Nu pot crede nicio iotă că din haos poate ieși ordine. Atunci o să „zvârl” o dinamită în curtea unui consătean - care are grămada de fier vechi mai înaltă decât căpița de fân, în loc de uși are covoare, în loc de tablă pe casă are acoperiș de nylon, iar curtea e pavoazată cu cauciucuri, jante ruginite, ștraifuri destrămate, plastice de tot felul și grămezi de gunoi; dar în urma unei „duduieli de-ți ieie auzul” a dinamitei mele o să se așeze matematic tabla pe casă, termopanele, florile în straturi prin curtea betonată! (Dacă zic asta cuiva mă consideră diliu). „Cum adică dom' profesor să facă ordine o dinamită?”, mă întreabă elevii mirați. „Adică o întâmplare oarbă a creat un Univers perfect și eu nu reușesc să amenajez o curte cu o grenadă?” Și toți bufnesc în râs... Da, e de râs: din haos nu se face ordine!
Eu, care nu am credibilitatea presupunerilor unor oameni de știință, le spun elevilor că în haos se face ordine numai dacă intervine cineva din afară. Cineva care poate controla haosul. Adică în curtea consăteanului trebuie să intervină o mână harnică să facă rânduială: să pună tabla, să strângă reziduurile, să ardă gunoaiele, să cumpere ferestre... Tot așa a fost și cu Universul, cu planetele - „Cineva”, superior lor, le-a creat. Le-a dat traiectorii. Le-a împins pe orbită. Matematic. Fără devieri, fără întârzieri de minim o secundă! „Cineva” este Dumnezeu. În prezența sa e ordine perfectă. De fapt haos nu există. haosul e absența ordinii.
Spiritual, mă gândeam aceste zile, că unii/mulți oameni trăiesc în haos. Viață alandala. Fără cap și fără coadă. Trai chinuit. Băuturi, certuri, ochi vineți, amantlâcuri, divorț, copii abandonați, familii dezorganizate, pornografie, lipsă serviciu, droguri, tutun, adrenalină... Și, deși zi de zi își propun să se-ndrepte nu reușesc nicidecum. Haosul se prelungește în ciuda angajamentelor lor. Asta pentru că în haos nu se face ordine decât din afară!
M-a uimit o filosofie de viață a unui cântăreț român - Tudor Chirilă - care propunea tinerilor care simt că se scufundă „să se țină de nas, să se afunde mai adânc și să iasă la suprafață!” Filosofie hindusă. Ori hollywoodiană. Unde omul se crede mic dumnezeu. Chiar așa, ar putea un tip care e gata să se înece pentru că nu știe să înoate să se salveze dintr-o dată singur? Eu cred că mai degrabă e gata să înece și pe cei ce vor să-l salveze! Ca să iasă din valuri îi trebuie un salvamar! Ori un înotător care să-l salveze! (Așa că filosofii de viață de genul domnului Chirilă nu sunt decât idei fără potență).
Tocmai pentru a scoate omenirea din haosul în care s-a afundat Dumnezeu a intervenit prin Calvar. Prin moartea lui Hristos Isus la Cruce el face ordine în orice haos!
Din haos nu se face nicidecum ordine întâmplător. Acela ar fi hazard. Din haos se iese (sigur și) simplu: prin intervenție din afară! Dumnezeu nu stă cu mâinile în sân, ci este deja cu ele întinse! Numai că noi oamenii suntem la fel ca în pictura de pe Capela Sixtină: stăm nepăsători și nehotărâți să ne prindem de degetul lui Dumnezeu!
Tu vrei să te prinzi de degetul Lui?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu