Golgota a fost
locul cel mai sângeros al omenirii. Acolo, pe dealul Căpățânii, omul a
crucificat pe Dumnezeu! Într-o Vineri Neagră! Dar tot Golgota e și locul cel mai iubit din istorie.
Acolo, Dumnezeu nu și-a arătat numai iubirea. Ci acolo a deschis poarta veșniciei! Poarta Raiului e sub formă de Cruce.
În Vinerea Neagră, soldații l-au
bătut pe Hristos cu nuiele. I-au arat spinarea cu harpoane, cu cârlige de oțel. I-au
îndesat o cunună de spini pe cap. L-au scuipat drept în față, l-au îmbrâncit,
au jucat cu Dumnezeu “baba-oarba”. Apoi l-au îmbrăcat c-o mantie de rege și
i-au pus în mână o trestie. Dar Dumnezeu și c-o trestie în mâini tot Dumnezeu
rămâne! Crucificarea Mântuitorului a fost divertisment pentru romani. Parcă
erau dintr-ai noștrii, care sărbătoresc Paștele ca entertainment! Miel, bere,
ouă roșii, denie, manele, kilowați, motociclete, camping, capete sparte...
După batjocoră
l-au urcat pe Hristos pe o cruce. Și lângă El au atârnat pe lemn doi tâlhari.
Dumnezeu pus între răii societății. Ca în Uniunea Europeană din zilele noastre. Dar a
fost nevoie de trei cruci. Știm, numai una mântuiește, dar pe celelalte două suntem
noi!
O cruce ne
vorbește despre respingere. Pe ea e agățat un tâlhar împietrit. „Dacă ești Tu
Hristosul salvează-te întâi pe Tine. Apoi, și pe mine...” Dar Isus a tăcut.
Știa ca tâlharul îl disprețuia. Și chiar dacă ar fi dorit salvare, nu pentru a
fii mai bun o cerea, ci pentru a-și continua viața de hoț! Cine respinge pe Isus
disprețuieste! Aruncă vina pe Dumnezeu pentru ce i s-a întâmplat (lui). Îi ia
Numele în deșert. Blesteamă. Trăiește filosofia „mă descurc singur”.
Respingerea e anticamera morții. Are șansa salvării dar nu o fructifică.
O cruce ne
vorbește despre pocăință. Oamenii toți sunt răi, batjocoritori. Niciunul nu s-a
găsit vrednic printre telurici, nici unul măcar, zice Biblia. Dar în fata
realităților vieții unii se căiesc de răul făcut. Când a văzut tâlharul că
Hristos suferă pe nedrept, că se poartă dumnezeiește cu persecutorii, a cerut Acestuia să-i
scoată cuiele nu din palme, ci din... inimă. Căci pocăința asta înseamnă: să scoți din inimă tot
veninul! „Tâlharul bun” a privit în urma sa și a regretat adânc. Toată viața era eșec. Apoi, a ridicat ochii
spre viitor: „Doamne, să-ți aduci aminte și de Mine!”. “Astăzi vei fi cu Mine
în Rai!” Mă întrebam retoric azi dimineață: „Oare să fii putut uita Isus că lângă El au fost
crucificați tâlharii?”
O cruce ne
vorbește de salvare! Crucea condamnă dar și salvează. „După dreptate, niciunul
dintre noi n-ar trebui să vadă mântuirea”, striga William Shakespeare. Dar după
dreptate Dumnezeu a plătit! Păcatul nu este uitat, cum spun unii. Dumnezeu nu
l-a aruncat în oceanul uitării. Păcatul a fost achitat la Crucea Golgotei. Cu
preț de sânge. Dumnezeiesc! Crucea lui Isus e singura moneda convertibilă pentru Cer. Ba mai
mult, e singura scară ce urca omul la Dumnezeu! Restul sunt doar... trepte care nu
duc nicăieri.
Când Isus a
strigat „S-a sfârșit!”, s-a făcut întuneric la amiază! Dacă Dumnezeu ar fi mort
am trăi o continuă eclipsă!
Crucea lui Isus
ne spune că e Vineri. Batjocori. Respingeri. Păcat. Pământ întunecat.
Condamnare. Dumnezeu lipsă! E vineri și totul pare fără nicio șansă. E Vineri,
dar vine Dumincă! Vinerea Neagră a trecut! Duminica Învierii însă încă
strălucește! În alb imaculat.
E Vineri. Oricine
ai fii, ești om, și ești pe o cruce. De respingere sau de pocăință... Tatăl meu
spunea odată ironic: „Am să mă pocăiesc ca tâlharul de pe cruce. În ultimele minute!” Ce
vis nesăbuit! Și i-am răspuns: „Dar de unde știi că nu poți fi tâlharul care
respinge?”
Tu ce cruce alegi?
Nicolae.Geantă
Aprilie, 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu