Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 16 octombrie 2013

Iubirea căzută pe tobogan

Abia îi răsărise mustața. Crescuse mai zvelt ca tatăl său, iar pantofii îi rămâneau continuu mici. Stătea toată ziua în baie să-și spargă coșuri și-și aranja freza cu Taft, cum făceau tipii din gașca sa. Făcea fitness în fiecare zi. Era musai să aibă muşchi… Purta țoale de firmă din Seba, și bijuterii de Ofir. Parfumurile sale costau câteva salarii pe an. Dar degeaba...

El era prinţ. Ea prințesă. De câte ori o vedea inima i se făcea ghem și cădea în stomac, iar trupu-i devenea meduză. Ar fi vrut s-o întâmpine c-un braț de flori, dar îi era teamă că-l refuză. Cum să roșească-n faţa ei ca un rac? Ar fi vrut să-i scrie pe facebook, dar ea n-avea. De fapt, fata niciodată nu răspundea zâmbetelor lui. Ce ciudată! El fierbea la sute de grade, ea trecea glacială. Ba, mai era chiar sora lui!

În fiecare seară medita la cucerirea ei. În fiecare noapte o visa. Erotic. Din cauza ei slăbise multe kile. Dragostea topește șunca mai repede ca pastilele super-slim. Simtea că înebunește. Iubea. De fapt, iubirea e nebunie. Mai ales când nu porneşte de la amândoi. Dar cine o poate opri?

A alunecat pe toboganul dragostei. Cu fiecare metru viteza creștea. Adrenalină. Și frământări. Știa că nu-i bine ce face. Că incestul e păcat de moarte. Dar voința, plăcerea, i-a anesteziat rațiunea. Când hormonii îţi ţipă-n vene, glasul lui Dumnezeu nu-ţi mai intră-n urechi. Când voința învinge rațiunea, ai început să aluneci déjà pe tobogan! Și din lumină, te poți trezi în întuneric.

Deși avea Biblia pe noptieră, nu a deschis-o niciodată. Deși știa că Dumnezeu e omniprezent, nu I-a făcut nici o rugăciune. Deși tatăl său era rege, nu l-a consultat o secundă. Şi, nici cu fata n-a discutat! Viața fără Biblie aduce altă credință, alte reguli, alt dumnezeu, alţi prieteni. Etalonul lui a devenit gaşca. Anturajul. Dar tovărășiile rele strică obiceiurile bune. Și, aluneci și mai tare pe tobogan când asculți sfaturile lor, și ignori sfaturile lui Dumnezeu!

Prietenii l-au sfătuit cum s-o violeze! Ce repede ştiu ei să dea sfaturi! Mai ales când e vorba de rău. Dar rănile, apoi, ţi le lingi singur.

A invitat-o în camera sa. Ea a venit ca o naivă. Naivitatea e tot alunecare pe tobogan. În special pentru fete. “Nu mi se poate întâmpla nimic rău”. Şi cu fiecare pas mai înspre el, cu fiecare atingere, cu fiecare sărut, căderea prinde viteză. Capul îţi vâjîie şi ochii nu-i mai ţii deschişi. Te duci la vale. El se numea Amnon (ebr. “demn de încredere”), iar ea Tamar (palmier). Prea mulţi Amnoni sunt pe străzi. Nu şi în case.

Amnon a răsucit yala. Tamar a protestat. Dar când eşti singură cine să te audă? El a necinstit-o. Apoi a urât-o mai mult decât o iubise! Hormonii nu numai iubesc, dar şi urăsc. Iar draostea e mai tare ca moartea. Aţi gustat careva din moarte? A dat-o afară şi şi-a zăvorât uşile. Pentru el aventura se încheiase. Pentru ea devenise coşmar. Unde să se ducă? Ea sperase în căsătorie, el doar într-un Valentine’s day. Ea a rămas violată, nemângâiată, singură. La poala toboganului ajungi cu păcatul nemărturisit. Dar de acolo…

Ea şi-a pus fustă de fată necinstită. El a rămas izolat. Doi ani. Apoi, la prima ieşire pe stradă a fost ucis. Păcatul îl ajunsese. De fapt păcatul costă mai mult decât poţi să plăteşti! Păcatul ucide…


Fugiţi de toboganele vieţii! Pe ele păcatul vă duce mai departe decât aţi dori să ajungeţi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu