Cineva, un cunoscut, mi-a trimis un articol al domnului Cărtărescu. Mircea Cărtărescu. Mare scriitor contemporan român. Autor de literatură, pretendent la un Premiu Nobel. Persoana care mi-a trimis înscrisurile domnului Cărtărescu a fost tare entuziasmată. Eu dezamăgit... Iată ce zice renumitul maestru în scrierea numită „Nimic fără Dumnezeu”:
“Eu am fost crescut fără Dumnezeu. N-am spus niciodată “Inger, îngerașul meu”, n-am îngenuncheat împreună cu mama lângă pat, n-am fost la biserică, n-am cântat colinde creștine. La mine n-a venit niciodată Mos Crăciun. Din primii ani de viața am auzit că Dumnezeu nu există, că sfinții, îngerii si Iisus Însuși sunt născociri băbești, că preoții sunt niște trântori. Există poate în sufletul sau in trupul nostru un organ deschis pentru a-L primi pe Dumnezeu în noi, din fragedă pruncie, “odată cu laptele supt de la mama”, cum se zice. Dacă trec anii si nimeni nu stropește sămânța aceasta cât un bob de muștar, ea se va chirci si va muri. Așa cum copiii crescuți de lupi nu vor vorbi niciodată, cel crescut fără rugăciune si sentiment religios nu va fi niciodată un credincios adevărat. Mă simt si eu copil-lup al lui Dumnezeu. Nu poți asedia cetatea lui Dumnezeu. Ca să fii în ea, trebuie să te fi născut țn ea. Pot mișca propria mea mână, pentru că ea face parte din corpul meu. Nu știu cum să fac să o mișc, dar știu că ea asculta și se mișca. Nu vei putea clinti astfel, prin pura voință, nici un cocoloș de hârtie, pentru că el nu este în tine. Asta înseamnă, poate, credința. O astfel de credință trebuie să ai ca să muți munții din loc: ei trebuie să fie în corpul tău, legați de voința ta. Fără să fii în Dumnezeu și Dumnezeu în tine nu poate exista credință adevărată.
Băiețelul meu își spune rugăciunea seara, cu mama lui. El nu va fi orfan, nici copil-lup. Slavă Domnului, el s-a născut în cetate și va crește odată cu ea. În ochii lui frumoși nu există vreo îndoială. El a moștenit lumea pe care tatăl lui o caută unde nu poate fi. În el, organul dumnezeirii e la fel de prosper și activ ca toate celelalte organe ale trupușorului său. Dacă va vrea Dumnezeu, băiatul meu are toate șansele să ajungă un om întreg” (Mircea Cărtărescu)
Ce să zic citind un astfel dea articol? Că viața domnului Cărtărescu e… decât filosofie? Că domnia sa crede că trebuie să te naști în creștinism ca să ajungi creștin? Și atunci sălbaticii, pigmeii, triburile auka ori karamajong cum ajung la Hristos? Dar eschimoșii? Gândirea dumnealui e asemeni hinduismului: te naști cu o karmă și trebuie s-o porți. Să duci stigma în spate. Dar dacă ar fi așa degeaba a mai murit la Golgota Mântuitorul lumii! Gândirea domnului Cărtărescu nu permite oamenilor slabi să devină puternici. nici ateilor să se convertească. De asemeni crede că e de bon ton ca pruncul domniei sale să fie creștin. iar el să rămână în lumea pe care o caută fără unde nu poate fi!
Spre deosebire de domnia sa, eu cred că omul acesta poate fii recuperat! Mi-ar fi plăcut să pot vorbi cu el când a venit la mine în oraș. Poate reușesc altădată! Însă să nu se trezească prea târziu că Dumnezeul de care a fugit există cu adevărat!
Aș vrea să-i spun că sămânța dumnezeirii care e pusă în noi dacă nu încolțește se transformă în otravă!
Cât despre faptul ca fiul său se roagă, că l-a găsit pe Dumnezeu în cetate etc, nu e suficient ca domnul Cărtărescu să fie mântuit! Dumnezeu e ca hrana: nu poate mânca nimeni în locul nostru! Deci, nimeni nu se poate mântui în locul nimănui! Fiul său îl poate găsi pe Dumnezeu dar numai pentru el! iar Domnul nu răsplătește efortul copiilor mântuindu-le părinții care nu-L caută!
„Căutați-L pe Dumnezeu câtă vreme se poate găsi”, spune Scriptura. Adică, atâta vreme cât avem suflare în noi! Dincolo de mormânt noi nu mai putem decide! Nu ne mai putem schimba, „Dincolo” vom fi în funcție de ce am ales aici… Și pare-mi-se ca domnul Cărtărescu încă nu a ales Dumnezeu… Sper să-L întâlnească! Personal.
Îl respect pe domnul Cărtărescu pentru ceea ce scrie. Literatură. E un titan. Dar, când vine vorba despre credință, despre creștinism, despre dumnezeire, despre „Nihil sine Deo”, scrierile domniei sale sunt la nivel de clasă pregătitoare! Aici, ce scrie nu face bine nici dumnealui, nici altora...
Knoxville, Tennesse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu