Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 29 aprilie 2017

Jurnal de Michigan - Nicolae.Geantă

13 aprilie. Dimineața m-am sculat la 2,45. Nu dormisem mai mult de 3 ore, căci seara târziu Ioana (eleva mea) m-a rugat să fac ceva pentru mama ei care e în comă! A trebuit să trimit sute de sms și email-uri. La 4,00 eram în aeroportul Henri Coandă. Și pe la 7,30 în Frankfurt. Încurcat aeroport. Atât am orbecăit prin el că abia cu 10 minute înainte să se închidă poarta am ajuns la avionul de Detroit. Airbusul 340-300 e un avion uriaș. 350 de locuri. Un indian sforăie ca o Husvarna. Un chinez s-a descălțat de pantofi. Un polonez bătrân care a stat lângă mine s-a uitat 9 ore la fotbal! Bundesliga asta păcătoasă... La un moment privea la două monitoare simultan! Dar unul era pe CNN...

Am ajuns în USA după 14 ore de călătorie. La vama Detroitului am stat între niște indieni. (Avionul a fost plin de indieni!). Colorat ca ei, am avut inima cât puricele de frica officer-ului care i-a verificat la sânge. Eu am scăpat în două minute! Mulțumesc Doamne! Era trecut de ora 14 când m-am întâlnit cu Danny. A trebuit să mai facem zeci de mile până acasă la el. Nu am apucat bine să răsuflu că a trebuit să fugim la biserică. E joia mare de Paști. Cina Domnului. La ora 18 am predicat în Troy la First Romanian Baptist Church. Despre "Ce ne-a poruncit Hristos la Cină". Poruncile se execută nu s discută. Așa că nu mai fugiți/lipsiți/stați jos la împărtășanie! La 19,30 am predicat la Biserica Penticostală Betesda. Despre "Ultimele cuvinte ale lui Isus înainte de arestare". Ultimele cuvinte sunt totdeauna cele mai importante! Abia pe la 24 am ajuns în pat. Trecuseră 30 de ore... O zi și-o noapte de nesomn. Dumnezeu însă a fost proaspăt la biserică. Ne-a dat har-refresh! Iar frații, amabili de parc-aș fi fost Sir Trump!

14 aprilie. Nu am putut dormi. Decât până la 3,30 dimineața. Eram setat pe România, cu 7 ore mai târziu. Am ieșit să văd țara posibilităților. E uriașă America asta! În lung și-n lat. E uriașă la străzi. Autostrăzi. Cele de la nord la sud sunt impare. Cele de la est la vest sunt pare. Și-n sus, și-n jos cresc numeric.  (10,20,30...). Dacă ești pe strada Six Mile automat urmează Seven Mile. Nu te poți rătăci. 
La fiecare milă (1,6 km) este o ieșire. Exit, cum zic ei. Când cauți o adresă întrebi de mila unde poți intra. Logic. Simplu. Și de luat aminte! E uriașă țara domnului Trump și la mașini. Benzinare. SUV-uri. Big SUV-uri. Dodge. Wrangler. Hammer. Ford. Lincoln. Buyk. Etc. 4-5 mii de cmc. Track-uri. Cu boturi uriașe. Nichelate. Strălucește mustanța în spoilerele lor. 15 mii cmc. Și 20 m lungime. USA e uriașă și la curți. Pogoane de bătătură. Fară garduri. La parcari. Hectare! La mall-uri. Exagerat de multe. La biserici. Mii de metrii pătrați! La mâncare! Totul e biggest. Până și pungile de chips-uri sunt cãt o jumătate de pernă! Dar și obezitatea e de speriat!l Mai ales la femei!

vineri, 28 aprilie 2017

Nicolae Geantă - Conectat la Cer / Biserica Halleluia Dearborn, Mi

video by Dorin Pele, crist4romedia
26 aprilie 2017

Cu cancer, Steve Jobs a inventat iPad-ul - de Vladimir Pustan

Am spus de multe ori că marranos-ul Cristofor Columb n-a descoperit America dintr-o greşeală, ci din cauza unei femei. Având nevoie de bani pentru expediţie n-a găsit înţelegere decât la Izabela a II-a a Spaniei, care nu numai că l-a înţeles şi i-a dat bani ci şi a rostit o rugăciune uimitoare. „Mă rog lui Dumnezeu că dacă nu există pământul pe care îl cauţi, Dumnezeu să-l creeze ca să-ţi răsplătească îndrăzneala.”

Acest evreu convertit la creştinism a sărit în corabie şi astfel Obama (a cărui strămoşi erau ascunşi în cala corabiei lui Columb) a ajuns preşedinte peste o ţară plină de datorii.
Ce-am citit zilele acestea m-a făcut să cred că am greşit nu la general, ci doar în amănunte. Rămâne adevărată ideea că a găsit America din cauza unei femei, dar a doamnei Columb, o scorpie de femeie de care te simţeai eliberat doar când ridicai pânzele. Oriunde numai departe de ea. Mai bine cu canibalii decât în bucătărie cu doamna Columb.

marți, 25 aprilie 2017

Cea mai bună lecție ce-am învățat-o în America - de Nicolae.Geantă


Pe Jimmy l-am intâlnit într-un shop de mașini. A coborât din old-car-ul lui și mi-a zâmbit ștrengărește. Uscățiv, cu degetele subțiri și strâmbe, cu un pantof încălțat în dreptul și cu o sanda zdrențuită în celălalt picior, bătrânul american e bolnav de diabet. Telefonul lui are touch-ul spart, iar pălaria-i e ponosită. Cândva a fost foarte bogat, dar astăzi viața nu mai e atât de grozavă pentru negrul de peste 70 de ani. Nici măcar povestită...

Am simțit că trebuie să mă rog pentru el. N-a refuzat. "Am o soră care e evanghelică, sir", mi-a declatat încântat că voi mijloci pentru el la Domnul. Apoi m-a strâns de mână ca un patent, cu degetele sale încleștate. "Dar înainte să te rogi, vreau să îți spun ceva ce am văzut la tine, domnule!". Rugămintea lui m-a șocat. Și mai ales declarația...

"Odată domnule, zice negrul american, patru prieteni au plecat să găsească Raiul lui Dumnezeu. După ce au întâmpinat mari greutăți au ajuns în fața unui zid înalt. A sărit primul în grădină și a strigat fericit: "Aici e Raiul! Am ajuns! Veniți!" A sărit al doilea și a strigat: "Aici e Raiul. Are dreptate!". A sărit și al treilea: "Waw, îl văd pe Dumnezeu". Dar al patrulea nu a vrut să sară! S-a întors înapoi și a mai venit cu o mie de prieteni!" 

 "Am văzut asta la tine omule al lui Dumnezeu!, mi-a declarat negrul strângându-mă și mai tare. Tu vrei să duci în Cer cât mai mulți oameni!"

Nicolae Geantă - Învinge-l pe Sanherib! | Bethany Church Chicago


video by Bethany CC, 23 aprilie 2017
predica începe la 1:15,04

Seară de Tineret cu Nicolae Geantă la Dearborn, Michigan


Nicolae Geantă - Un pas mai departe ca ieri | Romanian Baptist Church, Chicago


video RCB Chicago
predica începe cu minutul 1:20:02