Fundaţia CIREŞARII

vineri, 20 octombrie 2017

Cât ne ține pocăința? – Nicolae Geantă

16 inși. Atâția au ieșit în față la Evanghelizare. Plângând. Bătându-se cu pumnul în piept. Au îngenuncheat pe asfalt. Au jurat recunoștință veșnică. Babați și femei. Sâmbătă seara. Și duminica? La biserică? Niciunul… Au fost pocăiți câteva ore. Apoi?

Am întâlnit oameni pentru care m-am rugat și au jurat că vor fi fideli lui Dumnezeu până-n pânzele albe, care au plâns în apa botezului de unde n-ar mai fi vrut să iasă, care au zvârlit țigările și rujurile în foc, care au renunțat la poftele firii. Și a doua zi? Am întâlnit, nu odată, un El care a venit și s-a botezat. Apoi s-a căsătorit cu Ea. Fericit în biserică. Și, după nuntă, două săptămâni a durat pocăința. Restul anilor… Chin.

Unora, pocăința ne e de tip Samson. Până o vedem pe Ea. Ori până miroase a must de struguri. Altora pocăința ne tine până ajungem la liceu. Ori facultate. Apoi ne înghite teribilismul. Sau fumul de Kent. Ori discoteca. Altora până ajungem în greu. Apoi trântim jugul Domnului, nervoși. Sau pocăința ține până face celălalt greșeală. Până deschidem laptopul. Până ajungem patroni. Ori avem facturi de plată…

Deși aș vrea sa greșesc, ne place pocăința itinerantă, de tip Chifa. De o seară. Până și Apostolul Petru a călcat pe acest bec, în seara trădării Domnului făcãnd o declarație mai mult decât curajoasă: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” (Matei 26:35). Și după câteva ore? Se jura că nu Îl cunoaște!

Apropos, pe tine cât te ține pocăința? Juruințele? Maratonul cu Dumnezeu?

Pocăința se ține până la capăt. Altfel, degeaba am crezut. Altfel, degeaba am alergat. Luptat. Atenție: niciun dezertor nu are statuie.

Nicolae.Geantă


miercuri, 18 octombrie 2017

Regula de aur - de Nicolae.Geantă

“Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12)

Noi am dori ca oamenii să ne trateze cu respect. Să ne aprecieze. Să nu ne vorbească obsesiv pe la colțuri. Să întindă mâna la nevoie. Să empatizeze cu noi. Să ne ierte când greșim, să ne îmbrățișeze ca pe campioni. Să fie morali, etici, sinceri in relația cu noi. Avem așteptări mari. Dar când e vorba ca noi să îi tratăm pe ceilalți? Nu prea ne convine sa plătim prețul succesului...
Hristos nu spune că vom fi biruitori dacă oamenii ne vor trata respectuos, ci dacă noi facem celorlați ceea ce am vrea ca ei să ne facă! Numai așa avantajul este reciproc. Iar Charles Swindoll zicea ca viața este 10% ceea ce ni se petrece și 90 % reacția noastră la aceasta. 
A face altora ceea ce ai dori să ți se facă nu ține de moment, de împrejurare, de dispoziție. Ci este o permanență. Nu faci bine lucrurile doar odată, le faci tot timpul. A face altora bine trebuie să fie un obicei... O regulă de aur!

Nicolae.Geantă 


luni, 16 octombrie 2017

Când oamenii dau nas în nas cu Evanghelia

Text: “Dumnezeu vorbește când într-un fel când într-altul, dar omul nu ia seama” (Iov 33:14)

Inventio
“Toți oamenii se aseamănă prin cuvinte, numai faptele îi deosebesc”

Dispozitio
Ce tipuri de oamenii întâlnim când ne intersectăm cu Evanghelia?
  1. Oameni care fug de Dumnezeu (Osea 7:13 “Vai de ei pentru că fug de Mine”) - nepăsatorii
  2. Oameni care cască gura (Luca 23:35 “Norodul stătea acolo (la Cruce) și privea”) - mulțimile
  3. Oameni interesați de mântuire (Luca 18:18 “Ce trebuie sa fac sa moștenesc viața veșnică?) - tânărul bogat
  4. Oameni care lasă totul până la prima încercare (Luca 22:54 “... mergea după El de departe”) - Petru
  5. Oameni care au sfărâmat jugul, au căzut de la credință (2 Timotei 4:10 “...din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit și a plecat...) - Dima
  6. Oameni mântuiți ca prin foc (1 Cor. 3:15 “Dacă lucrarea lui va fi arsa își va pierde răsplata. Cât despre el va fi mântuit ca prin foc”) - 
  7. Oameni care rămân creștini (Romani 6:2 “Noi care am murit fața de păcat, cum să mai trăim in păcat”?) - Pavel

Concluzio
“Deci pentru ca toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi...?” (2 Petru 3:11)


Nicolae.Geantă

Vladimir Pustan - Nu mi-e Rușine de Evanghelie

 Video by CiresariiTv
15 oct. 2017, Beiuș

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Înmormântarea de care mulți avem nevoie. Urgent...

Am spus-o destul de des în ultimii ani. La școală. În biserici. În media. Unii m-au considerat nebun. Alții m-au înjurat ca la ușa cortului. M-au criticat ca fiind încuiat. Înapoiat. Fanatic religios. 

Am spus că e pericol. Otravă. Și totuși, cei mai mulți îl beau ca medicament.
Facebook-ul are peste 2 miliarde de adepți. A devenit idolatrie. Dacă nu ai facebook  nu exiști! 

E cea mai falsă religie. Cu miliarde de accesări zilnice. Majoritatea inutile... Deși e un iarmaroc de opinii. Opinii pline de hărțuire verbală, sexuală, interconfesională... E dialogul inculturii.

E-o lume nesigură, plină de falși prieteni. Cu valori retorice, vorba domnului Baconshi.
E-o lume ce-a trimis secretul sub reflectoare. Unde rufele se așează nespălate pe sârmă. La strada mare.

Nicolae Geantă la Găești și Târgoviște

15 octombrie 2017