Fundaţia CIREŞARII

nickbags

vineri, 26 aprilie 2019

Crucile din Vinerea Neagră - de Nicolae.Geantă


Golgota a fost locul cel mai sângeros al omenirii. Acolo, pe dealul Căpățânii, omul a crucificat pe Dumnezeu! Într-o Vineri Neagră! Dar tot Golgota e și locul cel mai iubit din istorie. Acolo, Dumnezeu nu și-a arătat numai iubirea. Ci acolo a deschis poarta veșniciei! Poarta Raiului e sub formă de Cruce.

În Vinerea Neagră, soldații l-au bătut pe Hristos cu nuiele. I-au arat spinarea cu harpoane, cu cârlige de oțel. I-au îndesat o cunună de spini pe cap. L-au scuipat drept în față, l-au îmbrâncit, au jucat cu Dumnezeu “baba-oarba”. Apoi l-au îmbrăcat c-o mantie de rege și i-au pus în mână o trestie. Dar Dumnezeu și c-o trestie în mâini tot Dumnezeu rămâne! Crucificarea Mântuitorului a fost divertisment pentru romani. Parcă erau dintr-ai noștrii, care sărbătoresc Paștele ca entertainment! Miel, bere, ouă roșii, denie, manele, kilowați, motociclete, camping, capete sparte...

După batjocoră l-au urcat pe Hristos pe o cruce. Și lângă El au atârnat pe lemn doi tâlhari. Dumnezeu pus între răii societății. Ca în Uniunea Europeană din zilele noastre. Dar a fost nevoie de trei cruci. Știm, numai una mântuiește, dar pe celelalte două suntem noi!

O cruce ne vorbește despre respingere. Pe ea e agățat un tâlhar împietrit. „Dacă ești Tu Hristosul salvează-te întâi pe Tine. Apoi, și pe mine...” Dar Isus a tăcut. Știa ca tâlharul îl disprețuia. Și chiar dacă ar fi dorit salvare, nu pentru a fii mai bun o cerea, ci pentru a-și continua viața de hoț! Cine respinge pe Isus disprețuieste! Aruncă vina pe Dumnezeu pentru ce i s-a întâmplat (lui). Îi ia Numele în deșert. Blesteamă. Trăiește filosofia „mă descurc singur”. Respingerea e anticamera morții. Are șansa salvării dar nu o fructifică.

O cruce ne vorbește despre pocăință. Oamenii toți sunt răi, batjocoritori. Niciunul nu s-a găsit vrednic printre telurici, nici unul măcar, zice Biblia. Dar în fata realităților vieții unii se căiesc de răul făcut. Când a văzut tâlharul că Hristos suferă pe nedrept, că se poartă dumnezeiește cu persecutorii, a cerut Acestuia să-i scoată cuiele nu din palme, ci din... inimă. Căci pocăința asta înseamnă: să scoți din inimă tot veninul! „Tâlharul bun” a privit în urma sa și a regretat adânc. Toată viața era eșec. Apoi, a ridicat ochii spre viitor: „Doamne, să-ți aduci aminte și de Mine!”. “Astăzi vei fi cu Mine în Rai!” Mă întrebam retoric azi dimineață: „Oare să fii putut uita Isus că lângă El au fost crucificați tâlharii?”

O cruce ne vorbește de salvare! Crucea condamnă dar și salvează. „După dreptate, niciunul dintre noi n-ar trebui să vadă mântuirea”, striga William Shakespeare. Dar după dreptate Dumnezeu a plătit! Păcatul nu este uitat, cum spun unii. Dumnezeu nu l-a aruncat în oceanul uitării. Păcatul a fost achitat la Crucea Golgotei. Cu preț de sânge. Dumnezeiesc! Crucea lui Isus e singura moneda convertibilă pentru Cer. Ba mai mult, e singura scară ce urca omul la Dumnezeu! Restul sunt doar... trepte care nu duc nicăieri.

Când Isus a strigat „S-a sfârșit!”, s-a făcut întuneric la amiază! Dacă Dumnezeu ar fi mort am trăi o continuă eclipsă!

Crucea lui Isus ne spune că e Vineri. Batjocori. Respingeri. Păcat. Pământ întunecat. Condamnare. Dumnezeu lipsă! E vineri și totul pare fără nicio șansă. E Vineri, dar vine Dumincă! Vinerea Neagră a trecut! Duminica Învierii însă încă strălucește! În alb imaculat.

E Vineri. Oricine ai fii, ești om, și ești pe o cruce. De respingere sau de pocăință... Tatăl meu spunea odată ironic: „Am să mă pocăiesc ca tâlharul de pe cruce. În ultimele minute!” Ce vis nesăbuit! Și i-am răspuns: „Dar de unde știi că nu poți fi tâlharul care respinge?”

Tu ce cruce alegi?

Nicolae.Geantă
Aprilie, 2019


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu