youtube

caritate

marți, 12 februarie 2008

SALARII DE MERIT SAU PATRU EGAL CU TREI ! - de Nicolae Geantă

După o toamnă fără greve, dar cu negocieri la baionetă între Guvern şi Sindicate, pe tema salariului minim, recompensele merituorii acordate în învăţământul românesc au stârnit tsunamii de antipatie în rândul protagoniştilor didactici, actori pe scena cărora bântuie oricum suflul nepreţuirii. Bătălia pentru acordarea salarului dă merit, care poate rotunji bugetele dascălilor mioritici, adevereşte încă o dată că la români «ştiinţa trece mai întâi prin stomac», iar conceptul biblic «banii sunt rădăcina tuturor relelor» e o profeţie ce se împlineşte la fiecare colţ de şcoală.



Chiar dacă metodologia de acordare a fost modificată în toamna lui 2007, prin şcoalele patriei încă mai domnesc neorânduielile, clientelismul, nepotismul, crocodilismul sau « dinozauriada » fiind elemente greu de stârpit. În plin război al declaraţiilor, gorjenii se vaită că « anual criteriile acordate sunt ignorate în favoarea relaţiilor, pilelor şi a rândului pentru fiecare dascăl din şcoală », târgnemţenii sar la gâtul inspectoratului şcolar care oblăduieşte « dictatura » unor directori ce bonifică doar pe cine-i ascultă orbeşte, bucureştenii consideră că pentru a face puncte « profesorii umflă notele elevilor chiar dacă nu învaţă nimic! » (efectul văzându-se la Bac sau teze unice când promovabilitatea e îngrijorătoare!), prahovenii tineri cred că nu au şanse din cauza celor « abonaţi la sistem », dascălii din Măcin se ţin de contestăţii, învăţătorii moldoveni se simt discriminaţi în comparaţie cu profesorii… Unii lideri sindicali cer ca « aceste merite să nu se mai dea pe saci de cărţi tipărite de dragul de-a primii gradaţii ». Cum de către cine ? De cei care se consideră formatori de formatori. Care copiază la greu toate aberaţiile educaţionale, fac broşuri şi le bagă profilor pe gât. Alţii chiar vor să se scoată definitiv salariul de merit, pentru că în loc să stimuleze a devenit generator de discrepanţe în cancelarii! De animozităţi între colegi. De rupturi sociale în şcoală.

E drept, metodología de acordare e găunoasă. Pe criteriul descentralizării, ea permite fiecărei şcoli să facă legea. Directorii şi consiliile de administraţie decid cine primeşte undă verde. Chiar dacă există un normativ, este atât de general încât se întocmesc evaluări inechitabile. În unele şcoli se primesc puncte pentru ţinută, pentru decenţă, pentru prezenţă. În altele nici vorbă de aşa ceva. În unele instituţii se dau punctaje mai mari pentru publicaţii. În altele se pun accent pe olimpici. În dorinţa de-a-mpăca şi capra şi varza, uneori în învăţământul primar se dă câte un salariu de merit pe anul de studii. Şi dacă sunt 3 învăţători de-a IV-a mai « performanţi » ca unul de-a II-a, nu-i pot lua acestuia din urmă dreptul. Uneori în cursă se amestecă administratorii, contabilii, maiştrii şcolari sau bibliotecarii cu cei ce predau la catedră. Cum să-i poţi corect departaja ? Nemulţumirea dascălilor rezidă şi din faptul că cel mai şolcâiat criteriu este acela că directorii sunt favorizaţi de lege din start, ei neputând fi evaluaţi decât de inspectoratele şcolare! Dar cu hârtiile oficiale nu te poţi pune!

În contextul acestor tăvălitoare tevaturi, oficialii MEdC-ului cred că din anul următor «salariul de merit pentru cadrele didactice va trebui să dispară, deoarece învăţătorii aranjează să primească diplome că au participat la diverse cursuri şi cercuri şcolare, ca să dea bine la dosarul pentru această bonificaţie ! ». Apropos, mai e nevoie de salariu de merit în şcolile din România ? Se atribuie el corect? E îndoielnică metodologia? Au dreptate dascălii ce fac performanţă gratuită la catedră sau sunt invidioşi când se văd depăşiţi în punctaje de cei ce ştiu să lustruiască, să perie diplomatic, să care geamantanul sau să dea cu goarna pe sus? Credem cu fanatism că salariul de merit e pentru merit!!! Că el trebuie acordat doar celor care-l merită. Pentru că sunt buni. Pentru că fac performanţă. Palmares. Performanţa nu este numai atunci când ai anual olimpici pentru că predai într-o şcoală de elită. Nu, aceasta e normalitatea. Performanţa este aceea în urma căreia se produc valori din mediocritate! Aceste concepte din nefericire nu sunt (nu vor să fie?!) înţelese, cei mai mulţi dintre inspectori, directori, ori profesori refuzând MEdC-ul atunci când a dorit să stabilească salarizarea pe criterii de performanţă. Iar “cine crede că are merite să dovedească cu acte”, vorba unui inspector oltean. De asemeni, suntem de părere ca salariul de merit să fie obţinut pe criterio de valori, nu de săracie, pentru că nu este ajutor social!

Totuşi, chiar dacă am fi consideraţi inamovibili mental, noi credem că pentru a stimula performanţa e nevoie de salarii de merit. Eliminarea lor nu e o soluţie. Aşa cum spunea şi John Maxwell - cel mai mare trainer de lideri din lume, “cea mai mare răsplată pentru cine munceşte sunt banii”. De când au fost inventaţi de fenicieni, nimic nu-i poate înlocui când e nevoie de a arăta cuiva recunoştinţa. Nici timpul liber, nici avansarea, nici darurile, nici libertatea. Numai că, aşa cum spuneam şi-n decembrie trecut, în România, din nefericire, profesorimea e comparabilă cu un imobil etajat, unde recunoaşterea merituozităţii se vede numai la etajele de sus, locuite de foarte puţini, restul clădirii scufundându-se într-o ignorare pe cât de frustantă pe atât de periculoasă. Şi atunci cum îndrăznim să zvârlim ghiulele verbale gen “competenţe europene”? Ori performanţa noastră şcolară se consideră un buticar de bloc evazionist, pentru care patru este egal cu trei?

Un comentariu: