luni, 22 august 2016

Metanie - de Radu Gyr

Doamne, fă din suferintă
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velință
Ca- ntrun pat adâns si cald

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se și vin.
Din înfrângeri scări și trepte,
Din căderi, urcuș alpin.

Din veninul pus în cană, 
Fă miresme ce nu pier. 
Fă din fiecare rană
 o cădelniță spre cer;

Și din fiece dezastru 
Și crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Și fă zãmbet înțelept.

Radu Gyr

Un român considerat erou în SUA - Cristian Silaghi

prietenul meu Octavian Curpaş din Phoenix m-a informat ieri despre un subiect dureros...
http://www.ebihoreanul.ro/mobile/index.php?news_id=128901&action=display_news

Cristian Silaghi a fost chitarist în Biserica română din Happy Valley. 

Vezi și video A I C I


vineri, 19 august 2016

Repetabila povară - de Adrian Păunescu

foto: ziarulceahlaul.ro
Cine are părinti, pe pământ nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminti,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinti.

Ce părinti? Niste oameni ce nu mai au loc       
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părintii acestia ce oftează mereu.

Ce părinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, si ce chin, cât nesomn!

joi, 18 august 2016

Între două prăpăstii – Nicolae Geantă

Nu cred că în afară de iubire, există o trăire mai consumatoare decât strădania pentru atingerea perfecţiunii. Filosofii, savanţii, artiştii, învăţătorii Legii ori teologii, au trecut de la agonie la extaz în căutarea ei. Rabinii din 10 porunci au făcut 613. Creştinii s-au ascetizat. Şi-au redus viaţa la pâine, sare şi apă. Alţii au trait viaţă de stâlpnicii (ca a sfântului ce-a stat 37 de ani în vârful unui stâlp!), alţii, calvinişti din fire, au interzis chiar şi muzica în biserică! “Decât ‘cordeonul are unjere sfântă frate!”, a trebuit să-mi audă urechile inepţiile unor supersfinţi!

Spuneam deunăzi unor prieteni că, în goana după perfecţiune, creştinii trăiesc un fals principiu tolstoian. Lev Tolstoi, scriitorul numit de Enciclopedia Britanică drept “simbolul viu al căutării după sensul vieţii”, e un nobil rus care auzind ce cere Hristos unui tânăr bogat şi-a eliberat sclavii, a deschis o şcoală, şi-a vândut averea şi-a împărţit-o săracilor. Şi-a băgat familia în sărăcie, a renunţat la toate hobby-urile, a devenit vegetarian şi şi-a impus “reguli pentru dezvoltarea simţămintelor emoţionale!”. Şi-a notat zilnic luptele lăuntrice într-un jurnal. A trăit tot timpul frustrat, nemulţumit că nu poate aplica literal predica lui Isus de pe munte. Era atât de dezamăgit încât şi-a ascuns puştile să nu se sinucidă! Iar spre sfârşitul vieţii, cel mai mare romancier al lumii fuge de-acasă şi moare singur, ca un vagabond, într-o haltă de cale ferată!