Să nu plângi, maică Românie, dacă după ce ți-ai apărat puii
sub aripi de gherlele comuniste, au venit iredentiștii și-au ciordit tot. Că nu
pot ei fura, cât poate Dumnezeu binecuvânta! Și datorită Lui, tu ai fost și
ești mereu bogată!
Să nu plângi, maică Românie, dacă în loc de turnuri și
străjeri pruncii tăi au devenit triburi
nomade, fără vreo dorință de extraordinar, părăsindu-ți satele și orașele,
lăsându-te fără veselie în bătături. Căci orice buletine și-ar schimba, sângele
tot de român le rămâne! Și nici "Tatăl nostru" nu se pot ruga în altă
limbă! Privește: la Londra, la Viena, la Bruxelles, pe "ulițe" se
vorbește românește! Și chiar de stau acolo, ei casele tot aici și le ridică...
Să nu plângi, maică Românie, dacă ani de zile am stat cu
capu' aplecat. Așa ne-ai învățat tu, să
fim smeriți. Dar mămăliga noastră când explodează nici Sinan Pașa, nici
Baiazid, nici Maica Rusie, nici tovul Ceaușescu, și nici domnu' Ponta n-au
unde-și piti "cămeșile". Când va ieși vulcanul românesc pe stradă, să
ști, că... Dumnezeu te răzbună!
Să nu plângi, maică Românie, dacă Occidentul ne tot clasează
la coadă. Că la tine nu se căsătoresc Ion cu Gheorghe la primărie, la tine mai
ies mirese la nuntă pe stradă, la tine bisericile n-au devenit discoteci! La
tine nu sunt abandonați în spitale bătrânii, nici în azile și cluburi oldboy's
uitați! La tine prânzul îl mâncăm cu toți, chiar de-mpărțim doar pită goală!
Iar pruncii nu și-au luat chirii de la 14 ani uitându-și babacii. Și sincer,
tot mai sociabile sunt lavițele tale decât Starbucks-urile lor!
Să nu plângi, maică Românie, dacă unii "băieți
dăștepți" ne-au vândut câmpiile, "curentul" și petrolul unor
străini. Și Dunărea de ți-ar concesiona-o, Cerul de deasupra nu-l poate nimeni
cumpăra! Și nici pe cel din inimi. Că fără Cer, ce țără e bogată?
Să nu plângi, maică Românie, dacă școlile tale, destul de
multe se închid. Din cele ce-au rămas, se vor ridica din nou eminești, ciorani,
brâncuși, alți caragiale. Dar și billgateși microsoftiști.
Să nu plângi, maică Românie, dacă tinerii noștrii sunt tot
mai puțini. Pe unii i-a chemat Dumnezeu în diaspora nu doar să lucreze, ci să-I
fie misionari! Așa-i că te bucuri că în sute de biserici se predică românește?
Că Europa vede pe zi ce trece că Dumnezeu nu e o joacă la români?
La mulți ani!, maică Românie. Să nu mai plângi, românii nu
te-au uitat, Dumnezeu nu te-a părăsit. Te iubim chiar dacă prea puțin ți-o
spunem! Așa suntem noi, uituci. Dar lași față de tine, niciodată!
PS: La mulți ani Române, oriunde te-ai afla! Pentru noi ești
în aceeași casă!
Numai un adevărat român poate gândi așa despre ai lui și țara sa .Felicitări !Acest articol , citindu-l, am lăcrimat. SUNT MÂNDRĂ CĂ SUNT ROMÂNCÂ , dar mai ales că SIMT ROMÂNEȘTE .
RăspundețiȘtergereȘi eu mă bucur mamă că m-ați născut în România!
ȘtergereVă iubeeeesc!