Eu nu ştiu Doamne, de câţi prieteni
mai pot fi încă părăsit,
dar ştiu că Tu vei fi cu mine
Însoţitor nedespărţit.
Eu nu ştiu Doamne, câte lacrimi
au să mai plângă ochii mei,
dar ştiu că T vei fi-alinare
Şi mângâiere pentru ei.
Eu nu ştiu Doamne, câte jertfe
mai trebuie s-aduc cu greu,
dar ştiu că Tu-mi vei da putere
să-mi sui deplin calvarul meu.
Eu nu ştiu Doamne, câte rane
voi mai primi de la ai mei,
dar ştiu că Tu-mi ei da răbdare
Şi rugăciune pentru ei.
Eu nu ştiu Doamne viitorul,
dar ştiu că el e-n mâna Ta;
Ajută-mi să nu uit aceasta
ca liniştit să-ţi pot urma!
O poezie cât o mie de cuvinte!
RăspundețiȘtergereSpunea cineva: „atunci când nu vei mai avea nimic, îți vei da seama că Dumnezeu îți este îndeajuns!”
Întrebarea mea este: De ce ne punem tot mai mult încrederea în lucrurile trecătoare, în ciuda faptului că știm că nu ajută cu nimic...?
Domnul să fie lăudat! Eu nu știu, eu nu-nțeleg, dar știe El!