De la el ne-a rămas cuvântul „narcisism”, adică o dragoste
nefirească de sine. Fiu de regi, iubit de femei încântătoare, s-a uitat în
oglinda unui lac şi ce-a văzut i-a plăcut atât de mult încât nu i-a mai trebuit
să iubească o altă persoană din jurul lui.
Dar atunci de ce s-a sinucis? Nici un om mândru nu se
sinucide. Pentru a te arunca în faţa trenului trebuie să ai puţină stimă de
sine. Aruncarea în hău e privilegiul celor plini de complexe de tot soiul. Ca
să te sinucizi, nu poţi fi nici mândru, nici handicapat, pentru că oamenii cu
handicap nu se sinucid, având o poftă de viaţă contagioasă.
În Biblie doar Absalom l-a mai egalat pe Narcis, dar acesta
nu s-a sinucis, semn că suferea de o altă maladie. Sinuciderea lui Narcis, după
Paler, „nu-i consecinţa cunoaşterii de sine cât eşecul ei…”
Eu cred că explicaţia e în ceea ce spunea Wilde. Adică
Narcis n-a văzut nimic în apă, dar lacul s-a îndrăgostit de Narcis pentru că în
lumina ochilor lui, lacul şi-a văzut frumoasele-i valuri. Apoi lacul s-a
îndrăgostit de propriile valuri.
Ratând clipa în care să se cunoască pe sine însuşi, Narcis a
intrat într-o depresie din care n-a mai ieşit, pentru că ajunsese deja în
categoria acelor oameni care duc o viaţă de o liniştită disperare.
De aceea să nu-l mai judecăm pe Narcis mai ales când suntem
chemaţi să ne iubim semenii ca pe noi înşine.Putin trebuie să te iubeşti,
pentru că atât prea mult, cât şi deloc strică.
Viaţa e frumoasă când ai un ideal, când visele ţi-s mai mari
decât amintirile, când indiferent cum a arătat trecutul tău, pentru viitorul
tau merită să te lupţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu