Noi credem că Dumnezeu e într-o floare, într-o rază de Soare, într-un picur de rouă, vorba lui Costache Ioanid. Că Dumnezeu e prezent în constelații, în arterele sangvine dar și în firele de nisip. Nu-L înțelegem cum, dar știm că e prezent acolo. Credem că e prezent în biserici, în slujitorii lui devotați, în Cuvãntul de pe paginile Scripturii. Și așa este. Dar Lev Nikolaievici Tolstoi spunea că atunci când te întâlneşti cu orice om trebuie să ţii minte că înaintea ta se află Dumnezeu. Prin urmare, noi la intrarea în biserică dăm nas în nas cu cerșetorii, dar trecem grăbiți pe lângă ei spre icoane, spre predică, spre slujbă. Și îl lăsăm pe Dumnezeu afară!
Biblia ne spune că un preot, apoi un levit, au trecut nepăsători mai departe pe lãngă un om tãlhărit, căzut aproape mort la marginea drumului. Dar un samaritean a descălecat, a îngrijit de el, i-a uns rănile și la dus în locul de adăpost. Primii au văzut doar un nenorocit jefuit. Samariteanul a văzut pe Dumnezeu!
Tu când treci pe lângă oameni pe cine vezi?
Nicolae. Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu