Să-ți strălucească fața când alții te-au bătut,
Și doar întins pe-o cruce, când frații te-au vândut.
Să fii plin de iubire, curat și credincios...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca și Hristos?
Când unul te lovește cu mâinile haine,
Tu dă-i cămașa, frate, și haina de pe tine;
Și-ntoarce-ncet obrazul lovit de nemilos...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca și Hristos?
Să sameni grâu în brazdă când ești flămând topit,
Să vezi lâng-o fântână tot lanul aurit,
Să sameni cu credință chiar în război pietros...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca și Hristos?
Să spui o vorbă caldă cu har de cer în ea
Acelui care-odată mereu te chinuia,
Și ultima ta pâine să i-o întinzi frumos...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca și Hristos?
Adună curcubee din norii ce s-au strâns,
Și floare după floare din câte văi ai plâns;
În noaptea răstignirii să cânți..., să cânți voios...
Oare nu-nseamnă-aceasta să fii ca și Hristos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu