Fundaţia CIREŞARII

joi, 4 august 2011

Toţi şi împreună - de Nicolae.Geantă

Biserica primară a reușit încolțită să câştige lupta. În răcoarea catacombelor, unitatea a ţinut loc de agent termic. În dărnicie, sărăcia a devenit belşug. A doua cămașă a primit-o cel dezbrăcat. În camera de sus, toţi împreună, au primit Duhul Sfânt, ne spune medicul Luca. Toţi, o inimă şi-un suflet, au schimbat lumea. Astăzi, lumea a schimbat Biserica. Ekklesia contemporană nu mai slujește nici toată, nici împreună.

Nu contează să fim toţi, dacă nu suntem împreună. Căci nu putem avea părtăşie cu cei ce numai ne întind mâna, dar inima le stă ghem de invidie. Nici cu cei ce vin zâmbind către noi, dar umbra lor stă cu parul ridicat, pregătit să ne altoiască. Nu înseamnă împreună atunci când biserica e plină, dar jumătate nu sunt de acord cu programul, cu liturghia, cu predica. Nici când unii frați stau jos la Masa Domnului, iar alții în picioare împart pâinea și vinul. Nici când bătrânii ucid tinerii cu topoare dogmatice, cu picătura chinezească din stereotipuri, nici când tinerii sfidează pe cei cu perii albi, încercând să amestece biserica cu lumea.

"Vrem o trezire autentică, dar mulţi ne vorbim de rău unii pe alţii. Vrem putere în evanghelizare, dar dacă mergem la altă biserică sau în alt judeţ, trebuie să cerem voie de la mai marii locali. Vrem continuitate în lucrarea Duhului Sfânt, dar din patru în patru ani, ne împărţim în tabere şi ne luptăm cu armele firii pământeşti, în numele democraţiei, cu cineva să fie numărul unu, într-o structură din ce în ce mai puţin relevantă pentru noile generaţii. Votăm Mărturisirea de Credinţă, adevărul Scripturii. Ca şi cum Adevărul se votează, nu se proclamă. În loc să fi stat o zi, două, nouă, în rugăciune, părtăşie şi Cuvânt, am votat şi majoritatea a învins! Ca şi cum ceea ce mărturiseau ceilalţi, din aceeaşi Scriptură şi călăuziți de acelaşi Duh, era neadevăr”, scria fratele Virgil Achihai, preşedintele Creştinilor după Evanghelie.

Inimile nu mai sunt pline de compasiune pentru cei ce-au căzut, și nu-i mai așteptăm răbdători pe cei ce vin din urmă. Relațiile nu înfloresc pentru că cei vinovați sunt pedepsiți, ci pentru că cei nevinovați nu sunt plini de îndurare. Azi, printre frați, nu e nevoie ca cineva să sufere de lepră ca să fie pus în carantină.

Putem fi toţi în biserici, dar neîmpreună vom scurtcircuita energia Duhului Sfânt. Avem eşecuri pentru că nu suntem toţi laolaltă în cuget. Am ridicat garduri între noi, evangheliştii, baptişii, penticostalii, tudoriștii, ortodocşii, catolicii, ostașii... Nici în biserici nu suntem unul pentru altul 100%. Ne-am divizat, în caste, în simpatizanți, în tabere... Iar diavolul ne roade fericit.

Şi Iuda a fost între ucenici, dar nu era împeună cu ei.

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu