Nașterea sa a fost miraculoasă. A venit într-o familie care trebuia să-i fie străbunici. Dar când ești trimisul lui Dumnezeu pe pământ vârsta înaintată, sterilitatea, incapacitatea fizică sau alte 1000 de bariere sunt fleacuri. Nu știm cât s-a mai bucurat de mama și de tata, dar îl găsim singur în pustiu. În Qarantania. Pustiul nu e doar școala lui Dumnezeu. Pustiul e... fabrică de sfinți!
A început în anul XV al domniei lui Tiberiu Cezar. Totdeauna misiunea sfinților se începe cu mare precizie. Boteza evreii cu botezul pocăinței! (Adică cu botezul practicat de Neamuri pentru a deveni Evrei). Asta ne arată că nimeni nu e neprihănit din naștere. Nimeni nu e creștin din maternitate, nimeni nu se naște sfânt gata făcut. Pentru sfințenie trebuie pocăință, căință față de păcate. Și convertire. Adică acceptarea lui Dumnezeu ca Stăpân.
S-a hrănit cu lăcuste, miere sălbatică și răbdări prăjite. Da, da, sufletul crește cu răbdări, cu abstinență, cu post. Alimentele sunt pentru stomac. Sufletul nu crește cu Caviar, cu unsoare pe pită sau caltaboș. Crește cu smerenie, înfrănarea poftelor și răbdare. Era totdeauna sătul, pentru că mâncarea sa preferată era predicarea poruncilor lui Dumnezeu. Cine e flămând după neprihănire va fi săturat pe deplin. Ioan nu s-a lamentat că nu participă la picnickuri...A predicat în pustiu nu în megachurch-uri, piețe sau stadioane. Ovațiile la adresa sa erau puțin peste zero. Nu avea mult auditoriu dintre evrei, dar era megafonulul lui Dumnezeu. Și, câtă vreme ești portavocea Tatălui din Ceruri, nu contează numărul celor care te ascultă, dar contează cine vorbește prin tine!
Într-o zi a avut cea mai grea misiune: să boteze Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Pe Cel căruia nu era vrednic nici să-i descalțe sandalele (robii descălțau sandalele stăpânilor, dar față de Hristos nici cel mai mare om nascut din femeie nu poate fi măcar rob!). A șovăit puțin, căci în fața Sfântului Unic nu faci lucrurile fără aprofundare. Apoi a auzit Glasul Tatălui, a văzut Duhul Sfânt ca un chip de porumbel. Și de sub apă, de sub mâinile sale tremurânde, ieșind Fiul lui Dumnezeu plin de slavă! Atunci a înțeles că trebuie să facă pasul înapoi. Misiunea celui mai mare om născut din femeie se încheiase... De-acum Hristosul trebuia să crească.
Pentru că nu putea să predice deloc pollitical correct a ajuns în beciurile împăratului corupt. A vulpii numite Irod. Unde l-a lovit în plex îndoiala. Și a strigat printre zăbrele la Isus: „oare Tu ești Acela sau să așteptăm pe altul care va să vie?” Uneori și sfinții se îndoiesc. Dar asta atîta vreme cât sunt îmbrăcați în carne. Îndoiala nu e o formă de necredință, ci o formă de testare a ei.
A murit cu capul într-o farfurie. Atât a fost prețul celui mai mare om născut din femeie. Pentru că el deschis Cerul cu sângele lui. Noi deschidem Cerul cu sângele Mielului.
A trăit scurt. Dar a făcut o lucrare mare! În viață nu contează cât de lungi sunt brazdele trase, ci cât sunt de adânci. A trăit scurt și eficient. Atât de eficient încât niciun muritor nu-l poate egala. Am mai zis-o și-o mai zic: Ioan Botezătorul a fost cel mai mare om născut din femeie. E sfântul care nu poate fi egalat. Dar poate fi depășit... De sfinții ce și-au spălat păcatele în sângee Mielului!
Singur, sfânt, deschizător de drumuri pentru mântuire. Botezător. Difuzor. Martir. Acestea sunt cam toate diplomele celui mai mare om care s-a născut vreodată din femeie. Nu-ți trebuie multe distincții. Ci să fii primit ca Ioan pe poarta principală a Raiului!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu