Fundaţia CIREŞARII

duminică, 17 septembrie 2017

Tu dai ce ai mai bun?

O fetiță avea două mere. Și mama îi cere unul dintre mere. Fetița se gândește, mușcă dintr-un  măr, mușcă și din al doilea, apoi i-l oferă mamei.
Mama o ceartă și îi spune că nu este educată bine, că nu trebuia să facă asta.
Fetița a început să plângă. Mama o întreabă de ce plânge:
- Pentru că aș fi vrut să mă întrebi de ce am făcut asta!
- Și de ce ai făcut asta?
- Pentru că am vrut să-ți ofer ție cel mai dulce măr!"
Țu dacă ai fi fost tu în locul fetiței ce măr ai fi oferit?

Două lecții putem învăța de aici. Prima: noi oferim din darurile noastre. Dar de cele mai multe ori oferim ce nu ne mai place! Haine vechi, resturi de hrană, mobilier care ne încurcă. Și chiar mașini uzate. E bine că oferim, căci cei ce le primesc au mare nevoie de ele. Însă problema este că păstrăm mereu ce e mai bun pentru noi. Și uităm că Dumnezeu ne oferă lucrurile cele mai bune...
A doua lecție. Nu contează cine ești, ce vârstă sau experiență ai. Niciodată nu te grăbi să judeci. Dă-le posibilitatea tuturor să se explice. Ceea ce vezi tu s-ar putea să nu fie adevărul.


Nicolae.Geantă

sâmbătă, 16 septembrie 2017

Nicolae Geantă, Ovidiu Milian și Dorel Ambrău la Holbav și Zărnești

17.09.2017, jud. Brașov

Ne-am plâns... - de Nicolae.Geantă

Ne-am plâns... Că ni se scoate religia din școli. Și totuși, cei mai mulți dintre noi avem Biblia prăfuită pe noptiera de la capul patului! Iar pruncii noștri, partenerii noștri, vecinii noștri au deraiat de mult spre păcat!

Ne-am plâns... Că predicile sunt prea lungi. Ori plictisitoare. Că prea multă învățătură obosește trupul! Și paradoxal, cei mai mulți dintre noi stăm ore întregi înțepeniți la știri, la telenovele ori pe Facebook. Iar stilul de viață a devenit atât de lumesc!

Ne-am plâns... Că bătrânii nu ne lasă să cântăm cu instrumente în biserici. Și când i-am convins și ne-au lăsat cu tobe și chitări electrice, i-am abandonat și pe ei, și instrumentele, și bisericile! Dar și pe Dumnezeu!

Ne-am plâns... Că lupta cu ispitele e mai dură azi, mai lungă, mai încleștată. Și totuși ne-am apropiat prea mult de frontiera lor și am privit cu jind peste gard. Pe care l-am făcut din ce în ce mai mic. 

vineri, 15 septembrie 2017

Dedalus cel singur - de Vladimir Pustan

Dedalus, meşterul mitologiei greceşti ce-a primit talentul direct de la zeiţa Atena, a inventat burghiul, toporul şi firul cu plumb, a sculptat statui ce păreau atât de vii încât oamenii le-au legat cu lanţuri de ziduri de teamă ca să nu fugă. Lui Minos în Creta i-a creat labirintul în care regele a închis monstrul jumătate om, jumătate taur, Minotaurul și a reuşit să scape din exil făcându-şi aripi din pene de păsări lipite cu ceară.

A avut însă un defect capital. A refuzat să aibă ucenici, să înveţe şi pe alţii secretele sale. O singură excepţie, un nepot ce era cât pe-aici să-l întreacă. Nepotul a inventat pila, roata olarului şi strungul. Când mergeau amândoi pe zidul cetăţii, Dedalus şi-a împins nepotul în hău…
Va trebui să facem ucenici… Ei se fac, nu se nasc. Să ne multiplicăm pentru că Evanghelia nu-i un secret pe care să-l păstrăm. E groaznic în cer de unul singur. Dacă ajungi…
Va trebui să împărtăşim tuturor vestea bună, aducându-ne aminte că şi noi am primit-o. E o alergare cu ştafetă ce trebuie dată celor de după noi.
Consecinţe dacă tăcem?

Zeii l-au pedepsit pe Dedalus să rămână singur. A avut în Creta un băiat cu numele de Icar. Au evadat amândoi, dar apropiindu-se de soare, ceara din aripile copilului s-a topit şi acesta s-a înecat în mare.

Dacă vom tăcea, copiii noştri vor muri spiritual unul câte unul. Ei vor să vadă că ştafeta merge din mână în mână. Lumina nu trebuie pusă sub obroc…

Vladimir Pustan

joi, 14 septembrie 2017

Vladimir Pustan - Omul recuperat

Londra, 10 Septembrie 2017

Rugăciuni îndrăznețe - de Nicolae.Geantă

Am auzit de multe ori creștinii spunând că nu primim răspuns la rugăciuni deoarece nu-s făcute cu credință. Ne rugăm adesea, dar nu credem că bolnavii se pot vindeca, politicienii se pot schimba și nici că răii, gay-ii ori looserii mai au vreo șansă! Credință slabă, se strigă la unison. Dar aseară, la biserică, am descoperit alt handicap în rugăciunile noastre: nu ne rugăm îndrăzneț!

Avem falimente, ispite, dureri, neîmpliniri. Dar și un Dumnezeu foarte mare. Atotputernic. Paradoxal, pentru nevoile noastre uriașe rostim rugăciuni modeste!

Scriptura zice că Iosua a făcut o gafă uriașă. A încheiat un protocol cu gabaoniții zdrențăroși, înșelători, fără să întrebe pe Domnul. Apoi, când farsorii au fost atacați de cinci împărați deodată, Iosua și tot Israelul au fost obligați să-și respecte contractul și să intervină cu armata lor în luptă. Deoarece se făcea seară și dușmanii i-ar fi scăpat din mână, Iosua a apelat la o rugăciune plină de îndrăzneală: "Oprește-te soare..., și tu lună!". Omul care nu a întrebat pe Dumnezeu pentru un fleac gabaonit, ar fi trebuit să stea cu nasul în țărână, dar uimitor, are curajul să deregleze ordinea Cosmosului! Și culmea, Dumnezeu nu i-a reproșat că s-a lăsat păcălit de niște travestiți amărâți, ci i-a ascultat rugăciunea oprind Soarele pe loc "aproape o zi întreagă" (Iosua 10:13d). De ce? Pentru că pe Dumnezeu îl onorează rugăciunile îndrăznețe, vorba prietenului meu Vladimir Pustan. Pentru că trebuia să crească împărăția, vorba pastorului Max Lucado.

Dumnezeu răspunde la rugăciuni îndrăznețe ca să-i vedem gloria, măreția. Aseară îi spuneam lui Onisim Botezatu că Dumnezeu a ascultat îndrăzneala lui Iosua pentru că acesta avea să câștige o bătălie "cinci în unu!". Într-o singură bătălie a înfrânt cinci împărați! De trei în unu am mai auzit, dar de cinci în unu? Numai Dumnezeu poate face asta...

Interesant este că și eu și dvs suntem oameni ca Iosua. Și noi luptăm tot pentru lărgirea Canaanului. Și noi suntem atacați zilnic de cinci, sau mai mulți dușmani deodată. Și noi suntem tot fiii lui Dumnezeu. Atunci de ce nu ne rugăm cu îndrăzneală?

Toți muritorii avem lupte, lipsuri, lacune, Unele poate ni se par cât Himalaya. Ce-ar fi să îndrăznim să cerem Domnului să le dărãme. Să le dărâme nu să ne sară peste ele. Dacă ne sare ele râmân și pot recidiva. Dacă le sfarmă dispar pentru totdeauna.

Cereți lucruri imposibile Domnului! Rugați-vă îndrăzneț. Este mai ușor să le obțineți de la Dumnezeu decât de la oameni!

Nicolae.Geantă


marți, 12 septembrie 2017

Vlad Schlezak - Fațetele omului în metodologia consilierii creștine multidiciplinare (partea II-a)

Am consiliat mulți oameni care nu aveau un acoperiș deasupra capului, erau șomeri, singuri, dați la marginea societății, ba chiar mai rău, un frate de credință mi-a spus că după nouă luni de zile a decis să plece dintr-o Biserică pentru că nimeni nici măcar nu l-a salutat, ce să mai vorbim de a da mâna sau a îmbrățișa. Am observat că atunci când problemele lor sociale se rezolvau, oamenii aveau unde sta, aveau un seviciu etc., parcă brusc dispăreau și depresiile și alte probleme asociate. 
...........................................................................................................................................................
 Implicarea socială nu este un produs al unei gândiri filosofice moderne, deși școlile în domeniu cam asta tind să spună. Fals. Implicarea socială este biblică, este dezvoltată de Isus care spune să avem grijă de orfani și văduve. Soluțiile sociale creștine sunt cele mai eficiente, mai ales într-un sistem infectat secular unde asistența socială are din păcate un nivel foarte limitat, sau e chiar inexistentă practic. Văduvele, orfanii, pensionarii, bolnavii, stigmatizații pe criterii de boli psihice și alte categorii vulnerabile ale populației parcă sunt uitate de un stat care se vrea a fi de drept, dar care are orice prioritate în afară de Dumnezeu. 

citește tot articolul pe pagina de facebook a Dr Vlad Schlezak