Dar tu când... - de Nicolae Geantă

Ieri, împreună cu liceenii cărora le sunt diriginte, am văzut un filmuleț din serialul „Cartea Cărților”. Un copil din lumea noastră care a ajuns pe tărâmurile biblice, a văzut că David, „pruncul cu părul bălai” cânta seara la harfă. „Și eu am cântat cândva la chitară”, zice tinerelul. „Și acum de ce nu mai cânți?”. „Pentru că oamenii nu au apreciat!”. Și atunci micul David întreabă: „Dar tu când cânți pentru cine cânți?” M-a fulgerat întrebarea lui David. Da, ea e chintesența slujirii creștine: tu când când slujești pentru cine slujești?

Am auzit în anii slujirii mele oameni care au renunțat la a cânta imnuri creștine pentru că alții i-au ironizat. Am cunoscut zeci de tineri care au renunțat la predică pentru că cei din biserică nu le-au oferit susținere. Am întâlnit un pluton uriaș de credincioși care nu mai întind nici măcar un deget cuiva pentru că oamenii n-au fost recunoscători. Am întâlnit oamenii care au făcut sacrificii uriașe pentru semenii lor și și-au auzit apoi vorbe grele. Bârfe. Sudalme. Am auzit că oamenii nu mai misionează, am auzit că... Da, toți cei ce au pus cândva „frână” au oarecum dreptate. Eu adesea, și poate chiar tu, am/ai trecut pe aici. Dar întrebarea care se ridică este: pentru cine slujesc?

Noi ce facem, facem pentru Domnul! Pavel spune că „tot ce facem, să facem ca pentru Domnul!” (Coloseni 3:23). Nu doar bine, nu doar cu iubire, ci să facem conștienți fiind că El este de față!

Dar tu când predici, când cânți, când scrii, când sponsorizezi, când mergi cu colindul...,  pentru cine predici, cânți, scrii, faci donații, colinzi...? Eu fac pentru Dumnezeu.

Știți ce mi-a plăcut? Că după ce a văzut copilul pe David învingând pe Goliat, când s-a întors acasă a luat chitara și-a plecat la concert. A primit ropote de aplauze. Dar deja nu îl mai interesa...

Nicolae.Geantă