Oricine ar fi, și orice ar face, omul are nevoie acută de neprihănire. Jonathan Edwards o numea justificare. Românii o numesc “fără pată”. Unii îi spun sfințenie. Adică ceva ce ne aseamnănă cu divinitatea. Alții îi zic curăție. Ori desăvârșire. Chinezii însă pentru cuvântul neprihănire folosesc o ideogramă - o combinație dintre un om și un miel. Mielul este deasupra acoperind omul.
Pentru a capăta neprihănirea oamenii aleargă la biserici, la temple, la morminte cu sfinți. Pun lumânări, sărută icoane, aduc jerfe, fac binefaceri, caritate, suportă penitențe, canoane. Șirul strădaniei umane pentru neprihănire e un opis nelimitat. Dar neprihănirea se capătă simplu. Punând pe Isus, Mielul Golgotei, deasupra noastră. Îmbrăcând-ne cu El. Oridecâteori se uită Dumnezeu la om vede întâi Mielul. Pe Isus care ne acoperă!
Haina neprihănirii nu e o cămașă de in subțire, albă ca zăpada Alaskăi. Ci un cojocel de miel însângerat. Nu știu de ce, dar parcă se potrivește atât de bine românilor! Îmbrăcați-vă cu Dumnezeu! Și pe afară și pe dinlăuntru!
Nicolae.Geantă
Luton, UK
Iar traiesti visând frumos, draga Nicu ! Pai, eu te-as întreba, cine în ziua de azi, în acest secularism al stralucirilor opulentei, goanei si competitiilor personale, individuale spre culmile gloriei pamântesti, al fasturilor aparentelor placute, tentante, atragatoare parfumate si irezistibile, (pentru inima de carne "deznadajduit de rea si nespus de înselatoare") se mai coboara la mirosul greu al "grajdurilor" si "stânelor" de "mielusei, oite si oi" pentru a lua, confectiona si a se îmbraca nici macar cu hainele confectionate din lâna (atât de pretuite si calduroase altadata) ce sa mai vorbim de pielea de "Miel" care are un miros specific, iar în saloanele moderne contemporane, ai fi scos afara rapid de catre bodyguarzi muschiulosi fara sa te poti împotrivi ! :)
RăspundețiȘtergere