Nicolae Geantă | România (i)Relevantă

sursa: NicolaeGeantă BenHur, via Fundația Cireșarii

Nicolae Geantă Iubirea căzând pe tobogan Conferința de Tineret Ev...

sursa: Nicolae Geantă ben Hur, filmare BST Oradea

Nicolae Geantă | Q&A | Conferința de tineret BEST | Oradea

sursa Nicolae.Geantă via BST Oradea

Nicolae Geantă - Peștii răi se aruncă! (Pilda năvodului)

video by Nickbags via BST Oradea

Săraca mea frumoasă țară… și stiloul pe care l-am pierdut - de Dorin Surdaș

Se spune că egiptenii au fost primii care au înțeles că omul are nevoie de semne ca să nu-și uite inima. Au făcut papirusul, au mângâiat lutul, au născocit semne, linii și litere. Dar un român, Petrache Poenaru – pandur și om de taină al lui Tudor Vladimirescu – a îndrăznit mai mult: a pus lumea în buzunarul unui condei. A inventat stiloul. Un condei portăreț, fără sfârșit…De parcă Dumnezeu i-ar fi șoptit: „Scrie, măi române, ca să nu uiți cine ești.”

Dar noi? Noi ne-am pierdut stiloul. Și odată cu el – parcă – ne-am pierdut și identitatea.

 Săracă țară bogată… Munții noștri aur poartă, dar noi stăm cu mâna întinsă la porți străine. Am avut panduri care mureau pentru dreptate, iar azi avem oameni care își vând dreptatea pe un cartuș de țigări. Am avut voievozi care ridicau steaguri, iar azi avem români care nici nu mai știu cine a țesut culorile tricolorului. Poenaru a făcut steagul României moderne. Noi? Am făcut steagul praf. Îl fluturăm doar la fasole cu ciolan și la meciuri, dar îl uităm când e vorba de caracter.

La mulți Ani România!

 

„La mulți ani” români frumoși oriunde v-ați afla!

Conferință pentru liceeni la Câmpina. Cu Ovidiu Milian și Nicolae Geantă

 Disclaimer: cu părere de rău vă anunț că a fost suspendată conferința! 
Vezi mai jos un comunicat prin care școlile se închid în 2 decembrie...

Ovidiu Milian președintele Asociației Naționale a Deficienților Locomotori și Ambasador Star of Hope România. De asemeni este unul dintre modelele Galei Atipic Beauty (fashion show al persoanelor cu dizabilități), speaker motivațional și predicator!

Maxima moralia (reflexie teologică) - de Nicolae.Geantă

Lumea globalizată, migrațiile internaționale, refugiații și chiar diferențele rasiale ridică o serie de probleme contemporane greu de gestionat nu doar în mediile sociale ale națiunilor ci chiar și în rândul creștinilor în ce privește ospitalitatea, acceptarea celuilalt în apropierea ta, empatia cu nevoile sale. În ultima vreme răceala interrelațiilor umane, ocolirea sau neacceptarea opiniei celuilalt a condus chiar la o mișcare progresistă, unde se propagă ideologii egocentriste, celălalt nemaicontând dacă este diferit sau de altă opinie. Prin urmare, Biserica zilelor noastre trebuie să aibă o reflexie mult mai profundă asupra fenomenului de ospitalitate, apoi să acorde o atenție mai ridicată la problemele care au generat marginalizarea, stigmatizarea, înstrăinarea etc, a unor oameni care au poposit printre noi. 

Consecințele dramatice cu care se confruntă emigranții, săracii, văduvele, orfanii, persoanele cu dizabilități sau cei de altă culoare a pielii, sunt tocmai o lipsă a ospitalității majoritarilor. Cei de mai sus sunt persoane despre care Însuși Dumnezeu ne sfătuiește că trebuie să le arătăm empatie, apreciere și un tratament nediferențial. Oameni ca aceștia beneficiază de Împărăția lui Dumnezeu la fel ca și noi, prin urmare Biblia ne sugerează nu doar acceptarea lor ci și sprijinul când sunt în nevoi. Cel mai puternic argument despre dragostea față de celălalt (aproapele cum e numit de Domnul Isus) este iubirea lui chiar dacă îți este vrăjmaș! Acest lucru nu este optional.

Nicolae Geantă - De ce biserica are vrăjmași?

 Predică rostită la Biserica Agape Viena

Conștiința, hermelina sufletului – de Nicolae.Geantă

- Domnu’ ce este aceea albă?, mă întreabă curios un băiat de’a doișpea, atunci când prezentându-le o hartă cu mediile europene a apărut într-un colț al tablei interactive un animăluț mic și drăguț.

- E o hermelină? Ați auzit vreodată de hermelină?

Liniște. Uimire. Reciprocă. Ei uimiți că există o așa creatură. Eu uimit că n-au auzit până la 18 ani de hermelină!

- Hermelina e un animal polar cu blană albă fină, obsedată de curățenie! Nu se murdărește nici în ruptul capului, și dacă o așezi pe un sloi de zăpadă într-o baltă imensă de noroi preferă să moară pe sloi decât să se murdărească fugind prin noroi!

- Ce cool!, spune undeva o fată!

- Știți ce e uimitor pentru mine? Că majoritatea oamenilor, deși au în ei o hermelină a sufletului, să numim așa conștiința (care îi avertizează ce este bine și ce este rău), atunci când vine vorba despre vreo poftă, vreun avantaj, vreo preferință, vreun păcat ca să spun așa pe șleau, ei preferă să-și înnegrească conștiința decât s-o păstreze curată! Cât despre murit fără să-ți negociezi principiile, martirii purității sunt rara avis!

Nicolae Geantă - Moarte. Mângâiere. Mântuire (Priveghi Alina Becheș, Viena)

video by Nicolae.Geantă via Agape Wien

Întâlnire de tineret cu Nicolae Geantă la Jimbor, Bistrița

 

Nemulțumirea, plaga care distruge – recunoștința, floarea care dă viață - cu NICOLAE GEANTĂ

Nicolae Geantă la Viena

 

Dragostea doare... - de Nicolae.Geantă

Nu știu dacă ați simțit vreodată cum dragostea doare. Cum îmbrățișările - fie ele și cerești - sunt precum niște lovituri de ciocan care te zdruncină. Dar nu să te distrugă. Ci să te cizeleze. Lovesc ca o daltă pusă în lucru, în marmură. Ești ca ascuțitoarea ce-nvârte un creion. Sau ca lutul pe roată. Uneori terciuit. (Dar nu zvârlit pentru totdeauna).

Am avut situații în care nu am înțeles durerea iubirii divine. Știam de fiecare dată pe de rost versetul „Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește” (Evrei 12:6), dar mai mereu credeam că Dumnezeu m-a lăsat singur. Că m-a uitat. Sau că în ironia Sa nu-i pasă că termometrul durerii mele e la pragul de sus. Alteori am crezut că mă dezrădăcinează. Dar El, de fapt... mă planta. În solurile cele mai fertile.

Noni, unul dintre prietenii mei septuagenari (ce bine să ai bătrâni lângă tine!), mi-a trimis o ilustrație care face cât o mie de predici. Da, nu știați că o poveste cu tâlc face cât un tratat de teologie? 

Într-o zi cuiul i-ar fi spus ciocanului: „De ce ești tu mereu cel care mă lovește?” Și, ciocanul a răspuns: „Nu o fac ca să te rănesc, o fac ca să te ajut să-ți îndeplinești scopul.” „Dar doare...”, a șoptit cuiul. „Știu, a spus ciocanul, dar fără acea lovitură nu ai intra niciodată în lemn, nu ai ține niciodată nimic, nu ai fi niciodată sprijin pentru nimeni”! „Și tu? Nu te saturi să lovești?”. „Bineînțeles că da, dar merită când văd că datorită loviturii îți îndeplinești misiunea”. Cuiul a rămas tăcut și, cu un mic zâmbet, a continuat „Mulțumesc că m-ai împins, chiar dacă doare! Mulțumesc că nu m-ai lăsat la jumătatea drumului!”

Morala poveștii cuiului ne arată că adesea viața ne lovește nu ca să ne distrugă, ci ca să ne așeze exact unde trebuie să fim. În locul cel mai potrivit.

Într-o zi, pe Dealul Golgotei, atârnat pe o Cruce, Dumnezeu și-a lăsat Fiul să fie pironit. Durerea ce a simțit-o Răstignitul era chiar forma Sa de... progres. De iubire. Prin rănile Lui am fost vindecați! Dar și mântuiți! Acolo dragostea s-a scris cu lovituri de ciocan în cuiul din palme. Dureros. Dar nu a fost altă cale pentru omenire! Mai poți sta nepăsător la o dragostea plătită cu un preț atât de mare?

Când mai simți dureri din partea iubirii nu uita că scopul lor nu e neapărat să te pedepsească! Nici să te disciplineze. Ci să te urce spre desăvârșire.

Știu bine ce spun: dragostea doare! Orice transformare mare începe cu durere. Progresul nu se face cu analgezice! 

Nicolae.Geantă

Nu răni o femeie! – de Nicolae.Geantă

Samson a fost un războinic care sfâșia leul cu mâinile goale. Într-o noapte a urcat porțile uriașe ale unei cetăți într-un vârf de munte. Altădată, a legat făclii aprinse în cozile a 300 de vulpi, iar într-o luptă cu o falcă de măgar a ucis 1000 de adversari! Și totuși Samson si-a pierdut ambii ochii când a rănit-o pe Dalila. Spunându-i minciuni. Mai întâi ea l-a adormit, apoi i-a tăiat părul, apoi cu foarfeca l-a lăsat orb. (Apoi ea a plans că a distrus singurul om care o iubise!)

William Gerald Golding, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură spunea că „orice i-ai dărui unei femei, ea îți va întoarce înmulțit: dacă îi oferi sămânța vieții – îți va dărui un copil; dacă îi dai o casă – o va transforma într-un cămin plin de lumină și căldură; dacă îi aduci merinde – va găti o supă sau va coace pâine, pentru a hrăni pe toți cei dragi; dacă îi zâmbești – îți va dărui inima ei întreagă”. Femeia întotdeauna înmulțește ceea ce primește.

Și, mă gândeam eu: dar dacă rănești o femeie? Vei fii rănit înapoi însutit! Deci, dacă minți o femeie, dacă îi ești infidel, dacă îi provoci întuneric gros în jur, dacă ascunzi de ea banii și cardurile, dacă rănești copiii unei mame… vei primi înapoi mult mai multe răni decât ai făcut!

Nu răni o femeie! O femeie rănită nu e distrusă, ci resetată.

Nu răni o femeie! Rana ei devine multe răni pentru tine! Rănind-o te mutilezi singur!

Nu răni o femeie! Uneori să ai liniște e mai importat decât să ai dreptate!

 Apropos, știai că o femeie rănită te poate distruge zâmbind?

 Nicolae.Geantă

Biruința asupra Răului. Prin Bine | Nicolae Geantă și Nelu Cosma | Bethany San Antonio, TX

video by Nicolae.Geantă BenHur, via Bethany San Antonio, TX

Luigi Mițoi | Educarea copiilor în contextul multicultural

Diavolul ca divertisment - de Nicolae.Geantă

 repostez un articol încă actual

https://nicolaegeanta.blogspot.com/2022/10/diavolu-ca-divertisment-dar-dovlecii.html

http://youtube.com/post/UgkxTXpdU6HUeQ_7TGkJwcSmmwzrggoBfEdu?si=nUCfoUVOxApUVOKW

Nicolae Geantă | Se deschid ferestre în Cer

sursa Nicolae Geantă Youtube, via Adonai Reșița

Nicolae Geaantă la Biserica Baptistă Nima, Cluj

 

Epuizarea care ucide - Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan | Contraste în lumină

video by Contraste în lumină

Nicolae Geantă | Ospățul necurmat

Ferestre cu vitralii murdare - de Nicolae Geantă

A.W. Tozer spunea că într-un oraș american cineva a construit o catedrală, replica fidelă a unei celebre omonime europene. Nimic neobișnuit am putea zice, numai că artistul a vrut să copieze cu acuratețe vitraliile europene care erau pline de... praf! Murdăria, depusă de secole a decolorat  pictura cumva, iar artistul a apreciat că (de)coloratura și praful sunt „delicate”, făcând ca pictura să arate grozav!

Nu știu de ce, dar am impresia că biserica din zilele noastre copiază vitraliile murdare lumești crezând într-o coloratură policromă dar... ieftină! Prin urmare, închinarea în Duh și Adevăr propovăduită de Hristos a devenit un vitraliu plin de pete! Și, oricât s-ar strădui soarele să dezvăluie fața Domnului Isus din vitraliu, praful depus etalează o imagine falsă!

Chiar azi citeam pe regretatul John MacArthur, care spunea într-un volum că „într-o societate provocată de media evanghelizările sunt o provocare de marketing”. Prin urmare Evanghelia e predicată într-o manieră să pară cât mai atractivă și mai ușor de implementat. Orice mântuire care nu schimbă stilul de viață păcătos și nu transformă inima păcătosului nu este mântuirea de care vorbește Cuvântul lui Dumnezeu”, concluziona MacArthur. Adică e o mânuire... pătată! Și Biblia zice că „nimic întinat nu poate intra în Cer!” (Apoc. 21:27)

Când ferestrele sunt pline de praf singura varianta de a trece lumina prin ele este curățirea. Oricât de policromă ar fi, mizeria nu poate fi niciodată opera de artă! Dar nici joaca de-a pocăința nu va trece drept neprihănire!

 Nicolae Geantă

Nicolae Geantă la Biserica Adonai Reșița

 

Aniversare 7 ani!

Thanksgiving Day!

Binecuvîntare copii!

Botez noutestamental!

4 evenimente într-unul singur!

Vino cu noi! Aduc-ți și prietenii!

NkG

Biserica Anglicană are lider o… femeie!

  Iubesc Anglia! De vreo 10 ani Albionul mi-a devenit foarte familiar. Mai ales că l-am vizitat foarte des. Îmi plac englezii bătrâni, autohtoni. Sunt zâmbitori, veseli și foarte amabili. Dar și blânzi . Exagerat de calmi! Răbdători. Buni. Darnici. Prietenoși. Sunt așa pentru că au crescut cu Biblii sub pernă! 

Pe de altă parte îmi este tare milă de ei! Bisericile englezilor sunt aproape goale! Fără tineri, fără adulți, fără impact! Cu programul numai 60 minute duminica. Fără cântări noi. Fără predici substanțiale. Și fără pastori. Dar și cu pastori… femeie!!!

Grave derapaje doctrinare! 

Lectie fără niciun cuvânt – de Nicolae Geantă

 

„Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă!” (Proverbele 12:10)

 Supărat de mica pagubă produsă, am luat un bici și am plesnit o vițelușă. Ea s-a retras într-un colt de unde nu mai avea cum să fugă. Și nici atât cum să se apere! A lăsat capul în pământ, apoi și-a pregătit spinarea să încaseze lovituri. Fără să scoată un scrâșnet. (Când nu te poți apăra trebuie să te pregătești să înduri răul până trece!) După a treia lovitură m-a dezarmat! M-au podidit lacrimile! (Când realizează că fac rău păcătoșii se căiesc și plâng). Imediat mi-a trecut pe scrolul conștiinței un verset din Scripturi: „Cel neprihănit se îndură de vite!” Iar cugetul mă condamna: „De ce ești încă rău?”

M-am oprit și m-am gândit de ce mai sunt rău? De ce uneori sunt cel ce nu vreau să fiu? De ce neprihăniții uneori nu au milă? Îndurare. Traducerea Fidela spune că „îndurările blânde ale celor stricați sunt crude!” Cum adică să fii blând dar crud? Bun dar toxic… Stricat.

Am răscolit prin inimă și am găsit molii de răutate! Apoi am strigat ca Pavel „Cine mă va scăpa de acest trup de moarte?” „De ce, după ce mă port de 99 ori cu blândețe, a o suta oară „măruntaile sunt crude?”, ca să citez Biblia catolică?

„Răutatea începe acolo unde sfârșește omenia”, scria Victor Hugo. Și când se sfârșește omenia ce devenim? Nu cumva demoni? Când practicăm răul facem slujba vrăjmașului!

Privirea aceea blândă, tăcerea și spinarea arcuită ce se pregătea pentru pedepsă m-a trezit ca după un duș foarte rece. Și-am constatat ceva: inima mea nu era totuși fără milă! Pulsa sânge, dar și lacrimi. Lacrimile m-au ajutat să cuget. Cogito, ergo sum! Cine cugetă înseamnă că trăiește. Conștiința în el nu a murit. Conștiința e jandarmul lui Dumnezeu în oameni. Mulțumim Doamne că ai lăsat-o inclusiv în păcătoși! Altfel n-ar putea deveni niciodată neprihăniți!

Străduiți-vă să nu faceți răul! Dar dacă l-ați făcut (accidental ori voit) nu rămâneți îmbrăcați cu zdrențele sale! Răutatea omului e ca un laț ce se strange în jurul gâtului. Sugrumă…

Nicolae.Geantă

Sărbătoarea Recunoștinței la Biserica Izbânda Drăgăneasa

 

Nicolae Geantă la Romanian Church of Bridgwater, UK

 

Pledoarie pentru tații adevărați - Nicolae Geantă, prezintă Cornel Dărvășan

video by Contraste în Lumină

Nicolae Geantă la Londra

Vineri seara, după ora 19,00, ne întâlnim din nou la Londra. 

De data aceasta la Biserica Apostolică Râul Sfânt, păstorită de Daniel Martin, va fi o întâlnire de tineret. Vă așteptăm indiferent de vârstă!

Post code: Pinner HA5 3LA.

Frunzele nu mor toamna - de Nicolae.Geantă

Toamna îmbrăcată-n aur și cu părul ei roșcat, 
A dat nas în nas cu mine, chiar pe ulița din sat.

Am privit-o cu uimire, admirându-i trena lungă

Colorată ca-n Dali, și cu mâneca la dungă.

Mi-a plăcut că e bogată. Dar cu zâmbetul pe buze,

Șterge verdele din pajiști, și e criminal de frunze...

Stinge soarele încet, face cerul plumburiu, 

Umple drumul de băltoace, deși totu-i auriu.

- „Nu fi supărat că frunza se desprinde de pe ram,

Ea nu moare în țărână. Înverzește iar la an'.

Căci trăiește iarna-n muguri, viața ei cea trecătoare...”

Mi-a spus printre rânduri Toamna, care aduce transformare.

„Înverzesc în primăvară... Toamna frunzele nu mor, 

Cad în dansul ritualic. Spune-le doar somn ușor!”

Și-nțelesam eu acum, că atunci când vine brumă,

O să mor. Dar va conta ca să las pe alții-n urmă.

Mi-a mai spus Toamna apoi, că sunt frunză trecătoare. 

Să mă pregătesc din timp, să fiu treaz la deșteptare!

Vine toamna peste oameni, cu boldul morții înțepând,

Cine-a trăit în Hristos, va învinge înviind!

Nicolae.Geantă

Cu inimă de Grinch – de Nicolae.Geantă

„Wow! Grinch!”, a strigat o fată zilele trecute în timp ce eu scotoceam niște documente printr-un dulap la liceu și întâmplător am dat peste un desen, iar un băiat care își bagă nasul pe unde nu-i fierb oalele, mânat de o indiscreție de soacră, se împlântase exact lângă mine. I-am dat flăcăului desenul și l-am întrebat dacă știe cine e personajul (de desene animate)?

-     E Grinch! Ăla care strica sărbătoarea Crăciunului!
-     Și de ce o strica?
-     Pentru că era rău!
-     De ce era rău?

S-a așternut tăcerea!

-        Cine știe de ce Grinch se purta urât, de ce era rău?

-        Nu avea familie. Era singur, a zis cineva.

-        Ceilalți se purtau urât cu el...

-        Fiindcă era șmecher!

Și descrierile au curs șuvoi.

-        Niciunul din voi nu are dreptate!, le-am replicat. Grinch se purta urât pentru că avea doar jumătate de inimă! Citiți povestea ilustratorului său dr. Seuss. Și când ai jumătate de inimă te porți grincește: dărâmi tot ce-ți apare-n cale, urăști, minți, furi, înjuri, te bucuri de lacrimile altora! Bei răul ca pe Cola. Te porți arogant, îi umilești pe cei din jur, ești nedrept, nu-ți pasă de nimeni și de nimic! Tu, de ce ești rău?, l-am întrebat pe flăcăul cu pricina.

Liniște. Isihie de deșert.

-        Știți ce e interesant? Că spre finalul poveștii Grinch primește și jumătatea de inimă care-i lipsește! Și-atunci începe să fie bun, să facă binele, să iubească... Să fie altul. Să fie el. Dar cum am putea avea inima întreagă?, i-a iscodit apoi pe liceeni.

-        Dacă învățăm carte.

-        Dacă ne facem cuminți și ascultători.

-        Dacă facem fapte bune.

-        Nu copiii. Am văzut o droaie de oameni școliți care au o jumătate de inimă! Am văzut și bogați și săraci cu o jumătate de inimă. Am văzut chiar oameni care fac fapte bune și totuși comportamentul lor e de Grinch. Urăsc, sunt răi cu familia, mint ANAF-ul, blestemă concurenții, vorbesc urât despre semeni. Faptele bune, diplomele, avuțiile, actele caritabile nu-mi garantează că voi avea o inimă întreagă! Partea de inimă care e goală nu poate fii umplută decât de Hristos! Numai când îl întâlnești pe Dumnezeu și începi să-L iubești, numai atunci descoperi jumătatea de inimă care-ți lipsește!

O lacrimă pentru Lăcrămioara - de Nicolae.Geantă

Era în urmă cu 9 ani. Într-o zi de 8 Martie. Iar de 8 Martie le-am vorbit tinerilor despre... Dumnezeu și despre... mame! (Știați că mamele sunt cel mai sfânt cuvânt după Dumnezeu?) O fetiță drăguță, minionă, dintr-a doișpea, stătea în prima bancă și sorbea cuvintele mele. De fapt cuvintele Lui! Cine vorbește oamenilor să vorbească oracolele lui Dumnezeu! Am plecat acasă iar seara am primit un mesaj scurt de la ea. Era șefa de promoție pe toți cei 4 ani. „Vă mulțumesc din inimă! Datorită dumneavoastră m-am întâlnit cu Isus!” Să vă mai spun că am bufnit în lacrimi? De fericire... Cine nu își dorește să „nască” ucenici? Mai ales pe băncile unui liceu laic!

A trecut o perioadă bună, apoi au urmat niște botezuri nou-testamentale. I-am spus că e cazul să facă acest legământ. Inițial ea a fost de acord. Dar familia s-a opus. A stat de-a curmezișul. Apoi a avut interdicție să mă întâlnească! M-a durut. Inima. Din prieten pentru ai săi devenisem inamic! Am înghițit ca pe un semieșec dar am continuat să mă rog. Toamna a ajuns la facultate. La Politehnică în București. Să construiască roboți! Din când în când mai vorbeam la telefon. Din când în când ne-am întâlnit. Doar are casa la doar trei km de mine! M-a vizitat chiar la liceu. Dar la biserică nu am mai putut să o invit! Familia o limita... Și totuși, participa la închinare departe de casă, în ascuns! Ani de zile creștin în underground! În underground în libertate!

Astăzi, în cancelaria profesorilor, exact la 10 fix, am primit un mesaj de la domnișoara doctorand (da, e la doctorat de doi ani): „Vă mulțumesc, dar cuvintele nu sunt suficiente. m-ați ajutat să găsesc drumul spre veșnicie și asta este de neprețuit! Vă sunt profund recunoscătoare!” Lângă mesaj erau două fotografii de la... botez! Se botezase acum două zile! Să vă mai spun că mi-a mai dat o lacrimă pentru Lăcrămioara? (Așa o cheamă). Am lăcrimat iar de bucurie! Așteptasem de nouă ani vestea aceasta!

Nicolae Geantă la București. Biserica „DIN STRADĂ LA HRISTOS”

 

Amvonul și scaunul din spate - de Nicolae.Geantă

Când am fost în Indiana am trăit ceva interesant. Biserica română din Knox e mică. Numeric. Nu sunt români numeroși peste tot. Clădirea bisericii e însă mare. Suficientă ca să încapă destui. Așa trebuie să fie bisericile. Extra largi. Mult încăpătoare. Pentru toți. Prin urmare, la Knox, la ora de rugăciune din oameni puțini. Dacă am fi și la rugăciune câți suntem la picnic! Și, pentru că aproape toți stăteau îngrămădiți în spate (așa face românul oriunde în biserică!), păstorul David mi-a adus amvonul la... jumătatea bisericii! „Să fiu mai aproape de dumneavoastră, am zis. Să fiu tactil!”

Mă gândeam că spre deosebire de stadioane, în biserici oamenii aleg mai mult locurile din spate. Pe stadioane locurile cele mai îndepărtate de jucători sunt cele mai ieftine. Din spate, avantajul e că poți pleca mai repede acasă. Dezavantajul e că nu poți da mâna, nu poți îmbrățișa jucătorii. Distanța are un preț. E scumpă. Sper ca în biserici să nu fie astfel de (ne)motivații! 

Nicolae Geantă la BCB Emanuel București

Duminică 28 septembrie 2025. 

O nouă șansă de a ne primeni spiritual și a arăta asemeni cu Mântuitorul nostru, cu Hristos Isus! 

Vă așteptăm la BCB Emanuel - cea mai nouă biserică din București! 

De la ora 18 fix!

Rușinea neiertării – de Nicolae.Geantă

A fost coleg cu mine. Patru ani. În ultimele două zile de facultate, involuntar sau nu, mi-a făcut un pocinog. Să zicem o… sfidare. Mi-a fost greu atunci. Venea de la cineva de la care nu mă așteptam. Au trecut 25 de ani și urma să ne întâlnim. Dintr-o dată, în minte, mi s-a resetat acea durere. „O să îl ocolesc, și gata”, gândea voința din mine. „Da, dar au trecut 25 de ani!”, mă cerceta conștiința. Și nu învingea… Până am dat cu ochii de un verset din Proverbele lui Solomon: „E o cinste pentru un om să uite greșelile!” (Prov. 19:11)

Uneori îți aduci aminte că cei din jur ți-au greșit? Că te-au rănit? Uneori îți vine să-i judeci pe ceilalți? Să-i analizezi critic. Exegetic. Să dai o sentință? N-o face! Când procedezi așa vrei să joci rolul lui Dumnezeu!

Nu te lăsa influențat de șoaptele ce-ți sună în urechi! Judecata aproapelui tău nu este o cerință christică! Dumnezeiască. E șoapta celui rău! Și William Perkins zicea pe bună dreptate: „Nu-l crede pe diavolul chiar dacă spune adevărul!”

Mușcături de oameni, mușcături de șerpi – de Nicolae Geantă

Un prieten, mi-a trimis o întrebare folosind un verset din epistola lui Pavel către Galateni (5:15): „Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții!” „Cine vrea să interpreteze textul?”, era provocarea.

Chiar așa, se mai mușcă oamenii creștini între ei? Se manâncă unii pe alții? Și dacă da, de ce o fac? Căci asta se întâmplă de pe vremea lui Pavel! N-am învățat nimic din istorie?

În primul rând o facem atunci când am rămas îmbrăcați cu „haina de răutate”, ca să-l citez pe Apostolul Petru (1 Petru 2:16). Se vede în postările acide pe Internet. Sau în cuvintele aspre chiar în „tinda” bisericii! Nu trebuie să fim criminali, să înjurăm ca birjarii, ori să zvârlim cu molotoave în opozanți ca să fim zăriți purtând haina răutății! O îmbrăcăm și când practicăm „torționarismul religios!” Tocmai de aceea în citatul său celebru din Galateni, Pavel le spune semenilor să nu facă din libertate un prilej de dezmăț al răutății! „Slujiți-vă unii altora în dragoste”, recomandă Pavel. Cine își ascute dinții pentru dispute nu slujește în dragoste. Ci în răfuială. Iar răfuiala nu vine din Hristos. Bisericile lui Dumnezeu „nu au un astfel de obicei!” (Galatenii fuseseră buimăciți de niște învățători falși, eretici).

Nicolae Geantă la Toflea și Râmnicelu

 duminică 21 septembrie

De ce unii îl fac martir și alții îl demonizează pe Charlie Kirk? - Alexandra Dume și Nicolae Geantă

video by studiourile Veritas

Nicolae Geantă - Familia ca un puzzle

sursa: Nicolae.Geantă via Betel Codlea

Stângiștii, religia woke și Charlie Kirk - de Nicolae.Geantă

Stângiștii. Sunt grupul acela gălăgios care vor să trăiască la plesneală. Fără norme de conduită. Fără spiritualitate. Fără cultură. Fără trecut. Hedoniști. Hărțuitori. Propagandiști ai divorțului. Ai sexului ilicit. Ai visurilor delirante. Ai urii patologice. Și a unor sute de alte trăsnăi. În trei cuvinte: ai religiei woke. 

sursa foto: CNN

Stângiștii când nu mai au argumente ucid! Când trebuie să respecte drepturile altora urlă, huiduie, fac scandal. Vociferează. Tot timpul se lamentează. Folosesc proiecția psihologică. Că doar “hoțul strigă hoții!” Iar când vreun oponent ideologic lor este ucis… cântă! Jubilează! Benchetuiesc! Zâmbetele lor vin din lacrimile altora!

Că au comentat stângiștii în fel și chip moartea lui Charlie Kirk nu e de mirare. Mereu l-au blamat. Că anticreștinii au savurat când glonțul i-a găurit gâtul conservatorului american era aproape de așteptat. Au scăpat de un adversar veritabil. Că ziariștii români (stângiști) aserviți l-au anatemizat pe tânărul american de 31 de ani nu e o noutate. Ca parlamentarii democrați europeni sau americani să refuze un moment de reculegere era poate de așteptat! Dar să huiduie și să facă gălăgie ca vuvuzelele pe stadion, chiar în House Floor la Washington, sau în plenul Parlamentului la Bruxelles, e o uriașă rușine! Să mă scuzați, dar pe stadioane când e un moment de reculegere pentru cineva chiar și bețivii tac! Uite așa înțelegem ca ura e mai beată decât beția!

Bethany Mission Chicago - Caritate, România, 2025

Vorbele Vicleniei I Nicolae Geantă și Petru Amarei I RTN Chicago

sursa: Nicolae.Geantă Ben Hur, via RTN Chicago

La mulți ani Sweety!

La mulți ani Sweety! 

Când m-am născut Dumnezeu mi-a dat o inimă! În stânga! 

Știai că atunci când mi te-a dat pe tine mi-a pus inimă și-n dreapta? 

Pentru că atunci când mă îmbrățișezi eu am două inimi. 

În ambele părți! 

Dumnezeu mi-a oferit chiar mai mult. 

Cu tine am patru aripi! Fără tine aș avea doar una!
La Mulți Ani! 

Plus o veșnicie alături de Acela care te-a mântuit!

Nicolae.Geantă

Jurnal de Seattle Ziua 3. Convenția 55. Duminică 31 august 2025

Dacă e duminică toate drumurile merg la biserică! La închinare. Biserica nu e numai o clădire cu ziduri. Biserica e grupul de oameni care fac maraton pentru sfințire! Biserica e familia mare a lui Dumnezeu care se poate întâlni oriunde. Chiar și în mega-săli de Conferințe sau pe stadioane. Deci, la Seattle, românii, cu mic și mare, mergeau grupuri-grupuri la Convenția 55. Mai ales că sărbătoarea de azi era dedicată familiei! Cu cât avem familii mai puternice, mai sfinte, cu atât societatea e mai puternică! Mai sfântă! Paradoxal, pentru mulți contemporani, astăzi sfințenia… nu mai e de bon-ton!

8,45 AM. Începe închinarea. Astăzi pe scenă au mai fost aduse câteva scaune peste cele 350 de zilele trecute. Grupul de laudă și închinare a crescut! Dumnezeu merită nu doar o laudă superlativă, dar și un număr uriaș de închinătorii. Măreția unui Împărat se vede în numărul de oșteni! Iar a unui Dumnezeu în numărul de închinători!

După câteva imnuri înălțătoare, pastorul Nelu Cosma de la Bethany San Antonio a motivat participanții la rugăciune! Toate activitățile încep cu rugăciune. “Tot răul a pornit din cauza închinării”, a spus pastorul texan. Vezi diavolul răzvrătit în Cer, vezi Adam în Eden, vezi Isus ispitit în Qarantania. Dar diavolul a fost dezbrăcat! De Isus. Nelu Cosma a vorbit și despre închinarea văzută în Cer de Isaia. Acolo serafimii ard! Și știți ce strigă? “Sfânt! Sfânt! Sfânt!”, este Domnul Dumnezeu! Dar în Apocalipsa strigă făpturile vii? Zi și noapte strigă: “Sfânt, sfânt, sfânt”. “Slavă, cinste și mulțumire”. Evanghelistul Ioan a văzut în Cer și 24 de bătrâni? Care cădeau în fața tronului Creatorului nostru. Se închinau și strigau: “Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru să primești slava, cinstea și puterea…” Cum să devenim închinători autentici? Simplu: imitând Cerul. Clonându-l! Sau făcând copy-paste!

Convenția 55. Seattle 2025. Duminică dimineața, 31 august

https://www.youtube.com/live/XoVKsRNaKt0?si=nZu-ld1CyRnt7gwb

 Fă click pe link pentru a urmări programul de duminică dimineață 

Jurnal de Seattle. Ziua 1. Convenția 55. Bisericile penticostale din SUA și Canada

Ziua 1. Vineri 29 august

Seattle. Cel mai mare oraș nord-vest american. Întemeiat în 1851. Integrat la US exact cu 100 de ani înainte să mă nasc eu (1869). Creștere fulgerătoare. 80.000 locuitori în 1900, 467.000 în 1950. În aprilie 2025 avea 816.000 locuitori. Orașul propiu zis. Dar aria metropolitană are peste 4,2 milioane persoane. Vârsta medie e de 35 ani. Deci mulți tineri. Albii reprezintă 60%. Iar asiaticii 17,5%. Restul afro-americani și hispanici. Interesant e că populația Seattle-lui este 20% născută în altă țară decât US. Religios creștinismul a înregistrat un recul în ultimul deceniu: de la peste 52% la cca 44%. Dintre aceștia domină protestanții evanghelici (22%), protestanții (9%), catolicii (11%), ortodocși (1%) etc. Budiști sunt cam 3%, musulmanii 2%, mozaici 2% etc. Uimitor non-religioșii sunt în procent de 44%! 

Economic Seattle stă foarte bine. Peste 68.000 dolari/ locuitor/an. Este cam cea mai bună piață de muncă din America. În arealul metropolitan își are sediul central mari companii multinaționale de top:  Amazon (2500 miliarde $), localizat în Bellevue, peste 45.000 salariați, spații de birouri de peste 900.000 mp), Microsoft (3000 miliarde $), Costco, Boeing, Starbucks, Nordstrom, Expedia, Alaska Airlines etc.

Ora 17. Imediat cum ieși de pe autostradă 405, dai cu ochii de o clădire impozantă. Meydenbauer Center. Sticlă și beton. Modernism american. Cel mai important centru de conferințe din Bellevue, un oraș din aglomerația urbană Seattle. Suprafață Centrului de Convenții? 54.000 mp. 54 de hectare!!! Construit în 1993. Se mândrește cu organizarea a peste 250 de evenimente pe an,  la care participă 150.000 de persoane. De fapt tot Centrul Meydenbauer a găzduit în 32 de ani peste 5 milioane de oaspeți! Cât numărul de pasageri anuali ai aeroportului Henri Coandă Otopeni. Din cele 10 săli, cea mai încăpătoare (unde românii penticostali din America de Nord au organizat Convenția 2025), poate găzdui 4700 persoane! (Sala de de teatru “înghite” 3090 de scaune, iar cea de banchet 2720). Sala de convenții/conferințe este de 3300 mp. 

Convenția 55. Seattle 2025, sâmbătă 30 august

 https://www.youtube.com/live/UNCa96y8HQo?si=3WXgddnNnLNdX6Bl

Convenția 55. Seattle 2025. Vineri 29 august

 https://www.youtube.com/live/LqYz0HWzQXQ?si=8PWJPIqGRwFK2XB_

Scrisoare către tații de fete - de Nicolae.Geantă

Era o sâmbătă dimineața când m-am trezit… tată! Azi se împlinesc 33 de ani! În ziua aceea Dumnezeu a scăpat pe fereastra cerului o fetiță exact în ograda mea! (Știați că “girls are made in heaven?” Că fetele sunt făcute în ceruri?). Din ziua aceea eu am devenit rege. Orice fetiță pentru tatăl ei e o prințesă. Și prințesele au tați regi! Din ziua aceea am învățat să devin părinte! Nu poți fi părinte până nu ai copii! 

Vă scriu aceste rânduri taților pentru că vreau să vă purtați ca regii cu fetele voastre! Și știți că regii nu cresc prințesele oricum! Mai ales în zilele noastre când emanciparea și feminismul radical ia în râs grația și feminitatea naturală! Și dreptate mai avea James Dobson: “azi fetele sunt pe cale de dispariție!” Da, pentru că multe dintre ele au învățat agresivitatea. Obrăznicia băiețească. Limbajul cu jargon. Pretind că abstinența e nonvaloare. Că trebuie să fie cu un pas înaintea băieților! Deci și a viitorilor soți! 

Știți, fetele copiază tați. Și atunci când ajung în prag de căsătorie vor un soț care să semene cu eroul lor. Clona tatălui lor. Cu caracter solid. Gata să le îmbrățișeze (imediat ce le întâlnește). Să le chivernisească după reviste, să le poarte elegante, strălucitoare. Să le apere. Să le inspire curaj, putere de jertfire! Da, să-mi fie cu iertare: fetele privesc mai atent spre tații lor decât spre mamele lor! Taților, nu mai trăiți oricum! 

Învățați-le confidenta de sine (self-esteem/stima de sine). Ele trebuie să știe că sufletul lor valorează mai mult ca trupul lor! Dar ca să vadă practic fiți fideli mamelor lor! 

Îmbrățișați-le zi de zi! Un “hug” e doză de dopamină. Știați că dopamina le șterge starea de stress? Că aduce cea mai înaltă stare de bine? 

Evidențiați-le calitățile pozitive! Lăudați-le des! Omul lăuntric va urca zi de zi trepte pe calea încrederii! 

Nu fiți sarcastici când vorbesc despre visele lor! Chiar dacă sunt irealiste! Altfel, le veți tăia aripile înainte să le deschidă! 

Ascultați-le poveștile chiar dacă par nimicuri. Vor avea încredere să vă descopere toate rănile! Iar voi le puteți trata la timp!

Păstrați secretele ce vi le șoptesc la ureche! Secretul lor e și al vostru!

Învățați-le să fie modeste, moderate, manierate! Blânde! Manierele (sau nemanierele) sunt cel mai expus barometru social! 

Nu lipsiți de la evenimentele importante din viața lor: de la “birthday”, de la premiere, de la graduări. De la serbările unde susțin concerte! De la biserică unde recită o poezioară! Când e prezent tata face mai mult ca majoritatea auditorului! 

Interesați-vă și cunoașteți-le prietenii! Anturajele rele strică obiceiurile sănătoase! Prieteniile rele sunt un tsunami care răvășesc isihia (liniștea) sufletească! Ele fac praf în câteva momente ceea ce ai clădit o viață întreagă!

Mângâiați-le pielea catifelată, părul mătăsos. Mângâiați-le mai ales cu cuvinte! Cuvintele transformă sentimentele brute în afecte rafinate! 

Nu vă certați cu mama lor în fața lor! (Dacă se poate nici în lipsa lor).

Nu vorbiți lucruri josnice despre femei în fața fetelor voastre! Se vor simți ofensate! Vor crede că toți bărbații sunt misogini. 

Duceți-vă fetițele la biserică săptămânal. Duceți-le înaintea lui Dumnezeu și pe Dumnezeu înaintea lor. Altfel, Tatăl din ceruri nu va fi doar un străin care le sperie!

Rugați-vă cu fetițele voastre și pentru fetițele voastre! Rugăciunile pot face ceea ce nu reușiți cu sfaturile sau cu faptele! 

Fiți mândrii de ele! Țineți-le strâns de manâ! Într- o zi ele vor pleca pe drumul lor! Determinați-le să revină cât de des pe la casă părinteascâ! 

Fiți influencerii lor! Într-o zi veți pleca și voi! Influența unui tată nu se termină odată cu moartea lui! 

Unii zic că tații adevărați sunt tații de fete! Nu știu de ce, dar am început să îi cred…

PS: La mulți ani Fivi! Sunt mândru că Hristos a îngăduit să fii una dintre prințesele mele! 

Nicolae Geantă

 Seattle, Wasghinton