De ce glumele se sting mai repede ca durerile? – de Nicolae.Geantă

Un înțelept stătea de vorbă cu oamenii. În timpul discursului său are impresiona mulțimile, înțeleptul le-a spus și o glumă. Oamenii au râs de s-au prăpădit. În altă zi înțeleptul a repetat gluma. Oamenii au râs dar mult mai puțin. După alte zile înțeleptul a spus din nou aceeași glumă. De data asta oamenii nu s-au mai amuzat. Nu a mai râs nimeni. Atunci înțeleptul a zâmbit, și  uitându-se peste mulțime a spus: „Vedeți, pentru că v-am spus aceeași glumă la un moment dat nu ați mai râs. Atunci de ce continuați să vă plângeți aceeași problemă la nesfârșit?”

Chiar așa de ce glumele se sting mai repede ca durerile? Sau de ce dacă ne e cunoscut necazul tot ne lamentăm cu el? De ce ne place să târâm după noi saci grei ai lucrurilor nerezolvate? De ce...

Într-o zi, Hristos a spus mulțimilor care-L urmau cu duiumul să alunge îngrijorările. Mai ales pentru ziua de mâine. „Ajunge zilei necazul de azi” (Matei 6:34), a zis Mântuitorul. Dar înainte să le ceară să nu se mai îngrijoreze i-a îndemnat: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” (Matei 6:33).

Dumnezeu nu ne asigură că nu vom mai avea necazuri. Dar ne asigură ceva: alături de El vom trece mai ușor prin ele! Ați putea să mă contraziceți. Dar vă răspund tot c-o întrebare: „De ce ateii, necredincioșii, sau oamenii care nici nu vor să audă de Dumnezeu, în momentele de maximă durere ar dori ca Dumnezeu să le ridice îngrijorarea?”

Nicolae.Geantă