Fundaţia CIREŞARII

joi, 20 august 2015

Boii lui Elisei

In ziua aceea cele douasprezece perechi de boi ale lui Elisei abia mergeau. Doi cate doi, prinsi la plug de dimineata si acum era dupa-amiaza. Se puneau in genunchi cand nu mai puteau, dar Elisei nu striga niciodata la ei. Erau boi buni, ii avea de mult si tinea la toti. Ochii lor blanzi si laptosi parca ii intorceau iubirea inapoi. Asteptau seara izbavitoare cand acasa se puteau pune jos cu boturile umede de apa rece.

S-au oprit din mersul lor de armata tacuta cand Elisei, stapanul lor, si-a pus mana streasina la ochi. In zare, dinspre pustie, venea un om grabit. Mantia o tinea in mana si a aruncat-o peste Elisei. Asta era totul si asta insemna ca Ilie isi desemnase inlocuitorul, cel care avea sa conduca scoala de prooroci, cel ce avea sa fie proorocul numarul unu din Israel. Ilie a plecat si Elisei s-a intors spre boi. Perechea cu care mergea el de obicei, cei mai dragi lui, il privea tot cu ochii aceia blanzi si obositi. S-a apropiat, i-a sarutat si, in loc sa-i duca la apa rece, a implantat cutitul in gatul fiecaruia. Cu gesturi repezi si lacrimi in ochi a facut altare din juguri si pluguri si car si i-a adus ca jertfa.


Apoi s-a dus in lucrare. Trebuia sa-l vada neaparat pe Ilie cum se urca la cer, ca sa primeasca dubla putere din puterea lui.

In acea zi perechea de boi a fost pe rand si slujire, si jertfa. Aceasta vrea Hristos de la noi: sa fim gata pentru amandoua. Isus ne ofera, obligatoriu, pentru cununa si jugul, si crucea.

Si jugul inseamna truda de fiecare zi pentru Domnul in soarele sfarsitului de lume, tragand brazde adanci in ogorul lumii, destelenind pamantul blestemat, aducand binecuvantarea. Jugul este sa apartii cu tot ce ai, adica timp, talente, resurse materiale, dar absolut totul, Imparatiei lui Dumnezeu, gata oricand sa porti povara crestinului singur, neinteles, gata oricand sa porti ocara.

Iti trebuie disponibilitatea de a purta si crucea atunci cand se va cere. Am auzit in biserici atatea explicatii hazlii despre ce ar fi crucea: o soacra limbuta, o boala incurabila, un sot betiv, un copil cu cercel in ureche, un sef care urla.... Nimic din toate aceastea. Probabil ca atunci cand Isus cerea purtarea crucii pentru El, erau pe marginea unui sant, unde de dimineata se implantasera doua-trei cruci cu evrei rastigniti. Poate inca se mai auzeau strigatele agoniei. Nici un ucenic nu s-a gandit la soacra, ci numai la a fi gata oricand sa moara pentru Isus.

Boii lui Elisei au ajuns acasa doar unsprezece perechi. O pereche devenisera jertfa, pentru ca nu poti fi proorocul lui Dumnezeu, daca nu ai invatat ca umblarea cu El presupune si jugul, si arderea, ca dincolo de demagogia versetelor spuse la un pahar de suc cu fratii, dincolo sau poate deasupra troneaza umbra jugului si a crucii. Esti gata pentru amandoua?


*fragment din: "Dulcele sărut al singurătăţii" - de Vladimir Pustan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu