Fundaţia CIREŞARII

miercuri, 7 aprilie 2010

Adi Gliga

La 4 ani a fost abandonat de părinţi...
La numai 5 ani a câştigat un concurs de muzică uşoară...
A trăit în orfelinat. Bătut în fiecare zi de cei mai mari cu sârma sau cu lanţul, cu răni ce-i sângerau permanent, aruncat în sus fără să mai fie prins, cu capul zdruncinat de cimentul căminului, a ajuns să-L urască pe Dumnezeu...
La 18 ani a ajuns pe străzi...
A dormit în scările blocului, a umblat iarna în teneşi, a suferit foamea, ura, respingerea...
Lucra zilier, pe unde apuca, dar seara patronii uitau să-i mai plătească. Cine era să-i oblige, era doar un copil al străzii...
Pentru că avea o "voce de aur" şi-a făcut o formaţie rock...
A cântat colinde chiar cu Hruşcă...
Se părea că va ajunge un nou star al muzicii pop-folk...
Dar...
Într-o zi...
L-a întâlnit pe Dumnezeu! Iar viaţa, abia atunci a început... De 10 ani cântă Celui pe care altă dată nu-L înţelegea...
Am slujit împreună, pentru tineri. Modestia lui şochează. Vocea? Nu se poate descrie, nici compara. De 10 ani, aleargă pe străzile României sau ale Europei, cu un singur scop: să-i cânte Domnului, care i-a făcut mult bine!

Un comentariu:

  1. Imi place sa cred despre Adi ca este un sfant de azi, prin tot ce a trait si ce face azi pentru Domnul e intradevar demn de numele care il poarta ,slujitor crestin, ii urmaresc siturile cu mare placere aproape zilnic si sincera sa fiu imi place tot ce face ,tot ce spune e sincer baiatul si nu se ascunde de nimeni ,ce Domnul ii spune sa faca sa spuna el etaleaza ,fie bine, fie rau aceasta e lumea in care traim cu buni si rai impreuna,important e sa ramana asa cum e el, aproape de Dumnezeu si cum de curand a fost ziua lui de nastere,ii urez pe aceasta cale un sincer La multi ani, binecuvantati de Dumnezeu, Adi.:)
    o sora de credinta.

    RăspundețiȘtergere