Fundaţia CIREŞARII

vineri, 3 mai 2019

Presă liberă sau instrumentalizată? – de Nicolae.Geantă

Presa fără libertate este ca un avion fără aripi. Nu se poate ridica nici peste un mușuroi de furnici. Ba e mai rău, e ca aerul fără una dintre componente. Un singur component dacă e dat afară toate avioanele se prăbușesc!

Trăim o eră nouă. Digitalizată. Informaționalizată. A informațiilor instant. De fapt trăim un Babilon informational. Ăsta e dumnezeul celor mai mulți contemporani. Priviți numai puțin tinerii. Dar și adulții. Avizi de știri, de fake-news, de bed-news, de telenovele scrise… În mii de seri când merg prin România în misiune văd geamurile caselor numai în flash-uri. Televizorul e cel mai iubit dintre pământeni. Televizorul de către adulți, Facebook-ul de către tineri. Vorba unui bătrân, după ce fiul său și-a cumpărat televizor: „Frate, seara la aista sudează diavolu’ în casă!”



Știri. Breaking news. Can-can-uri. Povești cu eroi. Ori cu dezertori. Cu anonimi. Corupție, tineri semianalfabeți, politicieni mincinoși – ca meteorologii, medici criminali, profesori idioți, și alte un milion și una de informații ne asaltează zilnic pe media. Dar mă între retoric: Oare toate aceste realități sociale sunt corecte, sunt adevărate? Sunt deontologice?
Avem presă liberă în România? Gazetarii, postacii de serviciu sau de ocazie, sunt curați, cinstiți, echilibrați, profesioniști? Slujesc interesul public?

Conferință cu jurnaliștii la Câmpina. 3 mai 2019
Când spun asta nu doar că văd o „pleiadă” de gazetari aserviți, ori grosolani în gândire și apoi în condei, dar văd ce spus statisticile despre noi. Freedom House spunea în 2013 că în România presa este parțial liberă! Dintr-un top de 197 de state și teritorii, românii se situează pe locul 84! Adică după 42%! E rău, e bine? Ar trebui numai să privim cu cine suntem vecini de top: cu Republica Dominicană și Botswana!

„Presa liberă, pluralistă, independentă, este o componentă esențială a oricărei societăți democratice!”, a declarat Adunarea Generală ONU, la 23 decembrie 1993, când a decretat 3 mai „Ziua Internațională a Presei Libere”

Vedeți dumneavoastră, presa liberă trebuie să fie garantul libertății. De exprimare vorbesc. Ea presupune independență, imparțialitate, transparență. Îmbogățește capacitatea de gândire științifică și jurnalistică. Atrage atenția asupra abuzurilor, actelor de corupție, a falsului în general. Și promovează binele. Dar o face, mă întreb eu?

Serata culturală „Jurnalism și libertate”
Unii spun că presa e câinele de pază al democrației. Alții că este un instrument politic foarte puternic. De fapt este o armă care poate distruge generații, popoare. Tocmai de aceea politicienii, afaceriștii neloiali, liderii fac tot posibilul să dețină media. Ei știu că dacă ai cumpărat presa, poți manipula populația. Politicienii și biznismenii știu că dacă au presa au puterea!

Interesant este că liderii autoritari (vă aduceți aminte de Ceaușescu?), dar și cei democratici dau vina pe presă! De ce? Ca să nu iasă la iveală viața lor strâmbă, duplicitară, murdară, coruptă, mincinoasă... (În anii 30 de exemplu, în Germania nazistă, politicienii foloseau „Lügenpresse”, adică „știri false”, pentru discreditarea jurnalelor. Astăzi însă, s-a împământenit termenul de „fake-news”, mai ales odată cu ascensiunea Internetului). Astfel oamenii cu bani, cu influență, cumpără mass-media unde etalează publicitate falsă, știri false, atacuri bezmetice asupra celor corecți. Iar libertatea de exprimare devine un moft la cheremul puterii politicie! (De exemplu, cele mai uriașe presiuni se fac zilnic asupra TVR și Radioului Național). Unde cenzura e la ea acasă... Iar Adevărul? Obstrucționat. Acoperit. Dar atenție: nu poate fi ucis!

În degringolada asta socială post-decembristă, domnul Pleșu spune că „presa e o confuzie a vocațiilor: ziariști ca angajați de partid și policieni ca jurnaiști”. Prin urmare în presă apar partizani până la furie, polemici nărăvașe, bășcălie, minciună. Multă minciună. Vezi Revoluția. Ori Elodia... În acest iureș morbind gazetarii au ajuns să se creadă deasupra miniștrilor, a parlamentarilor, a savanților chiar. Și mai ales, mai ales, asupra Moralei și Bisericii! Priviți National Geographic, ziarele europene și americane: toate săgețile împotriva Bisericii, toată otrava în obrazul lui Dumnezeu!
Florin Frățilă și Nicolae Geantă

E drept, sunt și ziariști curajoși, ofensivi, investigatori pasionați și corecți. Dar... puțini. (Oricum România are cei mai puțini ziariști din UE. Vreo 50.000, adică 0,25%). Dar totuși, în România „presa înflorește sub zodia bramburelii”, vorba domnului Pleșu. Drept urmare gazetele au titluri alarmante dar cu texte nedigerabile, ca niște valuri de carton, e ticsită de răfuieli private, tupeu golănesc...

Presa neliberă, instrumentalizată, este plicticoasă. E totul zugravit ca la spital. Aici nici măcar calomniile, bîrfele, șușanele nu sunt folosite decât în scop de a denigra adversarul. Niciodată nu este deranjata propria națiune. Este nesărată, totul e previzibil. Articolele sunt scrise de către savanți, cicliștii nu au loc în pagină.

Presa liberă este colorată. Cu de toate. Denis de Reugemont spune că oamenii pretint foiletoane tragicomice, divorțuri, decolteuri, indiscreții zemoase, dezhibiție. Bombe, fasoane, scandal. Fâțâială! Însă toate acestea trebuie să țină cont de bun-gust, de rigoare morală!

Presa liberă nu face anti-educație. Nu promovează răul social. Nu e gata să se transfrome în poeți ai urâtului, care din dorința de câștig, de rating, de ambiție, împachetează minciuna și vinde drept adevăr. Pentru că minciuna vândută nu lovește numai în populație. Ci și în gazetarii mincinoși. Minciuna e un bumerang. Mai devreme sau mai târziu va lovi pe cei ce au slobozit-o!

Christian Crăciun în plină discuție
Presa liberă nu înseamnă manipulare. Nici Can-Can. Nu înseamnă cenzură. Pumn în gură. Oferă drept la replică. E echidistantă. Presa liberă nu înseamnă nici libertinaj, ori libertinism. Nu este aservită ideologiei de gen, LGBT-iștilor, unor partide, curente sau filosofii deșarte. Dar nici nu propagă agresivitatea religioasă.

Dece ne trebuie presă liberă în România? Simplu: pentru că dorim să știm Adevărul, și numai Adevărul. Dacă ar fi după mine aș pune ca fiecare jurnalist la intrarea în slujbă să jure cu mâna pe Biblie că va rămâne onest! Altfel fiecare va avea Adevărul lui! Și ce presă mai e liberă când toți zic când lipsește Adevărul!

Dar de ce oamenii nu sunt liberi? Pentru că n-au reușit să renunțe la minciună. Chiar dacă o împachetează frumos. Richard Wurmbrand zicea că Adevărul și Minciuna au plecat să se scalde. Dar Minciuna mai iute de picior a ieșit și s-a îmbrăcat cu hainele Adevărului, apoi a fugit pe străzi și a început să predice în numele acestuia. Dar Adevărul a refuzat să îmbrace hainele Minciunii. De aceea, el și astăzi este întâlnit atât de rar... Da, în presă „minciuna a devenit consubstanțială”, vorba criticului literar Christian Crăciun.
Nicolae Geantă pregătind speach-ul

E greu să faci presă liberă în România. Să fiu sincer? Da. Adesea am fost cenzurat. Vreți să fiu și mai sincer? E aproape utopie... În România presa nu este liberă. Decât parțial. Pentru că e măcinată de conștiințe murdare... Apropos, presa nu e liberă. Libertatea nu e a ziarului, e a ziaristului! Astfel presa are putere câtă își ia!

Domnul Liiceanu zicea că libertatea nu are sens decât între niște limite. Libertatea gravitațională zice filosoful. „Dacă e un spațiu al libertății non-gravitaționale se poate întâmpla orice”. Aș vrea să îi spun domnului Liiceanu, dar și celor ce citiți, că libertatea nu poate fi decât în limitele lui Dumnezeu. El e Adevărul absolut. Sau poate unii întrebăm ca Pilat: Ce este Adevărul?

Când va fi presa liberă în România? Când Dumnezeu și Biblia vor fi accceptate cap de afiș...

Cum vine asta? Învățând de la Ulise și Orfeu. Ulise a avut nevoie de dopuri de ceară în urechi și mâinile legate de catarg ca să nu audă muzica sirenelor și să nu-i eșueze ambarcațiunea printre stânci. Dar Orfeu? Când a auzit muzica sirenelor a început să cânte el! Atât de frumos încât nimeni nu a mai auzit decât muzica lui. Și așa au trecut printre stânci și turbioane mai departe. Dacă vreți să învingeți răul, urâtul, minciunile din presă faceți ca Orfeu: cântați mai frumos decât sirenele amăgitoare!


PS: Pentru cei care știți ce scriu de obicei: când citiți aș dori să vă gândiți la tot ce e media creștin în România. Nu cumva am copiat presa instrumentalizată? Întreb și eu. Nu sunteți obligați să-mi răspundeți...

Nicolae.Geantă
Câmpina,
3 mai 2019

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu