480 de avorturi dintr-o mie de sarcini. Asta e rata de
chiuretaje ce ne ține cap de afiș în Europa. Până și pe ruși i-am depășit de
când ursul Putin le oferă îndemnizații de zece mii de euro la naștere (ei aveau
551 ‰ în 2011). Cu 70 % e mai mare rata avortului ca a fecundității pe malurile
Dâmboviței, dar politicienii și cei ce fac legi își beau cafelele și se șterg
sub mustăți ca și cum demografia duduie printre Carpați. Femeile noastre mor 27
dintr-o mie când avortează. Nu sperie pe nimeni asta, ba mai mult se face
tam-tam ca avortul e un drept al Evelor!
1.115.000 de avorturi am făcut noi românii numai în 1965
(80% dintre sarcini) ajungând la un palmares de 7,5 milioane de copii uciși în
pântec în opt ani! (1958-1966). "Genocidul" l-a determinat pe
Ceaușescu să dea un decret care a revigorat nația. Dar nici așa nu ne-am
astâmpărat, am trecut la foarfefece și andrele, modelul imortalizându-l Cristi
Puiu în "4 luni, 3 săptămâni și două zile!". Cu asta am excelat la
Cannes, cu filme despre avort!
1,6 avorturi la un copil născut viu e coeficientul României,
care a ajuns în 60 de ani să ucidă mai
mulți prunci decât numărul de locuitori.
Azi fiecare dintre noi "purtăm câte un mort în spate", vorba celor de
la Mediafax. Avem în 6 decenii peste 22
de milioane de copii uciși în România! Mai mulți decât a ucis Hitler într-al
doilea Război Mondial (18-20 milioane)! (Americanii au 53 de milioane de
avorturi din 1974. Dar ei sunt de 15 ori numeric cât noi. Chinezii au 330 de
milioane de când sunt comuniști...).
Efectul avortului e un tsunami prelungit. Întâi ne-a lăsat
cu casele goale. Triste. Am ajuns să cumpărăm mai mult pedigree pentru câini
decât pampers pentru baby. (1,3 copii per femeie e rata fertilității românului.
Acum 100 de ani aveam 5,4, adică locul I în Europa). Copiii ne sunt singuri
acasă, fără frați, fără surori. Neavând parteneri de joacă și-au făcut prieteni
Balena Albastră. Și unii încearcă să zboare de la balcon fără aripi...
Apoi ne-am lăsat școlile pustii. Au muncit pe brânci
bătrânii noștrii să le aibă în fiecare sat. Și după ce le-au ridicat semețe,
noi am reușit performanța să le comasăm. Și să le punem lacăt. Doar păienjenii
mai forfăie prin ele... Elevii fiind puțini, concurența a dispărut. Și pentru a
ocupa locurile în licee și facultăți i-am acceptat la grămadă. Am lăsat
standardele jos. Medii mici. Note slabe. Am ajuns cu cel mai mare procent de
analfabetizați (persoane care au studii dar nu știu să citească și să
socotească corect!) din școlile Europei. Când lași standardele jos nu poți avea
pretenții la profesioniști. Iar medicii neșcoliți bine nu pot opera bine!
Inginerii făcuți la plesneală vor repara mașini la plesneală. Profesori slabi vor
avea elevi slabi... Și sarabanda continuă.
O țară fără tineri va fi o țară fără locuri de muncă. Fără
producție. Fără valori. Ghinionul e mai mare decât în epoca comunistă: copiii
care au crescut cu cheia de gât vor fi bătrânii care vor muri cu nasul lipit de
geam. De singurătate...
Case goale, școli goale, fabrici goale, biserici goale. E o
țară căreia i-a dispărut rostul, zicea Dan Puric. Căci și-a pierdut cele trei
mari rosturi: familia, pământul și credința. Are oarecum dreptate. Cine pierde
familia își pierde și nația. Credința și-a pierdut-o de mult...
Nu vreau să fiu fatalist. Demografii spun că în 2050 România
va avea 14 milioane de locuitori. Adică tot atâți cât în urmă cu un secol!
Previziunile experților spun că în 2100 România va dispare. Vom fi asimilați.
Eu cred că trendul ascendent se poate opri. E simplu: prin nașteri! Și pentru
asta nu trebuie să dăm niciun decret! (Dar alocații mai babane ar fi bune...).
Trebuie decât să ne pocăim! Dumnezeu să ne ierte!
Sâmbătă va fi marș. Marșurile pentru viață se fac primăvara.
Ieșiți și puneți semințe. Nu doar în pământ!
PS: Nu sunt de acord cu Thomas Malthus care zicea că bolile,
epidemiile, războaiele etc (deci și avorturile), (adică diminuările de
populație) sunt pozitive, deoarece crează echilibre între populație și
economie. În Africa se moare mult prea mult, iar economia uită să-și rânjească
dinții. Nu sunt de acord nici cu Friederich Ratzel care spunea că un popor e
mai puternic cu cât are mai mulți locuitori. Filosofia asta i-a sucit mințile lui
Hitler. India de azi e altă dovadă că Ratzel nu avea dreptate. Dar știu că
Dumnezeu în Biblie ne-a poruncit să ne înmulțim. Pentru asta El ne dă fii și
fiice. Dar noi ni-i ucidem. Apoi alergăm la părtășanie să ne cerem iertare...
Dumnezeu ne poate ierta, dar istoria nu!
Nicolae.Geantă
Nicolae.Geantă
vezi și http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/03/rata-avorturilor-in-europa.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu