Nu e o tribună pentru apărarea doctrinelor personale, ci pentru Evanghelia lui Hristos! Duşmanul nostru nu e altă denominaţiune, ci denominaţionalismul.
Amvonul nu e folosit pentru bici, ci pentru mângâiere. Nu răneşte, unge. Nu ucide, dă viaţă. Nu spălaţi fraţii doar cu duşuri reci! 100 % vor răci.
Nu e gheţărie, ci vulcan de foc mistuitor. Nu naşte stalactite, ci chibrite. Există amvoane care produc căldură numai puse pe foc! Încercaţi şi varianta asta...
Amvonul nu e locul în care oamenii se bucură când urci, apoi abia aşteaptă să cobori. Nu e locul în care cu greu eşti convins să „fi la cuvânt”, apoi biserica nu mai poate să te dea jos. Unora, microfonul li se lipeşte de mână.
Nu e inspiraţie. E transpiraţie. Dar focul Duhului Sfânt nu vine peste cuiburi de cartofi.
Amvonul nu ne lasă flămânzi. Nu pleci acasă cu burta goală. Altfel cel ce s-a suit, e un bucătar nechibzuit. Nu uitaţi: la predică, şi oile şi girafele trebuie să ajungă la hrană. Dar mai ales să sature înfometaţii...
Nu bate apa în piuă, ci cuie în cap. Trebuie să iasă pe partea cealaltă. Numai aşa nu le poate scote diavolul.
Amvonul nu omoară timpul, îl câştigă. Nu plictiseşte, ci înviorează. Dar nu cu scene de show. Slujba predicatorului nu e să-i distreze pe oameni. Mântuiţi sufletele, nu le oferiţi sirop!
AMIN.
RăspundețiȘtergere