O lacrimă pentru Lăcrămioara - de Nicolae.Geantă

Era în urmă cu 9 ani. Într-o zi de 8 Martie. Iar de 8 Martie le-am vorbit tinerilor despre... Dumnezeu și despre... mame! (Știați că mamele sunt cel mai sfânt cuvânt după Dumnezeu?) O fetiță drăguță, minionă, dintr-a doișpea, stătea în prima bancă și sorbea cuvintele mele. De fapt cuvintele Lui! Cine vorbește oamenilor să vorbească oracolele lui Dumnezeu! Am plecat acasă iar seara am primit un mesaj scurt de la ea. Era șefa de promoție pe toți cei 4 ani. „Vă mulțumesc din inimă! Datorită dumneavoastră m-am întâlnit cu Isus!” Să vă mai spun că am bufnit în lacrimi? De fericire... Cine nu își dorește să „nască” ucenici? Mai ales pe băncile unui liceu laic!

A trecut o perioadă bună, apoi au urmat niște botezuri nou-testamentale. I-am spus că e cazul să facă acest legământ. Inițial ea a fost de acord. Dar familia s-a opus. A stat de-a curmezișul. Apoi a avut interdicție să mă întâlnească! M-a durut. Inima. Din prieten pentru ai săi devenisem inamic! Am înghițit ca pe un semieșec dar am continuat să mă rog. Toamna a ajuns la facultate. La Politehnică în București. Să construiască roboți! Din când în când mai vorbeam la telefon. Din când în când ne-am întâlnit. Doar are casa la doar trei km de mine! M-a vizitat chiar la liceu. Dar la biserică nu am mai putut să o invit! Familia o limita... Și totuși, participa la închinare departe de casă, în ascuns! Ani de zile creștin în underground! În underground în libertate!

Astăzi, în cancelaria profesorilor, exact la 10 fix, am primit un mesaj de la domnișoara doctorand (da, e la doctorat de doi ani): „Vă mulțumesc, dar cuvintele nu sunt suficiente. m-ați ajutat să găsesc drumul spre veșnicie și asta este de neprețuit! Vă sunt profund recunoscătoare!” Lângă mesaj erau două fotografii de la... botez! Se botezase acum două zile! Să vă mai spun că mi-a mai dat o lacrimă pentru Lăcrămioara? (Așa o cheamă). Am lăcrimat iar de bucurie! Așteptasem de nouă ani vestea aceasta!

Nicolae Geantă la București. Biserica „DIN STRADĂ LA HRISTOS”

 

Amvonul și scaunul din spate - de Nicolae.Geantă

Când am fost în Indiana am trăit ceva interesant. Biserica română din Knox e mică. Numeric. Nu sunt români numeroși peste tot. Clădirea bisericii e însă mare. Suficientă ca să încapă destui. Așa trebuie să fie bisericile. Extra largi. Mult încăpătoare. Pentru toți. Prin urmare, la Knox, la ora de rugăciune din oameni puțini. Dacă am fi și la rugăciune câți suntem la picnic! Și, pentru că aproape toți stăteau îngrămădiți în spate (așa face românul oriunde în biserică!), păstorul David mi-a adus amvonul la... jumătatea bisericii! „Să fiu mai aproape de dumneavoastră, am zis. Să fiu tactil!”

Mă gândeam că spre deosebire de stadioane, în biserici oamenii aleg mai mult locurile din spate. Pe stadioane locurile cele mai îndepărtate de jucători sunt cele mai ieftine. Din spate, avantajul e că poți pleca mai repede acasă. Dezavantajul e că nu poți da mâna, nu poți îmbrățișa jucătorii. Distanța are un preț. E scumpă. Sper ca în biserici să nu fie astfel de (ne)motivații! 

Nicolae Geantă la BCB Emanuel București

Duminică 28 septembrie 2025. 

O nouă șansă de a ne primeni spiritual și a arăta asemeni cu Mântuitorul nostru, cu Hristos Isus! 

Vă așteptăm la BCB Emanuel - cea mai nouă biserică din București! 

De la ora 18 fix!

Rușinea neiertării – de Nicolae.Geantă

A fost coleg cu mine. Patru ani. În ultimele două zile de facultate, involuntar sau nu, mi-a făcut un pocinog. Să zicem o… sfidare. Mi-a fost greu atunci. Venea de la cineva de la care nu mă așteptam. Au trecut 25 de ani și urma să ne întâlnim. Dintr-o dată, în minte, mi s-a resetat acea durere. „O să îl ocolesc, și gata”, gândea voința din mine. „Da, dar au trecut 25 de ani!”, mă cerceta conștiința. Și nu învingea… Până am dat cu ochii de un verset din Proverbele lui Solomon: „E o cinste pentru un om să uite greșelile!” (Prov. 19:11)

Uneori îți aduci aminte că cei din jur ți-au greșit? Că te-au rănit? Uneori îți vine să-i judeci pe ceilalți? Să-i analizezi critic. Exegetic. Să dai o sentință? N-o face! Când procedezi așa vrei să joci rolul lui Dumnezeu!

Nu te lăsa influențat de șoaptele ce-ți sună în urechi! Judecata aproapelui tău nu este o cerință christică! Dumnezeiască. E șoapta celui rău! Și William Perkins zicea pe bună dreptate: „Nu-l crede pe diavolul chiar dacă spune adevărul!”

Mușcături de oameni, mușcături de șerpi – de Nicolae Geantă

Un prieten, mi-a trimis o întrebare folosind un verset din epistola lui Pavel către Galateni (5:15): „Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții!” „Cine vrea să interpreteze textul?”, era provocarea.

Chiar așa, se mai mușcă oamenii creștini între ei? Se manâncă unii pe alții? Și dacă da, de ce o fac? Căci asta se întâmplă de pe vremea lui Pavel! N-am învățat nimic din istorie?

În primul rând o facem atunci când am rămas îmbrăcați cu „haina de răutate”, ca să-l citez pe Apostolul Petru (1 Petru 2:16). Se vede în postările acide pe Internet. Sau în cuvintele aspre chiar în „tinda” bisericii! Nu trebuie să fim criminali, să înjurăm ca birjarii, ori să zvârlim cu molotoave în opozanți ca să fim zăriți purtând haina răutății! O îmbrăcăm și când practicăm „torționarismul religios!” Tocmai de aceea în citatul său celebru din Galateni, Pavel le spune semenilor să nu facă din libertate un prilej de dezmăț al răutății! „Slujiți-vă unii altora în dragoste”, recomandă Pavel. Cine își ascute dinții pentru dispute nu slujește în dragoste. Ci în răfuială. Iar răfuiala nu vine din Hristos. Bisericile lui Dumnezeu „nu au un astfel de obicei!” (Galatenii fuseseră buimăciți de niște învățători falși, eretici).

Nicolae Geantă la Toflea și Râmnicelu

 duminică 21 septembrie

De ce unii îl fac martir și alții îl demonizează pe Charlie Kirk? - Alexandra Dume și Nicolae Geantă

video by studiourile Veritas

Nicolae Geantă - Familia ca un puzzle

sursa: Nicolae.Geantă via Betel Codlea

Stângiștii, religia woke și Charlie Kirk - de Nicolae.Geantă

Stângiștii. Sunt grupul acela gălăgios care vor să trăiască la plesneală. Fără norme de conduită. Fără spiritualitate. Fără cultură. Fără trecut. Hedoniști. Hărțuitori. Propagandiști ai divorțului. Ai sexului ilicit. Ai visurilor delirante. Ai urii patologice. Și a unor sute de alte trăsnăi. În trei cuvinte: ai religiei woke. 

sursa foto: CNN

Stângiștii când nu mai au argumente ucid! Când trebuie să respecte drepturile altora urlă, huiduie, fac scandal. Vociferează. Tot timpul se lamentează. Folosesc proiecția psihologică. Că doar “hoțul strigă hoții!” Iar când vreun oponent ideologic lor este ucis… cântă! Jubilează! Benchetuiesc! Zâmbetele lor vin din lacrimile altora!

Că au comentat stângiștii în fel și chip moartea lui Charlie Kirk nu e de mirare. Mereu l-au blamat. Că anticreștinii au savurat când glonțul i-a găurit gâtul conservatorului american era aproape de așteptat. Au scăpat de un adversar veritabil. Că ziariștii români (stângiști) aserviți l-au anatemizat pe tânărul american de 31 de ani nu e o noutate. Ca parlamentarii democrați europeni sau americani să refuze un moment de reculegere era poate de așteptat! Dar să huiduie și să facă gălăgie ca vuvuzelele pe stadion, chiar în House Floor la Washington, sau în plenul Parlamentului la Bruxelles, e o uriașă rușine! Să mă scuzați, dar pe stadioane când e un moment de reculegere pentru cineva chiar și bețivii tac! Uite așa înțelegem ca ura e mai beată decât beția!

Bethany Mission Chicago - Caritate, România, 2025

Vorbele Vicleniei I Nicolae Geantă și Petru Amarei I RTN Chicago

sursa: Nicolae.Geantă Ben Hur, via RTN Chicago

La mulți ani Sweety!

La mulți ani Sweety! 

Când m-am născut Dumnezeu mi-a dat o inimă! În stânga! 

Știai că atunci când mi te-a dat pe tine mi-a pus inimă și-n dreapta? 

Pentru că atunci când mă îmbrățișezi eu am două inimi. 

În ambele părți! 

Dumnezeu mi-a oferit chiar mai mult. 

Cu tine am patru aripi! Fără tine aș avea doar una!
La Mulți Ani! 

Plus o veșnicie alături de Acela care te-a mântuit!

Nicolae.Geantă

Jurnal de Seattle Ziua 3. Convenția 55. Duminică 31 august 2025

Dacă e duminică toate drumurile merg la biserică! La închinare. Biserica nu e numai o clădire cu ziduri. Biserica e grupul de oameni care fac maraton pentru sfințire! Biserica e familia mare a lui Dumnezeu care se poate întâlni oriunde. Chiar și în mega-săli de Conferințe sau pe stadioane. Deci, la Seattle, românii, cu mic și mare, mergeau grupuri-grupuri la Convenția 55. Mai ales că sărbătoarea de azi era dedicată familiei! Cu cât avem familii mai puternice, mai sfinte, cu atât societatea e mai puternică! Mai sfântă! Paradoxal, pentru mulți contemporani, astăzi sfințenia… nu mai e de bon-ton!

8,45 AM. Începe închinarea. Astăzi pe scenă au mai fost aduse câteva scaune peste cele 350 de zilele trecute. Grupul de laudă și închinare a crescut! Dumnezeu merită nu doar o laudă superlativă, dar și un număr uriaș de închinătorii. Măreția unui Împărat se vede în numărul de oșteni! Iar a unui Dumnezeu în numărul de închinători!

După câteva imnuri înălțătoare, pastorul Nelu Cosma de la Bethany San Antonio a motivat participanții la rugăciune! Toate activitățile încep cu rugăciune. “Tot răul a pornit din cauza închinării”, a spus pastorul texan. Vezi diavolul răzvrătit în Cer, vezi Adam în Eden, vezi Isus ispitit în Qarantania. Dar diavolul a fost dezbrăcat! De Isus. Nelu Cosma a vorbit și despre închinarea văzută în Cer de Isaia. Acolo serafimii ard! Și știți ce strigă? “Sfânt! Sfânt! Sfânt!”, este Domnul Dumnezeu! Dar în Apocalipsa strigă făpturile vii? Zi și noapte strigă: “Sfânt, sfânt, sfânt”. “Slavă, cinste și mulțumire”. Evanghelistul Ioan a văzut în Cer și 24 de bătrâni? Care cădeau în fața tronului Creatorului nostru. Se închinau și strigau: “Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru să primești slava, cinstea și puterea…” Cum să devenim închinători autentici? Simplu: imitând Cerul. Clonându-l! Sau făcând copy-paste!

Convenția 55. Seattle 2025. Duminică dimineața, 31 august

https://www.youtube.com/live/XoVKsRNaKt0?si=nZu-ld1CyRnt7gwb

 Fă click pe link pentru a urmări programul de duminică dimineață