Cămin Cultural! 

Așa cum știm cu toții, colindele nu au religie. Sunt pentru toți. Se cântă cu toții. Ca în seara în care s-a întrupat Pruncul Isus. Cu îngeri și Fecioara, cu păstori și magi, cu nazareteni și betleemiți, cu evrei și neamuri. Cu Iosif - tată pământesc și Iahve - Tatăl din Ceruri. Prin urmare au fost invitați toți: de la Primărie la ultimele case de pe ulițele satului. Programul a fost extrem de călduros. Bine primit. Așa cum ne așteptam: un refresh spiritual. Pruncul e Marele Mângâietor al planetei! A fost și va fi! Isus e inegalabil. După ce am împărțit cadouri la toți elevii și am oferit Biblii celor ce și-au dorit, ne-am întors spre case împliniți! Feedback-ul a fost mai mult decât pozitiv! Adică superlativ!

Nostalgicii comunismului | Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan

sursa AICI

Colindele NU au religie! – de Nicolae.Geantă

Zilele trecute, Romanian Church of Bridgwater, pe care cu ajutorul Domnului o păstoresc împreună cu Nicu Botezatu, a reușit o performanță inedită în Albion. Cum ce e Albionul? Un nume vechi al Marii Britanii (se pare că vine de la o specie de... căpșuni!). Care este performanța? Au cântat colinde timp de 12 ore pe la The Hinkley Point C (HPC), cea mai mare centrală nucleară europeană (3500 MW, 420 ha), situată în Vestul UK, puțin la Sud de Bristol. Renumita centrală, are peste 22 de mii de salariați din care vreo 3 mii sunt români. Din toate colțurile țării noastre, din toate religiile, din toate categoriile profesionale. Legați toți de același sânge: românesc 100%.

Organizatorul Concertului de Crăciun din 3 decembrie a fost Biserica din Bridgwater și compartimentul HTC Health & Safety, însă liderul evenimentului a fost de departe Nicu Botezatu, care e și unul dintre diaconii la IDS HPC. La atomocentrală. Pentru că da, englezii au în fiecare instituție consilieri nu doar laici, ci și creștini. Oare de ce noi românii credem că putem consilia oamenii cu probleme cu orice dar excludem din start Scripturile creștine? Întreb și eu…

Nicolae Geantă - Laura Bretan sau sângele de român în piept de american!

O cunosc pe Laura Bretan de câțiva ani buni. Mai bine zis de când a fost sabotată la Eurovision de doi simpatizanți elghebetiști (2019). Nu pentru că nu are voce! Căci are cât tot bătrânul continent! Ci pentru simplul motiv că e creștină. Practicantă. Iubitoare de Dumnezeu cu motoarele la maxim. Uneori îi spun „Zâmbăreața”. Pentru că Laura zâmbește continuu. Nu am văzut-o niciodată cu fața posomorâtă. U am văzut-o pesimistă. Nu am văzut- scăpând vreo vorbă mai colorată! Am văzut încrederea ei în Domnul Hristos, pasiunea ei pentru a cânta spre slava Dumnezeului Cel Sfânt, iubirea ei față de semeni. Da, Laura vrea să câștige oamenii pentru Isus cu vocea ei. E scop declarat. Întotdeauna a avut o doză uriașă de respect, smerenie, bunătate. Da, farmecul unui om e bunătatea lui! Am discutat în diferite rânduri, ne-am încurajat reciproc. Are și darul aceasta: să încurajeze! Am auzit-o live cântând prin biserici, pe stadioane, în săli uriașe de teatru, de cultură, de sport, în aer liber. Undeva în Moldova am fost împreună la o evanghelizare pe un islaz! Pe miriște! Asta în timp ce grupul se odihnea după mai multe zile de turneu greu! Am fost alături de ea chiar pe platoul de televiziune. Deci, nu mi se poate reproșa că nu o cunosc!

Nicolae Geantă | România (i)Relevantă

sursa: NicolaeGeantă BenHur, via Fundația Cireșarii

Nicolae Geantă Iubirea căzând pe tobogan Conferința de Tineret Ev...

sursa: Nicolae Geantă ben Hur, filmare BST Oradea

Nicolae Geantă | Q&A | Conferința de tineret BEST | Oradea

sursa Nicolae.Geantă via BST Oradea

Nicolae Geantă - Peștii răi se aruncă! (Pilda năvodului)

video by Nickbags via BST Oradea

Săraca mea frumoasă țară… și stiloul pe care l-am pierdut - de Dorin Surdaș

Se spune că egiptenii au fost primii care au înțeles că omul are nevoie de semne ca să nu-și uite inima. Au făcut papirusul, au mângâiat lutul, au născocit semne, linii și litere. Dar un român, Petrache Poenaru – pandur și om de taină al lui Tudor Vladimirescu – a îndrăznit mai mult: a pus lumea în buzunarul unui condei. A inventat stiloul. Un condei portăreț, fără sfârșit…De parcă Dumnezeu i-ar fi șoptit: „Scrie, măi române, ca să nu uiți cine ești.”

Dar noi? Noi ne-am pierdut stiloul. Și odată cu el – parcă – ne-am pierdut și identitatea.

 Săracă țară bogată… Munții noștri aur poartă, dar noi stăm cu mâna întinsă la porți străine. Am avut panduri care mureau pentru dreptate, iar azi avem oameni care își vând dreptatea pe un cartuș de țigări. Am avut voievozi care ridicau steaguri, iar azi avem români care nici nu mai știu cine a țesut culorile tricolorului. Poenaru a făcut steagul României moderne. Noi? Am făcut steagul praf. Îl fluturăm doar la fasole cu ciolan și la meciuri, dar îl uităm când e vorba de caracter.

La mulți Ani România!

 

„La mulți ani” români frumoși oriunde v-ați afla!

Conferință pentru liceeni la Câmpina. Cu Ovidiu Milian și Nicolae Geantă

 Disclaimer: cu părere de rău vă anunț că a fost suspendată conferința! 
Vezi mai jos un comunicat prin care școlile se închid în 2 decembrie...

Ovidiu Milian președintele Asociației Naționale a Deficienților Locomotori și Ambasador Star of Hope România. De asemeni este unul dintre modelele Galei Atipic Beauty (fashion show al persoanelor cu dizabilități), speaker motivațional și predicator!

Maxima moralia (reflexie teologică) - de Nicolae.Geantă

Lumea globalizată, migrațiile internaționale, refugiații și chiar diferențele rasiale ridică o serie de probleme contemporane greu de gestionat nu doar în mediile sociale ale națiunilor ci chiar și în rândul creștinilor în ce privește ospitalitatea, acceptarea celuilalt în apropierea ta, empatia cu nevoile sale. În ultima vreme răceala interrelațiilor umane, ocolirea sau neacceptarea opiniei celuilalt a condus chiar la o mișcare progresistă, unde se propagă ideologii egocentriste, celălalt nemaicontând dacă este diferit sau de altă opinie. Prin urmare, Biserica zilelor noastre trebuie să aibă o reflexie mult mai profundă asupra fenomenului de ospitalitate, apoi să acorde o atenție mai ridicată la problemele care au generat marginalizarea, stigmatizarea, înstrăinarea etc, a unor oameni care au poposit printre noi. 

Consecințele dramatice cu care se confruntă emigranții, săracii, văduvele, orfanii, persoanele cu dizabilități sau cei de altă culoare a pielii, sunt tocmai o lipsă a ospitalității majoritarilor. Cei de mai sus sunt persoane despre care Însuși Dumnezeu ne sfătuiește că trebuie să le arătăm empatie, apreciere și un tratament nediferențial. Oameni ca aceștia beneficiază de Împărăția lui Dumnezeu la fel ca și noi, prin urmare Biblia ne sugerează nu doar acceptarea lor ci și sprijinul când sunt în nevoi. Cel mai puternic argument despre dragostea față de celălalt (aproapele cum e numit de Domnul Isus) este iubirea lui chiar dacă îți este vrăjmaș! Acest lucru nu este optional.

Nicolae Geantă - De ce biserica are vrăjmași?

 Predică rostită la Biserica Agape Viena

Conștiința, hermelina sufletului – de Nicolae.Geantă

- Domnu’ ce este aceea albă?, mă întreabă curios un băiat de’a doișpea, atunci când prezentându-le o hartă cu mediile europene a apărut într-un colț al tablei interactive un animăluț mic și drăguț.

- E o hermelină? Ați auzit vreodată de hermelină?

Liniște. Uimire. Reciprocă. Ei uimiți că există o așa creatură. Eu uimit că n-au auzit până la 18 ani de hermelină!

- Hermelina e un animal polar cu blană albă fină, obsedată de curățenie! Nu se murdărește nici în ruptul capului, și dacă o așezi pe un sloi de zăpadă într-o baltă imensă de noroi preferă să moară pe sloi decât să se murdărească fugind prin noroi!

- Ce cool!, spune undeva o fată!

- Știți ce e uimitor pentru mine? Că majoritatea oamenilor, deși au în ei o hermelină a sufletului, să numim așa conștiința (care îi avertizează ce este bine și ce este rău), atunci când vine vorba despre vreo poftă, vreun avantaj, vreo preferință, vreun păcat ca să spun așa pe șleau, ei preferă să-și înnegrească conștiința decât s-o păstreze curată! Cât despre murit fără să-ți negociezi principiile, martirii purității sunt rara avis!

Nicolae Geantă - Moarte. Mângâiere. Mântuire (Priveghi Alina Becheș, Viena)

video by Nicolae.Geantă via Agape Wien

Întâlnire de tineret cu Nicolae Geantă la Jimbor, Bistrița

 

Nemulțumirea, plaga care distruge – recunoștința, floarea care dă viață - cu NICOLAE GEANTĂ

Nicolae Geantă la Viena

 

Dragostea doare... - de Nicolae.Geantă

Nu știu dacă ați simțit vreodată cum dragostea doare. Cum îmbrățișările - fie ele și cerești - sunt precum niște lovituri de ciocan care te zdruncină. Dar nu să te distrugă. Ci să te cizeleze. Lovesc ca o daltă pusă în lucru, în marmură. Ești ca ascuțitoarea ce-nvârte un creion. Sau ca lutul pe roată. Uneori terciuit. (Dar nu zvârlit pentru totdeauna).

Am avut situații în care nu am înțeles durerea iubirii divine. Știam de fiecare dată pe de rost versetul „Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește” (Evrei 12:6), dar mai mereu credeam că Dumnezeu m-a lăsat singur. Că m-a uitat. Sau că în ironia Sa nu-i pasă că termometrul durerii mele e la pragul de sus. Alteori am crezut că mă dezrădăcinează. Dar El, de fapt... mă planta. În solurile cele mai fertile.

Noni, unul dintre prietenii mei septuagenari (ce bine să ai bătrâni lângă tine!), mi-a trimis o ilustrație care face cât o mie de predici. Da, nu știați că o poveste cu tâlc face cât un tratat de teologie? 

Într-o zi cuiul i-ar fi spus ciocanului: „De ce ești tu mereu cel care mă lovește?” Și, ciocanul a răspuns: „Nu o fac ca să te rănesc, o fac ca să te ajut să-ți îndeplinești scopul.” „Dar doare...”, a șoptit cuiul. „Știu, a spus ciocanul, dar fără acea lovitură nu ai intra niciodată în lemn, nu ai ține niciodată nimic, nu ai fi niciodată sprijin pentru nimeni”! „Și tu? Nu te saturi să lovești?”. „Bineînțeles că da, dar merită când văd că datorită loviturii îți îndeplinești misiunea”. Cuiul a rămas tăcut și, cu un mic zâmbet, a continuat „Mulțumesc că m-ai împins, chiar dacă doare! Mulțumesc că nu m-ai lăsat la jumătatea drumului!”

Morala poveștii cuiului ne arată că adesea viața ne lovește nu ca să ne distrugă, ci ca să ne așeze exact unde trebuie să fim. În locul cel mai potrivit.

Într-o zi, pe Dealul Golgotei, atârnat pe o Cruce, Dumnezeu și-a lăsat Fiul să fie pironit. Durerea ce a simțit-o Răstignitul era chiar forma Sa de... progres. De iubire. Prin rănile Lui am fost vindecați! Dar și mântuiți! Acolo dragostea s-a scris cu lovituri de ciocan în cuiul din palme. Dureros. Dar nu a fost altă cale pentru omenire! Mai poți sta nepăsător la o dragostea plătită cu un preț atât de mare?

Când mai simți dureri din partea iubirii nu uita că scopul lor nu e neapărat să te pedepsească! Nici să te disciplineze. Ci să te urce spre desăvârșire.

Știu bine ce spun: dragostea doare! Orice transformare mare începe cu durere. Progresul nu se face cu analgezice! 

Nicolae.Geantă

Nu răni o femeie! – de Nicolae.Geantă

Samson a fost un războinic care sfâșia leul cu mâinile goale. Într-o noapte a urcat porțile uriașe ale unei cetăți într-un vârf de munte. Altădată, a legat făclii aprinse în cozile a 300 de vulpi, iar într-o luptă cu o falcă de măgar a ucis 1000 de adversari! Și totuși Samson si-a pierdut ambii ochii când a rănit-o pe Dalila. Spunându-i minciuni. Mai întâi ea l-a adormit, apoi i-a tăiat părul, apoi cu foarfeca l-a lăsat orb. (Apoi ea a plans că a distrus singurul om care o iubise!)

William Gerald Golding, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură spunea că „orice i-ai dărui unei femei, ea îți va întoarce înmulțit: dacă îi oferi sămânța vieții – îți va dărui un copil; dacă îi dai o casă – o va transforma într-un cămin plin de lumină și căldură; dacă îi aduci merinde – va găti o supă sau va coace pâine, pentru a hrăni pe toți cei dragi; dacă îi zâmbești – îți va dărui inima ei întreagă”. Femeia întotdeauna înmulțește ceea ce primește.

Și, mă gândeam eu: dar dacă rănești o femeie? Vei fii rănit înapoi însutit! Deci, dacă minți o femeie, dacă îi ești infidel, dacă îi provoci întuneric gros în jur, dacă ascunzi de ea banii și cardurile, dacă rănești copiii unei mame… vei primi înapoi mult mai multe răni decât ai făcut!

Nu răni o femeie! O femeie rănită nu e distrusă, ci resetată.

Nu răni o femeie! Rana ei devine multe răni pentru tine! Rănind-o te mutilezi singur!

Nu răni o femeie! Uneori să ai liniște e mai importat decât să ai dreptate!

 Apropos, știai că o femeie rănită te poate distruge zâmbind?

 Nicolae.Geantă

Biruința asupra Răului. Prin Bine | Nicolae Geantă și Nelu Cosma | Bethany San Antonio, TX

video by Nicolae.Geantă BenHur, via Bethany San Antonio, TX

Luigi Mițoi | Educarea copiilor în contextul multicultural

Diavolul ca divertisment - de Nicolae.Geantă

 repostez un articol încă actual

https://nicolaegeanta.blogspot.com/2022/10/diavolu-ca-divertisment-dar-dovlecii.html

http://youtube.com/post/UgkxTXpdU6HUeQ_7TGkJwcSmmwzrggoBfEdu?si=nUCfoUVOxApUVOKW

Nicolae Geantă | Se deschid ferestre în Cer

sursa Nicolae Geantă Youtube, via Adonai Reșița

Nicolae Geaantă la Biserica Baptistă Nima, Cluj

 

Epuizarea care ucide - Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan | Contraste în lumină

video by Contraste în lumină

Nicolae Geantă | Ospățul necurmat

Ferestre cu vitralii murdare - de Nicolae Geantă

A.W. Tozer spunea că într-un oraș american cineva a construit o catedrală, replica fidelă a unei celebre omonime europene. Nimic neobișnuit am putea zice, numai că artistul a vrut să copieze cu acuratețe vitraliile europene care erau pline de... praf! Murdăria, depusă de secole a decolorat  pictura cumva, iar artistul a apreciat că (de)coloratura și praful sunt „delicate”, făcând ca pictura să arate grozav!

Nu știu de ce, dar am impresia că biserica din zilele noastre copiază vitraliile murdare lumești crezând într-o coloratură policromă dar... ieftină! Prin urmare, închinarea în Duh și Adevăr propovăduită de Hristos a devenit un vitraliu plin de pete! Și, oricât s-ar strădui soarele să dezvăluie fața Domnului Isus din vitraliu, praful depus etalează o imagine falsă!

Chiar azi citeam pe regretatul John MacArthur, care spunea într-un volum că „într-o societate provocată de media evanghelizările sunt o provocare de marketing”. Prin urmare Evanghelia e predicată într-o manieră să pară cât mai atractivă și mai ușor de implementat. Orice mântuire care nu schimbă stilul de viață păcătos și nu transformă inima păcătosului nu este mântuirea de care vorbește Cuvântul lui Dumnezeu”, concluziona MacArthur. Adică e o mânuire... pătată! Și Biblia zice că „nimic întinat nu poate intra în Cer!” (Apoc. 21:27)

Când ferestrele sunt pline de praf singura varianta de a trece lumina prin ele este curățirea. Oricât de policromă ar fi, mizeria nu poate fi niciodată opera de artă! Dar nici joaca de-a pocăința nu va trece drept neprihănire!

 Nicolae Geantă

Nicolae Geantă la Biserica Adonai Reșița

 

Aniversare 7 ani!

Thanksgiving Day!

Binecuvîntare copii!

Botez noutestamental!

4 evenimente într-unul singur!

Vino cu noi! Aduc-ți și prietenii!

NkG

Biserica Anglicană are lider o… femeie!

  Iubesc Anglia! De vreo 10 ani Albionul mi-a devenit foarte familiar. Mai ales că l-am vizitat foarte des. Îmi plac englezii bătrâni, autohtoni. Sunt zâmbitori, veseli și foarte amabili. Dar și blânzi . Exagerat de calmi! Răbdători. Buni. Darnici. Prietenoși. Sunt așa pentru că au crescut cu Biblii sub pernă! 

Pe de altă parte îmi este tare milă de ei! Bisericile englezilor sunt aproape goale! Fără tineri, fără adulți, fără impact! Cu programul numai 60 minute duminica. Fără cântări noi. Fără predici substanțiale. Și fără pastori. Dar și cu pastori… femeie!!!

Grave derapaje doctrinare! 

Lectie fără niciun cuvânt – de Nicolae Geantă

 

„Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă!” (Proverbele 12:10)

 Supărat de mica pagubă produsă, am luat un bici și am plesnit o vițelușă. Ea s-a retras într-un colt de unde nu mai avea cum să fugă. Și nici atât cum să se apere! A lăsat capul în pământ, apoi și-a pregătit spinarea să încaseze lovituri. Fără să scoată un scrâșnet. (Când nu te poți apăra trebuie să te pregătești să înduri răul până trece!) După a treia lovitură m-a dezarmat! M-au podidit lacrimile! (Când realizează că fac rău păcătoșii se căiesc și plâng). Imediat mi-a trecut pe scrolul conștiinței un verset din Scripturi: „Cel neprihănit se îndură de vite!” Iar cugetul mă condamna: „De ce ești încă rău?”

M-am oprit și m-am gândit de ce mai sunt rău? De ce uneori sunt cel ce nu vreau să fiu? De ce neprihăniții uneori nu au milă? Îndurare. Traducerea Fidela spune că „îndurările blânde ale celor stricați sunt crude!” Cum adică să fii blând dar crud? Bun dar toxic… Stricat.

Am răscolit prin inimă și am găsit molii de răutate! Apoi am strigat ca Pavel „Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?” „De ce, după ce mă port de 99 ori cu blândețe, a o suta oară „măruntaile sunt crude?”, ca să citez Biblia catolică?

„Răutatea începe acolo unde sfârșește omenia”, scria Victor Hugo. Și când se sfârșește omenia ce devenim? Nu cumva demoni? Când practicăm răul facem slujba vrăjmașului!

Privirea aceea blândă, tăcerea și spinarea arcuită ce se pregătea pentru pedepsă m-a trezit ca după un duș foarte rece. Și-am constatat ceva: inima mea nu era totuși fără milă! Pulsa sânge, dar și lacrimi. Lacrimile m-au ajutat să cuget. Cogito, ergo sum! Cine cugetă înseamnă că trăiește. Conștiința în el nu a murit. Conștiința e jandarmul lui Dumnezeu în oameni. Mulțumim Doamne că ai lăsat-o inclusiv în păcătoși! Altfel n-ar putea deveni niciodată neprihăniți!

Străduiți-vă să nu faceți răul! Dar dacă l-ați făcut (accidental ori voit) nu rămâneți îmbrăcați cu zdrențele sale! Răutatea omului e ca un laț ce se strange în jurul gâtului. Sugrumă…

Nicolae.Geantă

Sărbătoarea Recunoștinței la Biserica Izbânda Drăgăneasa

 

Nicolae Geantă la Romanian Church of Bridgwater, UK

 

Pledoarie pentru tații adevărați - Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan

video by Contraste în Lumină

Nicolae Geantă la Londra

Vineri seara, după ora 19,00, ne întâlnim din nou la Londra. 

De data aceasta la Biserica Apostolică Râul Sfânt, păstorită de Daniel Martin, va fi o întâlnire de tineret. Vă așteptăm indiferent de vârstă!

Post code: Pinner HA5 3LA.

Frunzele nu mor toamna - de Nicolae.Geantă

Toamna îmbrăcată-n aur și cu părul ei roșcat, 
A dat nas în nas cu mine, chiar pe ulița din sat.

Am privit-o cu uimire, admirându-i trena lungă

Colorată ca-n Dali, și cu mâneca la dungă.

Mi-a plăcut că e bogată. Dar cu zâmbetul pe buze,

Șterge verdele din pajiști, și e criminal de frunze...

Stinge soarele încet, face cerul plumburiu, 

Umple drumul de băltoace, deși totu-i auriu.

- „Nu fi supărat că frunza se desprinde de pe ram,

Ea nu moare în țărână. Înverzește iar la an'.

Căci trăiește iarna-n muguri, viața ei cea trecătoare...”

Mi-a spus printre rânduri Toamna, care aduce transformare.

„Înverzesc în primăvară... Toamna frunzele nu mor, 

Cad în dansul ritualic. Spune-le doar somn ușor!”

Și-nțelesam eu acum, că atunci când vine brumă,

O să mor. Dar va conta ca să las pe alții-n urmă.

Mi-a mai spus Toamna apoi, că sunt frunză trecătoare. 

Să mă pregătesc din timp, să fiu treaz la deșteptare!

Vine toamna peste oameni, cu boldul morții înțepând,

Cine-a trăit în Hristos, va învinge înviind!

Nicolae.Geantă

Cu inimă de Grinch – de Nicolae.Geantă

„Wow! Grinch!”, a strigat o fată zilele trecute în timp ce eu scotoceam niște documente printr-un dulap la liceu și întâmplător am dat peste un desen, iar un băiat care își bagă nasul pe unde nu-i fierb oalele, mânat de o indiscreție de soacră, se împlântase exact lângă mine. I-am dat flăcăului desenul și l-am întrebat dacă știe cine e personajul (de desene animate)?

-     E Grinch! Ăla care strica sărbătoarea Crăciunului!
-     Și de ce o strica?
-     Pentru că era rău!
-     De ce era rău?

S-a așternut tăcerea!

-        Cine știe de ce Grinch se purta urât, de ce era rău?

-        Nu avea familie. Era singur, a zis cineva.

-        Ceilalți se purtau urât cu el...

-        Fiindcă era șmecher!

Și descrierile au curs șuvoi.

-        Niciunul din voi nu are dreptate!, le-am replicat. Grinch se purta urât pentru că avea doar jumătate de inimă! Citiți povestea ilustratorului său dr. Seuss. Și când ai jumătate de inimă te porți grincește: dărâmi tot ce-ți apare-n cale, urăști, minți, furi, înjuri, te bucuri de lacrimile altora! Bei răul ca pe Cola. Te porți arogant, îi umilești pe cei din jur, ești nedrept, nu-ți pasă de nimeni și de nimic! Tu, de ce ești rău?, l-am întrebat pe flăcăul cu pricina.

Liniște. Isihie de deșert.

-        Știți ce e interesant? Că spre finalul poveștii Grinch primește și jumătatea de inimă care-i lipsește! Și-atunci începe să fie bun, să facă binele, să iubească... Să fie altul. Să fie el. Dar cum am putea avea inima întreagă?, i-a iscodit apoi pe liceeni.

-        Dacă învățăm carte.

-        Dacă ne facem cuminți și ascultători.

-        Dacă facem fapte bune.

-        Nu copiii. Am văzut o droaie de oameni școliți care au o jumătate de inimă! Am văzut și bogați și săraci cu o jumătate de inimă. Am văzut chiar oameni care fac fapte bune și totuși comportamentul lor e de Grinch. Urăsc, sunt răi cu familia, mint ANAF-ul, blestemă concurenții, vorbesc urât despre semeni. Faptele bune, diplomele, avuțiile, actele caritabile nu-mi garantează că voi avea o inimă întreagă! Partea de inimă care e goală nu poate fii umplută decât de Hristos! Numai când îl întâlnești pe Dumnezeu și începi să-L iubești, numai atunci descoperi jumătatea de inimă care-ți lipsește!