Fundaţia CIREŞARII

vineri, 6 martie 2015

Doamne, Tu te bucuri...

Doamne, Tu te bucuri
Când îngrijești de inima mea.
Orice lucru pe care l-ai creeat nu l-ai lăsat fără sprijin:
Florile -
până se scutură
Se oglindesc în zare.
Apele -
până se liniștesc
aleargă spre mare.
Stelele -
până vor cădea
se țin cu amândouă mâinile de cer...

Dar inima?
Numai Tu, Doamne,
ești sprijinul inimii mele nemângâiate...
Inima mea
până se zbuciumă
te caută pe Tine.
O văd fugind acolo unde ești Tu
pentru că aude cu grijă
tot ce-i vei da...

Și Tu Doamne, te bucuri
când îngrijești de inima mea!

* nu știu autorul; poezia am găsit-o azi dimineață într-o agendă de liceu de acum 5 ani...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu