„...ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor.“ (Daniel 5,.27)
Pus în cumpăna divină,
Doamne, cât aş cântări?
Mi-ar fi inima senină
Sau uimit aş tresări?
M-aş ascunde de lumină
Sau smerit Te-aş preamări?
Pus în cumpăna credinţei,
Sunt eu aur curăţit?
Simt şi-n măduva fiinţei
Cum Calvarul m-a sfinţit?
Sau în mreaja neputinţei,
Zac şi-n zori şi-n asfinţit?
Pus în cumpăna iubirii
Oare cât aş fi de greu?
Port în freamătul trăirii
Flăcări vii din Dumnezeu?
Sau doar spini, nu trandafirii,
Mişună pe câmpul meu?
Pus în cumpăna răbdării,
Nu-s cumva găsit uşor?
Merg pe drumul încercării
Liniştit şi-ncrezător?
Sau ca sclav al frământării,
N-am prezent, nici viitor?
Pus în cumpăna slujirii,
Clar se vede-un chip de rob,
Care-n văile cârtirii
Nu aruncă nici un bob?
Sau din vasele jertfirii,
N-a rămas decât un ciob?
Pus în cumpăna dreptăţii,
În ce parte am s-o-nclin?
Sunt vrăjmaş al strâmbătăţii,
Sau sfinţeniei străin?
Apăr porţile cetăţii,
Sau trădez când gloanţe vin?
Pus în cumpăna speranţei,
Par un deznădăjduit?
Sau ofrandă cutezanţei
Inima mi-am dăruit?
Umblu-n calmul siguranţei
Sau mi-i duhul năruit?
Cel ce stai mai sus de stele,
Dar pui omul pe cântar,
Dă substanţă vieţii mele
Să nu curgă în zadar:
Pe senin şi-n zile rele
Să trăiesc frumos, prin har!
Ticu Moisa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu