Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 1 mai 2013

Când Dumnezeu îți salvează soția din comă! - de Onisim Botezatu


Au trecut douăzeci şi una de luni petrecute alături de fata visurilor tineretii mele, pentru care m-am rugat până la douăzeci şi patru de ani, pe care am aşteptat-o, am dorit-o din toată inima si pe care în bunătatea Sa, Dumnezeu mi-a daruit-o ca soţie pentru a o iubi şi a o  îngriji până la sfârşitul vieţii.

După un week-end deosebit petrecut cu familia iubita la Moldova, despărţindu-ne greu de ei, era seara aproximativ în jurul orelor 00, traversasem cu bine Braşovul după patru ore de ploaie torenţială, se apropie soţia încet de urechea mea şi îmi spune, „iubire, maşina noastră e ca un avion mic”, la care eu îi răspund: „asta însemnă că şi eu sunt un mic pilot”, „da”, continuă ea „dar asta mai înseamnă că nici copilotul nu trebuie să adoarmă”...„Poti să adormi” i-am răspuns, „că oricum mai avem cinci km până în OMV, apoi o să adorm şi eu o oră”.


La numai două minute după ce ea a adormit, înşelătorul de „Moş Ene” m-a amăgit şi la cinci km de Făgăraş, in localitatea Mândra, dupa ce m-am lovit cu roata din stânga a maşinii de scuarul de pe mijlocul drumului, mi-a fost deviată traiectoria, îndreptându-mă cu o viteza de 70km/h într-un zid de cărămidă de jumătate de metru grosime, am fost ricoşaţi intr-un stâlp de beton masiv, după care ne-am întors la 180 de grade. 


Cea mai mare  durere pe care am avut-o în adâncul inimii mele a fost atunci când am vazut-o amestecată cu fiare...Iar eu atât de neputincios în a face posibilă descarcerarea ei! Tonele de iubire pregătite incă din timpul unei feciorii curate şi păstrate în rezervaţia naturală a inimii special pentru ea şi care acum...urmau a fi înmormântate odată cu fericirea mea...Funebră imaginaţie, dar în acelaşi timp tristă realitate.


A murit, a murit”!...astfel ar fi gândit oricine s-ar fi aflat in pielea mea, când la insistentele şi disperate strigăte („iubita mea!”, „bebe,răspunde-mi!”) n-ar fi primit răspuns...Iar acele buziţe frumoase care mă sărutau cândva, dar care acum erau pline de sânge, colorând în roşu impecabilul alb al dinţilor ca de cristal, erau fără mişcare.


Cu buzele vinete şi uscate, ochii închişi, dispăru văpaia din privirile ei romantice şi pătrunzătoare ca lumina licuricilor, în neagra noapte de continuă epuizare,ce imi revitalizau sufletul, cu mâinile tăiate în sticla parbrizului, urechea pe propriul sânge proiectat pe airbag-ul desumflat ce se aşternea în faţa ei, cu picioarele prinse în fiarele şi în bordul maşinii, iar la acest îngrozitor tablou se mai adaugau şoaptele zecilor de curioşi care murmurau apatic “a murit, cred că a murit”.


Cele două ambulanţe, S.M.U.R.D.-ul, cele trei maşini de poliţie şi cea a jandarmeriei, toate cu semnalele acustice pornite, imi dădeau senzaţia că sunt pe front, de fapt eram în plin front deschis si luptă contracronometru având ca adversar moartea, ca obiectiv salvarea vieţii unei prinţese, iar singura me a armă în această cruntă luptă era iubirea. Această sfântă motivaţie m-a determinat să uit curând durerile din propriul trup, de jalea ce-mi cuprindea inima şi rănile sufleteşti ce îmi deveneau povară.


“Deci a murit!”...comoţie cerebral (comă de gradul l), dar…”dragostea este mai tare ca moartea ” spunea înţeleptul în Sfânta Scriptură. Cu ajutorul iubirii, singura armă pe care am avut-o în dotare, am declanşat, cred, îndurarea Bunului  Dumnezeu, care mi-a dăruit-o din morţi! Deci sunt căsătorit a doua oară!!! Actuala soţie (Rody) e atât de frumoasă, e cea mai frumoasă femeie din lume, e cea mai sclipitoare prinţesă, în ciuda zecilor de contuzii, buzele sparte, cioburile pe care şi acum după o săptămână le culegem din carne, pot afirma : “ce frumoase sunt vânătăile tale iubito!”


Când s-a trezit, după câteva kilograme de perfuzii, a doua zi la Spitalul Municipal din Făgăraş, primul lucru de care a întrebat a fost “iubitul meu este bine?”. Am început să vorbim spre dimineaţă şi cu vocea tremurândă îmi spune “ce mă bucur că tu nu eşti aşa grav iubitu’!”. “Ce rău imi pare că ţi s-a întâmplat ţie iubito”, i-am răspuns, “aş fi preferat să fie toate acele sticle  băgate în mâinile mele, iar tu să fii bine”. Mi-am dat seama că vine o zi a examenului pentru fiecare mire si pentru fiecare mireasă, dacă traieşti pentru interesul partenerului în mod sigur vei fi dispus a muri pentru el, iar dacă nu eşti gata să mori pentru cel drag (soţ/soţie) înseamna că trăieşti o viaţa egoist!


Mă adresez acum tuturor soţilor si soţiilor, oare de ce trebuie Dumnezeu uneori să apeleze la moarte pentru a ne trezi pe noi la viaţă? De ce numai astfel de momente îi scot pe unii din acreala şi rutina zilnică? Oare nu cumva am uitat să mai fim  romantici? Am uitat să ne apreciem, să ne iubim, să ne preţuim?. Trebuie să-ţi răspunzi…


Nu uita stimate soţ, femeia de lângă inima  ta e cea mai frumoasă pentru tine, mai ales că e a ta! Stimată soţie, soţul pe care Dumnezeu ţi l-a dăruit e cel mai bărbat şi mai puternic… Nu se ridică la nivelul aşteptarilor tale? Pentru aceea i-ai fost dăruit/daruită, să-i fii ajutorul potrivit… Iubiţi-vă cât vă aveţi!

PS: “N-am venit să plâng acum răni usturătoare, / Ci pe cei ce-şi pierd acum ultima chemare”. (Traian Dorz)

3 comentarii:

  1. "Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră." - Matei 6:21

    Cat de adevarat! Ptr. mine - pe langa Domnul Isus, cea mai mare Comoara - comori sunt oamenii scumpi sufletului meu...ca Bunica mea de exemplu. Ii merge mai bine si Domnul inca o data i-a mai lungit viata ptr. noi si ptr. ca sa-si adune si ea mai multe comori in cer (se roaga pentru noi toti in fiecare zi de dis de dimineata - 4:30...) Si cum era acum sa plece la Domnul, m-am gandit ca voi fi mai mult legata de Cer, ptr. ca va fi o parte din sufletul meu in Cer...De aceea zic AMIN la asta: sa-i pretuim cat ii avem, pe toti oamenii dragi noua, daruiti de Domnul in vietile noastre...sunt COMORI, fiecare din ei. Suflete scumpe Domnului.

    Pace frate Nicu, si va multumesc ca v-ati rugat!

    Ce mare si bun e El si ce perfecte Caile Lui!

    C.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să fi binecuvântată Cri,
      Mă bucur pentru bunica ta! Dumnezeu să o folosească mai departe...
      Desigur e o comoară pentru voi...
      Uite ceva interesant. Când a murit predicatorul Filip Ross, oamenii plângeau că a plecat o adevărată comoară dintre ei. O fetiţă de 5 ani, care-l ştia foarte bine pe pastor, a spus încântată: "Ce fericiţi vor fi îngerii!". Teologia fetiţei m-a mişcat profund.
      Hristos să fie cu toată familia ta!

      Ștergere
  2. Va multumesc! Domnul sa va binecuvinteze din plin impreuna cu familia! :)

    RăspundețiȘtergere