Unde era Dumnezeu la Auschwitz?, e întrebarea evreilor care au construit Yad Vashem, Muzeul Holocaustului de la Ierusalim. Unde e Dumnezeu de tace e întrebarea noastră de toate zilele. De ce îngăduie răul, suferința, diabetul ca copii de trei ani? De ce tocmai mie? Doar sunt copilul Domnului, am binecuvântarea Lui. De ce să triumfe Boko Haran? De ce persecuții în China? Nu aude glasul poporului său.
Când Faraon i-a asuprit la cărămizi cu munci grele, Dumnezeu a înmulțit poporul evreu. Când a interzis nașterile băieților și a pus sădie uciși, Dumnezeu a trimis tocmai fiica lui Faraon să îngrIjească de Moise! (Ce ironie!). Când Evreii trebuiau uciși în Susa, Dumnezeu a făcut-o împărăteasăpe Estera! Tot El a închis gura leilor când Daniel a fost dat pierii! A tăcut în față lui Iov, dar când a pus El întrebări, Ayab (numele evreiesc al lui Iov) a strigat: "Până acum urechea mea auzise de Tine, dar acum ochiul meu te-a văzut!"
AV Tozer spune că atunci când strigi furios "unde ești Dumnezeule de taci?", El îți răspunde cu blândețe: "Aici, lângă tine!"
Unde a fost Dumnezeu la Auschwitz? Acolo, în lagăr! După numai trei ani de la capitularea fabricii morții", Dumnezeu a dat țara evreilor înapoi. Israel nu mai avea de două milenii teritoriu!
Noi îi punem mereu Domnului întrebarea "Unde ești?", deși ar trebui să ne întrebăm "Ce facem când El tace?", când s-a dat pe silence? Apropos, când Dumnezeu nu răspunde, te oprești sau continui cu speranță?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu