Mama cu batista-mpăturită! - de Nicolae.Geantă
Cât de amărâtă-ai fost măicuță
Chiar din ziua-n care te-ai născut,
Printre pruni și vie ‘ntr-o căsuță,
Cu pereți scrobiți și cu podea de lut!
Ai muncit de când erai de-o șchioapă,
Cu spinarea la cărat poveri.
Și cu lecții scrise seara sub o lampă,
Cu bătăi în palme… Și dureri!
Și apoi, de când te țin eu minte
Pâinea tot cu noi ai împărțit.
Îți opreai coltuce negre, rumenite,
Și le înmuiai în lapte covăsit!
Te-am văzut la albia cu rufe
După nopți de muncă în picioare
Nedormită… Te-am văzut cărând
Crosnia de lemne în spinare!
Te-am văzut trăind mereu smerită
Cu basmaua ta din borangic
Și-o batistă tot împăturită
Ascunzând din pensie un pic.
Ah, dar tare te-ai grăbit măicuță
Să cobori așa devreme-n tină,
Într-o joi când eu eram departe,
Neputând să te mai strâng de mână!
Ai plecat și dusă-ai fost măicuță…
Dar eu știu că într-o zi cu soare
Dumnezeul căruia-i slujesc
Ne va pregăti pentru ‘nălțare!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu