Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 21 septembrie 2011

Predicare Da, Misiune Pa! - Nicolae Geantă

Probabil, noi românii, am înţeles pe dos traducerea Marii Trimiteri a Domnului Isus, care spune că evanghelizarea se face mai întâi „în Ierusalim, în toată Iudeea, şi Samaria” după aceea „marginile pământului” (FA 1:8). Zic asta fiindcă ne-nghesuim să misionăm întâi marginile pământului (Africa sau Asia), (slavă Domnului c-o facem), iar de-ai noştrii, puţin ne pasă. Prin urmare, din cele 41 de judeţe ale României, în 27 evanghelicii abia depăşesc 1 %. În 19 dintre ele, procentul e sub 1 %. Din cele 320 de municipii şi oraşe, 21 nu au nici o biserică. 20 sunt în SE României. Din cele 12951 de sate, 9638 nu au biserică de pocăiţi. Aici locuiesc 5,83 milioane de români (60 % din populaţia rurală a ţării)! Peste 7000 dintre aceste sate sunt în SE României. (Pe Valea Prahovei, de la Băicoi şi Floreşti la Predeal, singurul sat cu biserică e... al meu!). Judeţele Vâlcea, Olt, Tulcea, Harghita, Buzău, au sub 1500 de creştini evanghelici. Numai 2,26 % dintre români sunt evanghelici... Sunt numai câteva dintre motivele pentru care trebuie să misionăm intern, în ţară.



Misiune internă înseamnă să te scoli dimineaţa devreme, să înghiţi sute de km sau ceva judeţe, pentru a ajunge într-o bisericuţă unde bătrânii sunt setaţi cu capul spre stânga, de aşteptare. Nimeni nu le calcă pragul adunării, nimeni nu-i îmbărbătează c-un cuvânt. Nici măcar la cină, păstorul – predicatorul acela bun – nu mai ajunge. Trimite delegaţi. Predicatorului îi e (azi) greu să meargă fără maşină până şi pe strada cealaltă, la biserică. Unde de multe ori întârzie.

Misiune internă înseamnă să te bărbiereşti într-o cană de apă, în oglinda maşinii. Te speli pe faţă cu rouă, sau cu zăpadă bocnă. În microbuz n-ai jacuzzi şi nici garderobă. Te îmbraci în pantalonii cu dungi cât în triajul feroviar, chiar pe stradă. Chiar dacă, curioşii te râd. Cămaşa nu mai are dungă la mâneci (ca a predicatorului de biserică), ci e ca punga de nylon ecologic.

Misiune internă înseamnă să montezi corturi în parcuri sau în plin câmp, în sate unde nu cunoşti pe nimeni. Fără Filipi, fără nici o Lidie. Să simţi respiraţia cu înjurături a preoţilor, şi ameninţările şleahtei de recalcitranţi, tot timpul, în ceafă. Iar când ajungi la maşină, oglinda, ştergătoarele, antena, s-au torsionat. Sau, şi-au luat zborul. Înseamnă să păşeşti curajos în casa unor fraţi săraci, a unei văduve blânde, care în dorinţa de-a primi sfinţii, se expun prigoanei celor din jur. Să plângi, rugându-te cu ei ca Domnul să le salveze satul.

Misiune internă înseamnă să fi acuzat în stradă că faci prozelitism, să te zvârle medicii afară din saloane fiindcă duci Noi Testamente sectante, fără cruce, să-ţi bată primarul cu pumnul în masă, strigând că pe tarlaua lui eşti persona non-grata.

Misiune internă înseamnă să mănânci sticks-uri cu pepene. Cu toate tacâmurile pe masă... Apoi, desfaci un sandwich de-acasă.

Misiune internă înseamnă să te sune soţia din 10 în 10 minute, în miezul nopţii, ca nu cumva pe străzile patriei să adormi la volan. Cu toate gropile din asfalt.

Misiune internă înseamnă să te oprească sfidător poliţia noaptea pe şosea, fiindcă ai un far chior, unul bate prea câş, iar numărul de spate nu se vede de noroi. Apoi, când deschide portiera pentru control, vede Biblii, chitări şi staţii, să fie podidit de lacrimi şi să implore: „Rugaţi-vă şi pentru copiii mei... Mă scuzaţi... Poftiţi actele dumneavoastră!”. Poţi trăi bucuria asta ca predicator de biserică?

De ani de zile vedem fraţii ce se înghesuie să fie predicatori. Să prindă amvonul în biserică. Pasul doi, al lor, e să ajungă păstori. (Bun lucru doresc). Însă misiunea li se rezumă apoi decât la... „noi şi-ai noştrii”. Au o biserică, ce le mai trebuie? Pentru ’mnealor, restul e... linişte. Uită că Pavel recomandă: „Cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi de El fără propovăduitor?” (Romani 10:14b).

Cine mai vrea să fie astăzi un T. Dorz neobosit cu bicicleta, un R. Wurmbrand cu rucsacul înţesat de Biblii prin pieţe, un Vasilică Moisescu, un Alexandru Panaitescu, un Gheorghe Bradin, un Trandafir Şandru, un Teodor Sida, un Iosif Trifa? Ieşiţi la misiune (internă) fraţilor! Secerişul e-n toi, iar România vă plânge!

Nicolae Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu