Mușcături de oameni, mușcături de șerpi – de Nicolae Geantă

Un prieten, mi-a trimis o întrebare folosind un verset din epistola lui Pavel către Galateni (5:15): „Dar dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții!” „Cine vrea să interpreteze textul?”, era provocarea.

Chiar așa, se mai mușcă oamenii creștini între ei? Se manâncă unii pe alții? Și dacă da, de ce o fac? Căci asta se întâmplă de pe vremea lui Pavel! N-am învățat nimic din istorie?

În primul rând o facem atunci când am rămas îmbrăcați cu „haina de răutate”, ca să-l citez pe Apostolul Petru (1 Petru 2:16). Se vede în postările acide pe Internet. Sau în cuvintele aspre chiar în „tinda” bisericii! Nu trebuie să fim criminali, să înjurăm ca birjarii, ori să zvârlim cu molotoave în opozanți ca să fim zăriți purtând haina răutății! O îmbrăcăm și când practicăm „torționarismul religios!” Tocmai de aceea în citatul său celebru din Galateni, Pavel le spune semenilor să nu facă din libertate un prilej de dezmăț al răutății! „Slujiți-vă unii altora în dragoste”, recomandă Pavel. Cine își ascute dinții pentru dispute nu slujește în dragoste. Ci în răfuială. Iar răfuiala nu vine din Hristos. Bisericile lui Dumnezeu „nu au un astfel de obicei!” (Galatenii fuseseră buimăciți de niște învățători falși, eretici).

În al doilea rând „mușcăturile bisericești” apar din orgolii. Narcisism. Nu putem accepta ca alții să fie, să gândească, să trăiască altfel (decât noi). Ori nu putem accepta ca alții să strălucească mai tare ca noi! Orgoliul (mai ales la bărbați), începe să ne crească dinți! Veninoși… (În timp ce meditam mi-am adus aminte de o „tabletă” a judecătoarei Adriana Stoicescu: „Despre oameni și șerpi”. Dânsa spunea că „Dumnezeu a creat și omul și șarpele. Dar diavolul a creat oamenii-șerpi”. Adică, aș zice eu, oamenii cu chipul lui Dumnezeu dar cu identitate de șarpe! Mușcători! Par blânzi, inofensivi. Se apropie fără zgomot. Par empatici. Până te încolăcesc - citește „te îmbrățișează”! Apoi te mușcă. Veninos. Chiar așa, care sunt mai periculoase: mușcăturile oamenilor sau ale șerpilor? Întreb și eu…)

În al treilea rând oamenii mușcă din oamenii pentru că se tem unii de alții! Se tem pentru că nu se cunosc! (Ce rele sunt prejudecățile inconștiente!) Nu se cunosc pentru că nu comunică! (Ce rea e neștiința!) Nu comunică pentru că nu se iubesc! (Ce rea e neiubirea!).

Nu știu dacă șerpii o fac, dar noi oamenii mușcăm din răzbunare! Refuzăm să iertăm! Și neiertarea ne umple de venin! Devenim cobre.

Mai cred că unii mușcă deoarece nu se pot abține! Ce obicei vătămător! „Teme-te de obiceiurile rele mai rău ca de demoni!”, zicea Sf. Isaac Sirul. Cine are urechi să audă!

Spre deosebire de șerpi, „veninul uman” dăunează mai grav celui ce mușcă decât celui mușcat! Rar se intâmplă ca oamenii răi să fie fericiți. Mușcătorii. Deoarece, vorba lui Maurice Chevalier, „se otrăvesc cu propria lor răutate!”

Fugiți de ispita de a deveni veninoși! Răi. Mușcători. E diabolic… Apropos, știți unde există mușcături? Acolo unde lipsesc săruturi…

Nicolae.Geantă