Conferință pentru liceeni la Câmpina. Cu Ovidiu Milian și Nicolae Geantă

 Disclaimer: cu părere de rău vă anunț că a fost suspendată conferința! 
Vezi mai jos un comunicat prin care școlile se închid în 2 decembrie...

Ovidiu Milian președintele Asociației Naționale a Deficienților Locomotori și Ambasador Star of Hope România. De asemeni este unul dintre modelele Galei Atipic Beauty (fashion show al persoanelor cu dizabilități), speaker motivațional și predicator!

Maxima moralia (reflexie teologică) - de Nicolae.Geantă

Lumea globalizată, migrațiile internaționale, refugiații și chiar diferențele rasiale ridică o serie de probleme contemporane greu de gestionat nu doar în mediile sociale ale națiunilor ci chiar și în rândul creștinilor în ce privește ospitalitatea, acceptarea celuilalt în apropierea ta, empatia cu nevoile sale. În ultima vreme răceala interrelațiilor umane, ocolirea sau neacceptarea opiniei celuilalt a condus chiar la o mișcare progresistă, unde se propagă ideologii egocentriste, celălalt nemaicontând dacă este diferit sau de altă opinie. Prin urmare, Biserica zilelor noastre trebuie să aibă o reflexie mult mai profundă asupra fenomenului de ospitalitate, apoi să acorde o atenție mai ridicată la problemele care au generat marginalizarea, stigmatizarea, înstrăinarea etc, a unor oameni care au poposit printre noi. 

Consecințele dramatice cu care se confruntă emigranții, săracii, văduvele, orfanii, persoanele cu dizabilități sau cei de altă culoare a pielii, sunt tocmai o lipsă a ospitalității majoritarilor. Cei de mai sus sunt persoane despre care Însuși Dumnezeu ne sfătuiește că trebuie să le arătăm empatie, apreciere și un tratament nediferențial. Oameni ca aceștia beneficiază de Împărăția lui Dumnezeu la fel ca și noi, prin urmare Biblia ne sugerează nu doar acceptarea lor ci și sprijinul când sunt în nevoi. Cel mai puternic argument despre dragostea față de celălalt (aproapele cum e numit de Domnul Isus) este iubirea lui chiar dacă îți este vrăjmaș! Acest lucru nu este optional.

Nicolae Geantă - De ce biserica are vrăjmași?

 Predică rostită la Biserica Agape Viena

Conștiința, hermelina sufletului – de Nicolae.Geantă

- Domnu’ ce este aceea albă?, mă întreabă curios un băiat de’a doișpea, atunci când prezentându-le o hartă cu mediile europene a apărut într-un colț al tablei interactive un animăluț mic și drăguț.

- E o hermelină? Ați auzit vreodată de hermelină?

Liniște. Uimire. Reciprocă. Ei uimiți că există o așa creatură. Eu uimit că n-au auzit până la 18 ani de hermelină!

- Hermelina e un animal polar cu blană albă fină, obsedată de curățenie! Nu se murdărește nici în ruptul capului, și dacă o așezi pe un sloi de zăpadă într-o baltă imensă de noroi preferă să moară pe sloi decât să se murdărească fugind prin noroi!

- Ce cool!, spune undeva o fată!

- Știți ce e uimitor pentru mine? Că majoritatea oamenilor, deși au în ei o hermelină a sufletului, să numim așa conștiința (care îi avertizează ce este bine și ce este rău), atunci când vine vorba despre vreo poftă, vreun avantaj, vreo preferință, vreun păcat ca să spun așa pe șleau, ei preferă să-și înnegrească conștiința decât s-o păstreze curată! Cât despre murit fără să-ți negociezi principiile, martirii purității sunt rara avis!

Nicolae Geantă - Moarte. Mângâiere. Mântuire (Priveghi Alina Becheș, Viena)

video by Nicolae.Geantă via Agape Wien

Întâlnire de tineret cu Nicolae Geantă la Jimbor, Bistrița

 

Nemulțumirea, plaga care distruge – recunoștința, floarea care dă viață - cu NICOLAE GEANTĂ

Nicolae Geantă la Viena

 

Dragostea doare... - de Nicolae.Geantă

Nu știu dacă ați simțit vreodată cum dragostea doare. Cum îmbrățișările - fie ele și cerești - sunt precum niște lovituri de ciocan care te zdruncină. Dar nu să te distrugă. Ci să te cizeleze. Lovesc ca o daltă pusă în lucru, în marmură. Ești ca ascuțitoarea ce-nvârte un creion. Sau ca lutul pe roată. Uneori terciuit. (Dar nu zvârlit pentru totdeauna).

Am avut situații în care nu am înțeles durerea iubirii divine. Știam de fiecare dată pe de rost versetul „Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește” (Evrei 12:6), dar mai mereu credeam că Dumnezeu m-a lăsat singur. Că m-a uitat. Sau că în ironia Sa nu-i pasă că termometrul durerii mele e la pragul de sus. Alteori am crezut că mă dezrădăcinează. Dar El, de fapt... mă planta. În solurile cele mai fertile.

Noni, unul dintre prietenii mei septuagenari (ce bine să ai bătrâni lângă tine!), mi-a trimis o ilustrație care face cât o mie de predici. Da, nu știați că o poveste cu tâlc face cât un tratat de teologie? 

Într-o zi cuiul i-ar fi spus ciocanului: „De ce ești tu mereu cel care mă lovește?” Și, ciocanul a răspuns: „Nu o fac ca să te rănesc, o fac ca să te ajut să-ți îndeplinești scopul.” „Dar doare...”, a șoptit cuiul. „Știu, a spus ciocanul, dar fără acea lovitură nu ai intra niciodată în lemn, nu ai ține niciodată nimic, nu ai fi niciodată sprijin pentru nimeni”! „Și tu? Nu te saturi să lovești?”. „Bineînțeles că da, dar merită când văd că datorită loviturii îți îndeplinești misiunea”. Cuiul a rămas tăcut și, cu un mic zâmbet, a continuat „Mulțumesc că m-ai împins, chiar dacă doare! Mulțumesc că nu m-ai lăsat la jumătatea drumului!”

Morala poveștii cuiului ne arată că adesea viața ne lovește nu ca să ne distrugă, ci ca să ne așeze exact unde trebuie să fim. În locul cel mai potrivit.

Într-o zi, pe Dealul Golgotei, atârnat pe o Cruce, Dumnezeu și-a lăsat Fiul să fie pironit. Durerea ce a simțit-o Răstignitul era chiar forma Sa de... progres. De iubire. Prin rănile Lui am fost vindecați! Dar și mântuiți! Acolo dragostea s-a scris cu lovituri de ciocan în cuiul din palme. Dureros. Dar nu a fost altă cale pentru omenire! Mai poți sta nepăsător la o dragostea plătită cu un preț atât de mare?

Când mai simți dureri din partea iubirii nu uita că scopul lor nu e neapărat să te pedepsească! Nici să te disciplineze. Ci să te urce spre desăvârșire.

Știu bine ce spun: dragostea doare! Orice transformare mare începe cu durere. Progresul nu se face cu analgezice! 

Nicolae.Geantă

Nu răni o femeie! – de Nicolae.Geantă

Samson a fost un războinic care sfâșia leul cu mâinile goale. Într-o noapte a urcat porțile uriașe ale unei cetăți într-un vârf de munte. Altădată, a legat făclii aprinse în cozile a 300 de vulpi, iar într-o luptă cu o falcă de măgar a ucis 1000 de adversari! Și totuși Samson si-a pierdut ambii ochii când a rănit-o pe Dalila. Spunându-i minciuni. Mai întâi ea l-a adormit, apoi i-a tăiat părul, apoi cu foarfeca l-a lăsat orb. (Apoi ea a plans că a distrus singurul om care o iubise!)

William Gerald Golding, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură spunea că „orice i-ai dărui unei femei, ea îți va întoarce înmulțit: dacă îi oferi sămânța vieții – îți va dărui un copil; dacă îi dai o casă – o va transforma într-un cămin plin de lumină și căldură; dacă îi aduci merinde – va găti o supă sau va coace pâine, pentru a hrăni pe toți cei dragi; dacă îi zâmbești – îți va dărui inima ei întreagă”. Femeia întotdeauna înmulțește ceea ce primește.

Și, mă gândeam eu: dar dacă rănești o femeie? Vei fii rănit înapoi însutit! Deci, dacă minți o femeie, dacă îi ești infidel, dacă îi provoci întuneric gros în jur, dacă ascunzi de ea banii și cardurile, dacă rănești copiii unei mame… vei primi înapoi mult mai multe răni decât ai făcut!

Nu răni o femeie! O femeie rănită nu e distrusă, ci resetată.

Nu răni o femeie! Rana ei devine multe răni pentru tine! Rănind-o te mutilezi singur!

Nu răni o femeie! Uneori să ai liniște e mai importat decât să ai dreptate!

 Apropos, știai că o femeie rănită te poate distruge zâmbind?

 Nicolae.Geantă

Biruința asupra Răului. Prin Bine | Nicolae Geantă și Nelu Cosma | Bethany San Antonio, TX

video by Nicolae.Geantă BenHur, via Bethany San Antonio, TX

Luigi Mițoi | Educarea copiilor în contextul multicultural