Aș vrea să-mi cer iertare acelor care nu-s
și n-au cum să-mi mai ierte suspinul meu supus.
Să cer iertare ierbii stropită cu noroi
și vitei înjugate la carul prea greoi.
Să cer iertare crengii ce-am rupt-o prea ușor
și florilor călcate cu mers nepăsător.
Să cer iertare apei al cărei cer l-am frânt
și fiecărui geamăt ce-ar fi putut fi câmp.
Să cer iertare pâinii nedată la flămând
și mâinilor nestrânse cu dragoste oricând.
Să cer iertare umbrei pe care am călcat
dar cine-mi iartă Doamne, ce nu credeam păcat?
O Doamne, măcar de astăzi ajută-mă să știu
ce pot să mai răscumpăr și mâine-ar fi târziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu