Fundaţia CIREŞARII

vineri, 19 aprilie 2019

Cămașa de la Cruce - de Nicolae.Geantă

Când Hristos a urcat pe Crucea Golgotei a fost gol! Dezbrăcat de singura posesie ce-a avut-o pe pământ: o cămașă. Cămașa Și-a lăsat-o la poala Crucii. Nu ca să o împartă romanii la sorți. Nici ca să fie expusă în vitrina vreunei biserici. Ci, ca un simbol al necesității îmbrăcării fiecărui păcătos, a acoperirii rușinii umane.

Hristos ne-a lăsat cămașa Sa ca să ne acopere păcatul. Rușinea. Păcatul ne ține goi în ochii lui Dumnezeu. Isaia spune că Dumnezeu “ne-a îmbrăcat cu hainele mântuirii” (61:10). 

Cămașa Sa nu doar acoperă dar protejeză! Ca și Adam și Eva în Eden noi am încălcat Legile Lui. Dreptatea Sa cere moarte. Dar haina Lui? Ne acoperă goliciunea. Ne face necondamnabili în ochii lui Dumnezeu. Mă gândeam că dacă în Eden Dumnezeu a croit o haină, la Golgota Isus ne-a lăsat propria cămașă! Fără ea nu intrăm la nunta cerească!

Cămașa lui Hristos este îmbrățișarea lui Dumnezeu pentru noi. E dragoste spusă în fapte. Este de fapt întoarcerea omului la armonia perfectă. Din Eden.

Dumnezeu este Croitor. Îmbrăcarea noastră e slujba Lui. Dar păstrarea curată a cămășii Sale este slujba noastră...

Vreți să fiu sincer cu dvs? Nu există niciun muritor care să nu aibă nevoie de această cămașă! Vreți să știți de ce unii refuzăm să o îmbrăcăm? Pentru că nu ne simțim rușinea!

Nicolae.Geantă
Arad


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu