N-am pierdut niciodată iertând. E adevărat că unii oameni care mi-au făcut rău, care mi-au întors spatele sau care m-au rănit adânc n-au dat apoi navală să-și recunoască nedreptatea. Ori au continuat mai departe să facă rău fără niciun regret. Dar iertându-i eu mi-am eliberat sufletul de poveri. Am devenit mai ușor.
N-am pierdut niciodată dăruind celui în nevoie. Întinzându-i mâna am renunțat la lucruri ce mi le doream de mult. Am renunțat la ceva ce mi-ar fi răsfățat pielea, vorba lui Berdardiev! Dar oridecâteori am dat, mi-am dat mie! Mi-am făcut capital la Dumnezeu!
N-am pierdut niciodată arâtând bunătate. Chiar dacă de cele mai multe ori cei din jur m-au luat de fraier. Ori m-au crezut un idiot, ca pe Mîșkin al lui Dostoieski. Am putut mereu dormi liniștit. Bunătatea nu creează niciodată conflicte!
N-am pierdut niciodată iubind. Chiar dacă cei pe care îi adoram mi-au întors spatele, au fost indiferenți sau mi-au strivit trandafirii sub picioare. Am împrăștiat miros de Cer.
N-am pierdut niciodată timpul mergând la Biserică. Știm că timpul odată scurs nu se mai întoarce. Dar timpul cheltuit în Casa lui Dumnezeu este singurul care se va întoarce. Nu cu orele, nu cu minutele. Ci cu veșnicie…
N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Chiar dacă pentru asta ei din jur m-au persecutat, m-au privit ca pe un retrograd, m-au obstrucționat ori lăsat singur. Chiar dacă însuși Dumnezeu m-a trecut prin văi adânci, prin dureri ori eșecuri, ori a avut un metalimbaj al tăcerii tocmai când doream cel mai mult să-mi răspundă… De fiecare dată El m-a dus pe calea cea mai bună să urc. Și după ce am trecut de hățișuri am întâlnit cel mai frumos luminiș!
Niciodată nu am pierdut așteptându-L pe Hristos să se întoarcă. Chiar dacă întârzie El vine! Indubitabil. De aceea, trebuie în fiecare secundă să fiu gata de decolare. Destinația finală a fiecărui om este Cerul. Dar numai a “fiecărui om” care-L așteaptă!
Nicolae.Geantă
Paris
Vezi și filmulețul de la Turnul Eiffel
Foarte frumos spus!
RăspundețiȘtergereTrecutul e o carte cu amintiri, fiecare ne amintim lucrurile bune cu plăcere, iar pe cele nedorite le-am folosit ca învățătură și nu ne uităm urât la ele.
RăspundețiȘtergereAm iertat, am slujit, am facut lucruri și gesturi care ne-au semnat și personalizat memoria. Dar azi am primit un duș rece peste amintiri, un tinerel mi-a spus indiferent "cine te-a pus" și am simțit o injunghiere pe moment, dar mi-a venit răspunsul imediat : Iisus.
Acel Iisus pe care el îl trata ca pe ceva legendar , expirat și absent în inima lui, iar ca o concluzie m-a făcut un visător fanatic și m-a invitat să mă trezesc la realitate.
Am răspuns modest că nu Iisus m-a pus, ci El e motivul pentru care fac toate acestea, pentru că vreau să fiu ca El. Nu l-am întrebat dacă a înțeles...