Fundaţia CIREŞARII

luni, 18 februarie 2008

BLESTEMUL MEDIOCRITĂŢII - de Nicolae Geantă

Din discuţiile purtate cu colegi pre sau universitari, motivul de nemulţumire cel mai des invocat este acela că cea mai mare parte a tinerilor (fie ei elevi sau studenţi), suferă de un veritabil, dar regretabil „şoc cultural”. Pe româneşte sunt pulbere cu capul ! Studenţii nu ştiu să redacteze o lucrare, au probleme cu logica, nu ştiu să marcheze sursele citate, au grave carenţe la limba română, nu gândesc înainte de-a vorbi, şi-şi prelungesc vacanţa-n timpul cursurilor şi cursurile-n timpul vacanţei ! Tinerii nu mai lecturează (numai 12 % dintre ei au citit în 2005 o carte !?), nu se concurează, primesc cu cea mai mare seninătate notele de 2 şi 3, nu au spirit de iniţiativă, acţionează numai sub imbolduri ori din obligativitate. Elevii se urcă-n cârca profesorilor la catedră, îi mângâie, încearcă să-şi negocieze notele (crezând că şcoala este un veritabil iarmaroc), vorbesc aiurea-n timpul orelor, nu citesc fluent, nu pot face difernţa între Caragiale şi Arghezi, între Ecuator şi Polul Sud. Promovează manelismul, hainele peticite (de noi nouţe!) ori ghiulurile de tinichea. Nu ştiu să danseze (la balurile şcolii) decât din buric, scriu strâmb, necaligrafic, mănâncă litere, nu pot socoti corect - nici în minte şi nici pe foaie! În schimb părinţii plătesc meditaţii de-i ustură buzunarele. Îi sfătuim prietneşte că acest act este snobism.



Absenteismul îngrijorător (în condiţiile în care învăţământul este obligatoriu 10 clase), cvasiprezenţa jandarmilor prin şcoli, starea de lehamite a elevilor dar şi a profesorilor, aroganţa părinţilor, devierile de comportament, ne împing să credem că în câţiva ani vom fi sufocaţi de indivizi de duzină a căror mediocritate nu poate fi spălată cu toată apa de pe Dunăre. Oare nu se mai face carte-n România? Nu mai au tinerii de azi aceeaşi zestre genetică asemănătoare părinţilor, adică dublă faţă de media europeană? Atunci, cum de s-a ajuns aici?



După inflaţia de idealuri post-revoluţionare, pe care le-am pierdut în numai câţiva ani, suntem atât de toleranţi cu eşecul încât ne-am preschimbat într-un popor de telenovele, dispus să îndure la infinit. Şi trăim o stare laodiceeană “nici rece, nici în clocot”. O mare comoditate. Iar răul cel mai mare, care germinează imponderabil şi perfid în sufletul fiecăruia este mediocritatea. DEX-ul ne precizează că mediocrul nu este numai persoana lipsită de inteligenţă, ci şi cel fără capacitate, fără cultură, fără spirit. Fără valoare. Care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic. Modest. Banal. Suntem nespus de indignaţi şi revolatţi din ce în ce mai mult de acest rău, însă paradoxal încercăm să ne obişnuim cu el, să-l circumscriem întregii noastre fiinţe fără să încercăm să-l anihilăm.

În iarmarocul itinerant al democraţiei, filozofii se-ntreabă dacă elefanţii pot trece prin urechea acului, exegeţii se chinuie să traducă Biblia din greacă pentru că soţietatea mondenă crede numai dacă vede, biserica nu pomeneşte românului de ce e bine să dea săracului un castron de mâncare, softişti creează programe care nu pot fi cumpărate decât de miliardari, afaceriştii simnt numai propiile buzunare... Din toate acestea societatea are câştig zero.

În atare condiţii se aşteaptă ca marea trezire să înceapă de la şcoală. Instituţia care supravieţuieşte cu perfuzii financiare. Ignorată. Marginalizată. Salariile neatractive din învăţământ au lipsit sau catedrala înţelepciunii de valori. Fără elite şi cu materiale didactice roase de şoareci nu se face şcoală performantă. Cu toate reformele d-lor Marga ori Hărdău. Sau chiar cu ale lui Spiru Haret. Poţi culege struguri din spini şi căpşuni din mărăcini? Aplicând teoria lui Bertalanfy, asemănăm şcoala cu un sistem închis, unde intrările sunt generate prin feed-back de ieşiri. Adică pe-nţelesul românului ce bagi la cap aia vei scoate! Iar când bagi "nimicuri" nu poţi scoate valori ! Rezulattele mediocrităţii sunt coruptia, golăneala morală, sterilitatea, panfobia, bastardismul, pasivitatea, frica, devenite parcă tot atâtea locuri comune ale convieţuirii noastre de toate zilele. Promovând aceste nonvalori pierdem sentimentul unităţii, nu respectăm valorile naţionale, bătrânii nu respectă tinerii şi nici viceversa, am uitat de moralitate iar necinstea a ajuns la loc de cinste. Totul pentru că trăim sintagma trupei Marfar: “ las-o bă, că merge asa !”. Până când? Pentru că elevii mediocrii de azi vor fi studenţii mediocrii de mâine. Iar din ei vor ieşi profesorii, medicii, inginerii, artiştii, ziariştii, softiştii etc. mediocrii. Şi vor forma o societate mediocră. Se-nţelege domnilor de prin ministere? Ori aţi uitat sintagma “cine seamănă vânt va culege furtună?” Dacă da, atunci da-ţi drumul la resurse. Deschide-ţi larg punga pentru şcoli. Pentru valori. Sau nu vedeţi că viaţa merge înainte, România înapoi iar mediocritatea mult prea departe?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu